Hotelul are 211 camere și 51 de apartamente răspândite pe 24 de etaje și a fost decorat de designerul olandez Marcel Wanders.
Copil fiind, pierdeam timp prețios cu ochii pe pereți. Masa la care îmi făceam lecțiile era cu fața la un perete, probabil pentru a fi ferit de distragerile pe care le-ar fi oferit o fereastră. Însă mi se întâmpla, și nu rareori, să rămân cu privirea fixată îndelung în perete și cu gândurile zburdând aiurea. Asta pățești imediat ce intri în hotelul Mondrian: rămâi cu ochii pe pereți.
În lobby, îți atrage atenția scara de marmură cu forma șerpuită a unei eșarfe de mătase aflate în cădere. Observi apoi bogăția de arabescuri de pe balustradă și îți propui să privești în jur cu mai multă luare aminte. În camerele standard, în baie, un candelabru Swarovski îți bucură ochii în momentele în care te relaxezi în cadă. Abajurul lămpii de citit e un bol înnobilat de arabescuri: nu mai citesc, că am de analizat abajurul. Nici la televizor nu mă uit, fiindcă trebuie să studiez colajul de motive orientale de pe fototapetul care decorează peretele din spate. Televizorul chiar mă deranjează, e o pată neagră, inutilă, de o formă comună, o cicatrice vinovată pe tabloul exuberant în care forme și simboluri se întrepătrund într-o frenezie de la care greu îți poți lua ochii.
Cel mai mare apartament de aici este Opal Suite, cu 650 metri pătrați. E destinat vedetelor sau artiștilor care susțin spectacole în sala de concerte, de care apartamentul este legat cu un lift direct, decorat cu foiță de aur de 24 carate.
Sky House este un penthouse spectaculos, o vilă într-un hotel: living, trei dormitoare, cameră de entertainment și o încăpere pentru butler la nivelul inferior, la care se ajunge, desigur, cu liftul propriu al penthouse-ului. Situat la etajul 23, Sky House oferă o panoramă care-ți taie respirația și este decorat cu aceleași arabescuri elaborate cu care exuberantul Marcel Wanders ne copleșește în întregul hotel. Scara plutitoare din hol are aici o replică de dimensiuni mai reduse.
Tot la etajul 23 se află și Penthouse Suite, un duplex în care stilul oriental este completat inspirat de accentele moderne. Covorul în culoarea nisipului te trimite cu gândul la deșertul Qatarului, dar vazele albastre One-Minute Delft, pictate manual, îți amintesc că te afli în universul lui Marcel Wanders. Dacă bucătarul personal vă însoțește în călătorie, îl puteți ține la îndemână, în camera lui de la nivelul inferior; nivel, la care ați ghicit, se ajunge cu un lift care deservește exclusiv acest apartament.
Cina o luăm la CUT, celebrul restaurant american de fine-dining al lui Wolfgang Puck, care e altfel în tot ce face, de la selecția ingredientelor, la modul surprinzător în care le combină și până la prezentarea pe farfurie.
Puck oferă la Mondrian o selecție de preparate simple și prezentate apetisant, pe bază de carne de vită la care asezonează ingrediente locale, dar și un meniu extins, cu influențe californiene și mediteraneene.
Reprezentantul bucătăriei japoneze în emirat este chef Masaharu Morimoto, care ne ispitește cu omakase și cel mai fin sushi și îl concurează, sub același acoperiș, pe Puck, cu vita japoneză Wagyu.
Să nu uit spa-ul, primul ESPA din Orientul Mijlociu, cu servicii în premieră – aici se află singura baie turcească din oraș. Trebuie să mergi la spa și dacă nu faci vreun tratament, ai ce vedea – decoratorul s-a întrecut pe sine.
Ai ce vedea – și cumpăra – și în împrejurimile hotelului. În apropiere sunt două mall-uri dacă ai chef de shopping, iar pentru o incursiune în tradiția locală faci o escală, pentru o cafea și o gură de aer autentic qatarinez, în Souk Wakif, o veche piață unde altădată beduinii vindeau lână și animale, sau în Katara Cultural Village, o zonă cu restaurante, cafenele, galerii de artă și săli de spectacole.
O oprire obligatorie este Muzeul de Artă Islamică, proiectat de regretatul I.M. Pei. Clădirea e spectaculoasă și pe dinafară, și pe dinăuntru – unde arta islamică își împarte geniul cu arta gastronomică oferită de Alain Ducasse în al său restaurant IDAM.
