Cautare




, Contributor

Director Executiv la Asociația Editorilor din România

Opinii |
|

Alegeri cu cartea la cap

În timp ce scriu acest text, lumea răsuflă ușurată că deriva populistă a fost oprită de o linie Macron (sau Maginot, nu am înțeles prea bine) în primul tur al alegerilor din Franța. Oricum se va termina cursa prezidențială de la Paris la începutul lunii mai, îmi este clar că asaltul iliberalismului este tot mai puternic și tot mai greu de oprit cu armele tradiționale.
Mihai Mitrica

Mihai Mitrică, director executiv, Asociația Editorilor din România

Rog să iertați acest excurs de politolog ratat, dar are mare legătură cu tema noastră: cartea. Ne-am tot obișnuit, ca societate, să considerăm cartea drept un accesoriu de petrecere a timpului liber, pe același plan cu lanseta din fibră de carbon sau ghetele de sport: dacă am chef sau vremea îmi permite, citesc/pescuiesc/joc fotbal! Dacă nu, nu !

Pe această mentalitate s-a construit întregul asalt al Orban-ilor, LePen-ilor, Putin-ilor și altor asemenea personaje al căror scop este să suprime gândirea critică și să pună în locul ei o listă cât mai scurtă de poncife ușor de folosit în orice situație. Nu știu, totuși, în afară de România, o altă situație în care consecințele acestui surghiun al cărții să fie atât de vizibile și de dureroase…

Uitându-ne, totuși, la începutul acestui deceniu, tabloul nu părea deloc sumbru: la 1 ianuarie 2007 intrase în vigoare legea 315/2006, prin care fiecare cadru didactic calificat putea primi 100 de euro anual ca să-și cumpere cărți; România tocmai intrase în Uniunea Europeană, ceea ce făcea deodată mult mai simplu transferul de drepturi de autor; piața de carte mergea cu pași timizi către pragul de 120 de milioane de euro anual, mult subdimensionat raportat la populație, dar măcar în creștere constantă de vreo cinci ani.

Și, ca la un semn, fără avertisment, toate s-au întors împotrivă. Sfidarea sorții, cruciala lege „100 de euro”, care infuzase vreo 20 de milioane de euro în piața de carte într-un singur an, a fost abrogată prin litera k) a unui articol 15 din infama lege 118/2010, de reducere a cheltuielilor bugetare, pentru care guvernanții de atunci au plătit amarnic la următoarele alegeri.

Editurile care supraviețuiesc au făcut dramatice ajustări de costuri, astfel că avem probabil cei mai eficienți angajați din domeniul editorial, raportat la numărul de cărți care le iese din mână.

Și, de atunci, nimic bun nu a mai venit dinspre stat: suntem codașii Europei în ce privește numărul de librării, numărul de cititori, piață de carte etc. Editurile care supraviețuiesc au făcut dramatice ajustări de costuri, astfel că avem probabil cei mai eficienți angajați din domeniul editorial, raportat la numărul de cărți care le iese din mână. Nu vă plictisesc cu cifre, ele sunt disponibile într-o broșură lansată la Salonul Internațional de Carte Bookfest (24-28 mai, Romexpo), dar cam tot ce înseamnă indicator în zona pieței de carte ne este net defavorabil.

Piața de carte românească respiră doar în București – unde se înregistrează jumătate din încasările pentru toată țara – și în câteva alte mari orașe (Timișoara, Cluj-Napoca, Brașov) și este aproape inexistentă în rural și urbanul mic/mediu. Și nu vă aruncați să stingeți focul cu online-ul: în 2016, conform Eurostat, doar 3% din populația României a cumpărat cărți de pe internet, așadar mai e mult până departe!

O fi, totuși, atât de greu să facem o corelație între nivelul achiziției de carte și PIB din regiunea în care acesta are loc? E atât de greu să ne dăm seama că spiritul antreprenorial – acel panaceu care ne-ar face bine economic dar și civic – nu poate să înflorească acolo unde oamenii nu citesc, deși asta e cea mai eficientă metodă de educație cunoscută? Și, pentru că statul este cel care a stricat totul – prin dispariția librăriilor, a rețelelor de distribuție, prăbușirea educației etc. – tot statul mi se pare normal să repare acest domeniu 99,99% privat.

Nu ar fi nimic nemaiauzit: statul italian poate da 500 de euro tinerilor care ajung la 18 ani pentru achiziția de bunuri culturale; statul francez e deja faimos prin susținerea librăriilor și a „excepției culturale” în fața giganților tehnologici; Germania este cea mai mare piață de carte din lume raportat la numărul de locuitori printr-un sistem școlar bine pus la punct.

Emularea oricăruia dintre aceste exemple ar face minuni pentru România. Am fi cu toții în avantaj, inclusiv oamenii politici care par să nu înțeleagă cât de bine e să ai o populație culturalizată și civilizată. Mai ales că, acum, contraexemplele sunt pe toate drumurile.

(25 aprilie 2017)

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii