Cautare




, Contributor

Lifestyle |
|

Șahul pe apă

Velele, bărcile cu pedigree, skipperii, trimerii, nodurile și „a merge bine“ reprezintă doar câțiva dintre termenii pe care i-am adoptat discutând cu doi oameni pasionați de iahting. Victor Fulicea și Cristi Ghelner au descusut straturile sportului lor preferat, scoțând la iveală esența acestuia: competiția cu ei înșiși.
IMGP9754

Malta. Rolex Middle Sea Race 2017

„Condițiile pe care le-am întâlnit puteau scoate foarte ușor ce e mai rău din orice om.“ Astfel s-ar putea rezuma cea de-a 38-a ediție a Regatei Rolex Middle Sea Race 2017, care a păstrat în competiție doar 35 de bărci, din cele 104 înscrise, din cauza condițiilor meteo. În acest peisaj, echipajul european Eros, din care au făcut parte Victor și Cristi, a rezistat unei furtuni de 52 de noduri (peste 90 de km/h), ceea ce înseamnă cod roșu, reușind să termine pe podium, locul 2 la clasa ORC 2. Cei doi au adus acasă trofeul Rolex. „Aveam în echipaj un tip din Irlanda, care era atât de speriat încât spunea «Oh my God,  we are going to die!» Și i-am zis: «Yes, we’re gonna die. Someday, but not today». L-am luat în brațe, pentru o scurtă perioadă de timp, cât să treacă peste moment.“

 

București

 „Sailingul rămâne, probabil, singurul lucru care mă poate fascina în fiecare zi la fel de mult ca în prima zi.“

Podiumul de la Rolex le-a adus celor doi saileri încă un trofeu și o poveste de înrămat, pe raftul plin de cupe și premii, dar mai ales de împărtășit. Aceasta cuprinde lecțiile unor oameni care și-au depășit limitele, au ieșit din zona de confort și au încercat să meargă din ce în ce mai bine.

În iahting, „a merge mai bine“ reprezintă ceea ce pentru un scriitor s-ar numi „a scrie mai bine“, pentru un pictor „a picta mai bine“, rezumând capacitatea de a deveni mai bun. Însă, spre deosebire de celelalte arii de activitate, această frază captează frumos și simplu nordul de pe busola celor doi: „De multe ori, acest scop, de a merge bine, este greu de înțeles când mergi într-o cursă, pentru că peste 90% vor să ia locul 1. Însă în sailing, la fel ca și în alte domenii, dacă ești cel mai bun astăzi, nu înseamnă că o să rămâi acolo și mâine. Sau dacă ești pe locul 3 nu înseamnă că ai mers prost, poate ai avut ghinion, poate ai mers bine, dar nu suficient de bine“, explică Victor.

Rolex Middle Sea Race 2017 – alinierea la start

 

Sportul pe care îl practică Victor și Cristi se numără printre cele mai complexe, însă socotește în gramatica sa și alte variabile, care cântăresc mult atunci când te gândești dacă vrei să te întorci pe „teren“ sau nu.

Printre acestea, cele mai evidente s-ar lega de mare, vânt, furtuni, oboseală fizică, stres psihic, rău de mare, disconfort fizic. Ceea ce naște o întrebare inevitabilă: cum a început această pasiune atât de riscantă?

Cristi, IT-ist de meserie, îmi răspunde primul, cu zâmbet și nostalgie: „Eu îmi aduc aminte că mă jucam, pe la patru ani, cu așa-numitele cuburi de pe vremea lui Ceaușescu și construiam bărci cu pânze.
Mi-am dorit dintotdeauna să practic, dar n-am avut posibilitatea fiindcă n-am găsit pe cineva care să mă conducă înspre direcția aceasta. Astfel că, de la 16 ani, m-am orientat către alpinism. Însă, acum șapte ani, am găsit pe internet cursuri de sailing, ceea ce însemna șansa mea să urc pe o barcă. Și astfel am început. Lumea mergea în cluburi, eu mă duceam în port și mă uitam la bărci, știam fiecare model“.

De partea cealaltă, hobby-ul lui Victor, arhitect, își are bazele tot în copilărie, antrenându-și gustul pentru navigație. Barca gonflabilă Kiki i-a fost antrenoare în copilărie, în vreme ce turul Europei din 1990 i-a făcut cunoștință cu bărcile cu motor și cele cu vele, pe care le consideră adevăratele bărci. Toate acestea l-au condus către windsurfing, ski nautic și, într-un final, spre sailing, când și-a cumpărat un catamaran mic.

