Proaspăt sosită din vacanța petrecută în Maldive, Ana își reia rapid activitățile. „Încă sufăr, dar trebuie să te adaptezi rapid, altfel nu te mai bucuri de nimic.“
Canapeaua învelită cu un așternut alb, mirosul de lemongrass fiert și fursecurile înșirate pe un platou pictat de Ana ne creează decorul. De partea cealaltă a apartamentului-atelier stau expuse jumătăți pictate, culori, pensule și un radio cu muzică bună. Bun venit în universul Porphyras!
Momentul Evrica
Ana este un foarte bun povestitor. Se așază lângă mine și începe să depene șirul poveștii sale ca și cum s-ar fi întâmplat ieri. De fapt, ideea de a crea și de a se desfășura într-un mediu mai feminin s-a întâmplat în 2011, când, după cei „100 de ani“ lucrați în corporații, Ana și-a dorit să schimbe domeniul de activitate.
„Am lucrat în comerț internațional, în corporații. Participam la târguri internaționale, prezentam de la nave până la unelte. Îmi plăcea ce făceam, călătoream, cunoșteam lumea bună, dar, după un număr de ani, te gândești să schimbi puțin registrul.“ Mai ales atunci când această idee vine la pachet cu nopți nedormite și cu o senzație de neapreciere la locul de muncă. „Eram pe un drum al nebuniei!“
Încurajată de soțul ei, Ana a început să modeleze în minte activități pe care i-ar plăcea să le facă. „Clar, voiam ceva feminin, dar, în primul rând, voiam ceva palpabil, un obiect creat de mine.“ Cum s-a întâmplat momentul Evrica?
„M-am dus la un coafor și, în timp ce așteptam, am răsfoit un Vogue, ediția franceză, dedicată farfuriilor. Atunci m-a lovit inspirația și mi-am dat seama că tare mi-ar plăcea să bat câmpii pe un obiect util, așa cum e o farfurie. A fost un moment care mi-a schimbat viața. Sunt recunoscătoare, chiar dacă a venit în ceasul al 13-lea.“
Deși s-a gândit și la bijuterii, porțelanul și obiectele utile au rămas fixate în planurile sale: seturi de căni, farfurii, platouri. A început prin a se înscrie la cursuri de pictură, atât în România, cât și în Olanda, a învățat tehnică, dar cel mai important lucru pe care l-a înțeles a fost că era pe drumul cel bun: „Eram ultima care pleca de la curs, aș fi pictat încontinuu“.
Clădirea unui business – step by step
„Mi-a fost foarte frică. În primă fază, m-am gândit să deschid un magazin on-line cu obiecte din porțelan. Am făcut și cursuri de antreprenoriat, ceea ce m-a ajutat pentru că am cunoscut persoane din domeniu. De asemenea, m-a ajutat foarte mult și asociația Femei în afaceri, unde m-am dus fiindcă nu știam nimic despre ce înseamnă să ai o afacere, nu aveam nici site-ul deschis pe atunci. De unde semnasem contracte, făcusem facturi, documente de transport, fusesem și director de logistică, când a venit vorba de afacerea mea, nu știam de unde să încep.“
A înțeles procesul natural prin care trecea, ceea ce a însemnat o relaxare și o concentrare pe business. Au început drumurile către târgurile de profil, primul fiind Ambiente, unul dintre cele mai mari târguri de bunuri de larg consum, apoi s-a întors în România, la târgul de la Carol Park Hotel, urmat imediat de prima comandă, din partea tatălui.
Pe parcurs, jurnalul său de activități a inclus și primul Maison D’Objet, din Paris, Table Top New York, de unde a primit chiar și o ofertă din partea Ralph Lauren Home, pentru a le vinde produsele în România. „Încă mă gândesc, viitorul este deschis. Dar acum vreau să mă axez mai mult pe produsele Porphyras.“
Încă de la înființarea firmei, și-a dorit obiecte care să fie altfel, să aibă forme aparte și să lucreze cu materiale bune, porțelanul englezesc fiind unul dintre alegerile sale. A pornit cu cinci, șase colecții pentru magazinul on-line, însă imediat a venit necesitatea de a lucra pe comandă pentru că oamenii voiau obiecte personalizate.
„Aveam sediul în Cotroceni și cred că din al doilea an am primit o comandă corporate, de genul «Vreau 50 de cadouri pentru mâine-dimineață». M-am descurcat, mai aveam și câteva obiecte prin showroom, dar am lucrat oricum toată noaptea.“
„Primesc comenzi și din partea corporațiilor, însă pe unele nu pot să le onorez imediat din cauza numărului mare de obiecte. Acum trei ani am pictat 350 de clopoței într-o săptămână, ceea ce a fost crâncen, iar cu un an înainte pictasem 120 de cadouri pentru o firmă. Astfel am decis să fac o colecție de decalcomanie, pornind de la designul meu. Așa a luat naștere și Colecția Hora“, povestește Ana, arătându-mi de pe raft câteva modele. Spune că sunt foarte apreciate, mai ales în străinătate.
Un lucru bun se clădește pe un alt lucru bun
Astfel, Ana a primit invitații și pentru a dona obiecte pentru licitații, de cele mai multe ori pentru Casa Speranței. Își amintește și de silent auction, din cadrul unui bal, organizat la Castelul Cantacuzino, unde a vândut un tea for one pentru 250 de euro. „Mi s-a părut ceva incredibil.“ Apoi mai există amintirea Trenului Regal, unde a fost invitată pentru celebrarea celor 90 de ani de la încoronarea regelui Ferdinand. A oferit o ceașcă cu picior de sticlă, alături de o margaretă, dar care se află astăzi în proprietatea custodelui regal. O fericesc toate aceste amintiri.
Dar care îi sunt mulțumirile după acești șapte ani?
„Cea mai mare mulțumire este că eu m-am cunoscut pe mine și îmi dau seama că am ajuns la un nivel pe care nu mi-l puteam imagina, nu credeam că pot să experimentez atâtea minuni, că o să am un echilibru. Și apoi să văd de câte sunt capabilă și ce capacitate de muncă pot să am. Sunt foarte încântată de ceea ce mi se întâmplă.“
„E important să ai și o constantă. Să ai afacerea ta nu înseamnă că te-ai îmbogățit și mergi în Maldive când ai obosit. Nu. Mai degrabă este despre nopți nedormite și întrebări de genul «Cum să îmi plătesc datoriile?». Dar este și cu bucurii mari.“
Prezentul său este permanent actualizat și îmbogățit cu diverse pasiuni. Îi place să scrie, a făcut chiar și un curs de scriere creativă, apoi, timp de un an, a contribuit cu o rubrică într-o revistă de business. La fel de mult îi place să citească, autorul său preferat fiind Jose Saramago, pe care îl citește atât pentru ea, cât și pentru clubul de lectură din care face parte de patru ani.
Călătorește, colecționează momente și senzații din diferite locuri ale lumii, face sport, aerobic în special, se organizează și pentru workshopurile pe care le ține, jonglând astfel cu timpul său. Cum se împarte între casă, atelier, copil și pasiuni?
„Cu bucurie le fac pe toate. Asta încerc să o învăț și pe fiica mea: nu este neapărat să găsești la ce ești cel mai bun, ci invers. Să faci ceva și să îți placă, să te determini singur să-ți placă ceea ce faci.“
