Noi – cei circa 1,4 milioane de români care mai acordăm vreo umbră de interes industriei cărții – suntem în răspăr cu mai tot ce se întâmplă în jurul nostru, lângă noi (uneori și în noi, dar asta face deja obiectul de studiu al unor specialiști aparte). Nu suntem mai buni sau mai răi decât ce ne înconjoară, suntem diferiți. Și, dacă e să luăm în considerare noile principii iliberale, noi greșim pentru că ne încăpățânăm să nu ne supunem majorității.
Dar să vă explic de ce cred că suntem într-o greșeală, într-o adevărată eroare de sistem: au apărut statisticile pe 2017 referitoare la consumul de bere – 82 de litri pe cap de locuitor! Suntem pe un onorabil loc 7 la nivel european în ce privește numărul de pahare băute (statistica asta e din 2016, când eram la 80 de litri/locuitor, e posibil să mai fi urcat un loc între timp), în corespondență directă cu dimensiunea populației. Dacă estimez eu corect, fiecărui român – de la sugar și până la cel mai vârstnic pensionar – îi revine, în medie, câte o litră de bere pe zi. Bravo nouă, halal să ne fie!
Știți cum stăm în ce privește consumul de carte? Nu chiar la fel, ba chiar deloc, adică fiecărui român îi revine, în medie, câte o carte cumpărată… pe an. Adică de 365 de ori mai rar decât o halbă de bere; altfel spus, dăm pe bere, anual, de zece ori mai mulți bani decât pe cărți. Să fiu bine înțeles: nu e neapărat o eroare că ne place berea, greșeala e că nu ne place cartea. Și că nimeni nu ne ajută – pe noi, ca populație – să înțelegem că ar trebui să înceapă să ne placă mai mult cărțile, nu să băltim de ani buni pe ultimul loc din Europa la achiziția de carte. Pentru că, s-o recunoaștem, statul român nu de candidați la ciroză duce lipsă, ci de angajați bine și îndelung plătitori de impozite cât mai mari. Iar aceste impozite vin de la locuri de muncă de calificare medie și înaltă, greu de obținut cu 40% analfabeți funcțional la 15 ani și cu o litră de bere pe zi pe cap de locuitor!
CELE MAI VÂNDUTE CĂRȚI ALE ANULUI 2017
Și, pentru a schimba paradigma în sensul celor de mai sus, statul român este cel care trebuie să intervină, pentru că el este cel care ne-a adus în situația asta. Nu editorii au girat transformarea librăriilor din mediul urban (și chiar rural) în cârciumi, săli de cazino, farmacii sau case de pariuri; nu editorii au închis TVR Cultural, televiziune care – de bine, de rău – ne mai amintea, măcar în grila TV, că există și cultură pe lumea asta. Nu editorii au dat peste cap Educația de zeci de ori în ultimii 30 de ani, cam fiecare Manole venit în biroul lui Spiru Haret având propriile și, de multe ori, aberantele sale idei despre cum ar trebui să ne racordăm la nu știu ce trend tehnologic, în vreme ce copiii noștri mergeau la școli neîncălzite, cu toaleta în curte și fără profesori calificați…
Da, veți spune, dar nu ne putem ajuta și singuri? E o nuanță importantă aici: talentul de marketing al producătorilor de bere e o certitudine (așa-i că știți că berea ar fi aliment? Nu prea e, cel puțin nu în Codul Fiscal, doar v-a fost indusă ideea asta de niște oameni cu adevărat pricepuți), dar, în cazul editorilor, marketingul nu prea ajută: orice acțiune de-a lor, oricât de percutantă, produce schimbări insesizabile în raport cu dezastrul pe care, în fiecare zi, îl păstorește statul. Acest stat care înregistrează tot mai multe absențe nemotivate. Așa, cam ca un cetățean care bea în fiecare zi cel puțin câte o litră de bere…
Mihai Mitrică, director executiv, Asociația Editorilor din România