„Tot atunci am cunoscut-o pe soția mea, Iulia. Mai târziu, lucrurile financiare s-au schimbat datorită bunicii mele, Simina Mezincescu, care, având o întreagă istorie de mers cu motorul și experiența raliurilor, m-a susținut în orice nebunie. Drept urmare, am cumpărat barca Simina (evident, a luat numele bunicii) și am continuat să citesc, să merg la cursuri, să fac webinarii. La un moment dat, nu știam care mai este hobby: arhitectura sau sailingul.“ (râde)

Pe măsură ce povestea se adâncește în detalii, aflu de la fiecare o parte din culisele și mișcările de pe tabla de șah de pe mare, așa cum îi place lui Victor să-și alinte pasiunea.

„Toți merg cu același vânt, important este să știi ce faci, cum faci, cât de bine mergi. Apoi vine partea de strategie, fiindcă sunt mai multe bărci în același areal, cu reguli enorme și din asta de fapt provine și adrenalina. Când e close battle, este scrimă pe apă, după ce se îndepărtează este șah pe apă. Însă tu nu te bați cu ei, te lupți cu timpul.

CITEȘTE ȘI Oamenii, sarea pământului

Cristi completează portretul unei curse: „Diferența dintre stres și relaxare este crucială. Când ești stresat, faci cele mai mari prostii pe care ți le poți imagina, se încurcă stânga cu dreapta, nu mai ești tu. Relaxarea vine și din cunoștințe, trebuie să știi cum funcționează o barcă, de la un cap la altul. Este ca un dans cu nouă parteneri, fiind foarte important să știi ce face celălalt, cum să îl ajuți și, poate cel mai important, să cunoști cât de dificil este postul colegului. Pentru că în cazul în care greșește, ești un pic mai înțelegător. Iar empatia leagă echipe“.

Lecții de pe mare

În sailing, oamenii au un limbaj universal, un comportament care îi identifică pe fiecare ca pasionat de bărci și adrenalină, peste care se așază curajul și atitudinea lui mâine vom face mai bine. Pentru a ajunge la mai bine, antrenamentul este esențial.

Întrebarea este cum se antrenează un sailer? Și mai ales în București.

Pentru noi, acesta este călcâiul lui Ahile, deoarece, nefiind profesioniști plătiți, este greu să îi aduni pe toți împreună, să ai cât mai multe antrenamente. Unii au copii acasă, alții au alte îndatoriri și este greu să găsești un moment în care să vină toți. Avem traininguri plănuite din timp, pentru ca fiecare să-și aranjeze timpul liber“, îmi mărturisește Cristi.

„Antrenăm mușchiul central, creierul. Încercăm să descoperim informația și să o asimilăm. Avem inclusiv tipărită, la o scară mică, o barcă imensă pentru a putea imita manevrele de pe barcă.  Antrenamentul pentru noi se rezumă, de fapt, la trei-patru zile în care ne chinuim, astfel încât atunci când mergem în concurs să spunem «Ah, ce bine că nu e zi de antrenament!». De exemplu, fiecare face câte o rocadă pe un alt post, ca și când la o masă, la un moment dat, se aude un zgomot și fiecare se ridică, se mută cu un scaun mai departe, ajungând pe un alt post“, explică Victor o parte din procesul lor de antrenament.

CITEȘTE ȘI Atelierul Leea – creația unui tată curajos

Încotro a dus această muncă? Cu ce i-a împlinit pasiunea comună? Aștept de la fiecare un răspuns, care se construiește treptat, într-o retrospectivă a anilor, competițiilor și momentelor de pe apă.

Cristi răspunde primul: „Am adunat, în primul rând, răbdare. Pentru că este un sport în care adrenalina se înregistrează la cote înalte, deși nu pare. Atunci e foarte ușor să îți ieși din pepeni, chiar și din cauza celor mai mici greșeli sau pentru că vrei să ai rezultate pe loc. Ceea ce e eronat. Trebuie să ai răbdare, să fii conștient că o echipă se construiește încet, cu pași mici, dar siguri. Trebuie să ai răbdare să se coacă“.

Victor concluzionează: „Eu am învățat să învăț. Dacă este să recunoaștem, majoritatea nu am avut parte de această lecție în timpul școlii. Materia poate era bună, profesorii poate buni, dar nu ne-a învățat nimeni cum să învățăm. Când am stat prima oară față în față cu o carte despre sailing, sincer, probabil că am citit-o o dată sau de două ori ca să înțeleg terminologia, apoi ca să înțeleg ce vrea să spună, iar în cele din urmă ca să pricep ce pot face cu ceea ce mi se explică“.

Mulțumesc, Cristi! Mulțumesc, Victor!
Și vânt din pupa!

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii