Cautare




, Redactor

Reporter în căutare de oameni și povești.

ForbesLife |
|

Despre Bucureștiul de altădată și nevoia ca memoria lui să fie salvată

Raluca Trifa și Matei Eugen Stoean fac parte din echipa de arhitecți coordonatori ai proiectului Catalog București, demarat de ARCEN. Amândoi sunt doctori în arhitectură și asistenți universitari la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu. Dar ceea ce îi leagă cel mai mult este pasiunea pentru București și dorința de a-i conserva patrimoniul construit și identitatea.
arcen

#catalogbucuresti | un proiect ARCEN susținut de echipa Forbes România.

 

„Bucureștiul e un oraș care continuă sa mă surprindă și să mă fascineze deopotrivă. L-am descoperit treptat, prin numeroase plimbări. Îmi place mult pluralismul stilurilor arhitecturale și diversitatea pe care orașul ți-o oferă din punctul de vedere al patrimoniului construit.”

 

Când v-ați alăturat proiectului Catalog București și de ce?

Raluca Trifa: Implicarea în proiectul Catalog București, în martie 2017, a venit ca o continuare firească a interesului meu pentru patrimoniul construit. Bucureștiul m-a fermecat încă de la primele interacțiuni pe care le-am avut cu acest oraș, în urmă cu aproape zece ani. De-a lungul timpului, am fost surprinsă să descopăr că Bucureștiul este un oraș eterogen, al cărui fond construit spune un număr copleșitor de povești.

Calitatea arhitecturii din Capitală este deseori anulată de starea sa de degradare, iar condiția patrimoniului construit este mai precară decât aș fi crezut inițial. Inițiativa ARCEN propune o radiografie atentă a Zonelor Construite Protejate și identifică problemele cu care se confruntă aceste părți de oraș. De aceea, cred, cu tărie, că proiectul Catalog București este o necesitate pentru peisajul urban al Capitalei și o șansă pentru fondul construit istoric.

Matei Eugen Stoean:  Încă din liceu am început explorările cartierelor vechi ale Bucureștiului. Iubesc acest oraș și mă bucur de fiecare dată când descopăr un loc, o clădire sau detalii nebănuite și ,de foarte multe ori, mi-am pus problema relevanței caselor vechi atât pentru locuitori, cât și pentru autorități.

Din ianuarie 2018, m-am alăturat echipei Catalog București și cred că acest proiect este foarte important pe termen lung. Pe baza informațiilor colectate din teren, împreună cu specialiști din Institutul Național al Patrimoniului și Ordinul Arhitecților, vor putea fi gândite strategii aplicate pentru salvarea, conservarea și revitalizarea zonelor construite protejate ale orașului.

Cât de vulnerabil este Bucureștiul în prezent din punctul de vedere al pierderii identității istorice?

Raluca Trifa: Privit în ansamblu, Bucureștiul e un amalgam arhitectural alcătuit din străduțe înguste și mari bulevarde, palate impozante și mici case negustorești, clădiri istorice ce spun povești vechi de peste două secole și edificii socialiste ce amintesc de un trecut recent. Toate acestea narează transformările prin care a trecut Bucureștiul de-a lungul istoriei sale, atestă vechimea lui, fiind, în mod implicit, un factor generator de identitate culturală.

Esențiale pentru păstrarea specificității orașului sunt cele 98 de zone protejate, adevărate insule de identitate, al căror scop principal este protejarea și conservarea patrimoniului cultural.

Cu toate acestea, intervențiile contemporane din zonele construite protejate ale Capitalei par să eludeze reglementările de urbanism și să încalce legislația privind protecția monumentelor istorice. În ultimii douăzeci de ani, Bucureștiul a pierdut un număr considerabil de edificii valoroase situate în zonele construite protejate (și nu numai), multe dintre acestea fiind abandonate, lăsate în paragină sau demolate abuziv.

Specula imobiliară și interesul individual dictează deseori, țesutul istoric fiind amenințat cu dispariția, pentru a face loc unor noi investiții, mult mai profitabile, care ignoră specificul architectural și alterează caracterul zonei. Toate aceste aspecte fac Bucureștiul un oraș extrem de vulnerabil în privința pierderii identității.

Matei Eugen Stoean:  Bucureștiul pe care îl cunoaștem azi a pierdut multe dintre caracteristicile sale definitorii. Mărginit de cartiere dormitor, care s-au extins cu mult peste limitele inițiale, cele 98 de zone protejate din zona centrală au scăpat demolărilor din ultima jumătate de secol și sunt, astăzi, mărturii ale orașului vechi, dar în pericol de degradare și mutilare.

Locuitorii Bucureștiului, împreună cu clădirile, grădinile și piețele vechi, toate purtătoare de povești, conturează identitar imaginea orașului istoric. Bucureștenii de astăzi nu-și mai cunosc orașul, nu-l apreciază și nu-l valorifică la adevăratul potențial, iar asta se reflectă atât în atitudinea față de spațiu, cât și în faptul că nu și-l asumă cu adevărat.

Poveștile vechilor locuitori ai orașului se pierd odată cu cei mai mulți dintre ei, memoria locului dispare, iar noi, cei de azi, avem șansa unei continuități doar prin conservarea clădirilor, a țesutului urban și revitalizarea acestora.

Crezi că ar fi nevoie de un dialog real și fundamentat între autorități, experți și locuitori pentru a se găsi rezolvări măcar la o parte dintre problemele orașului?

Raluca Trifa: Lipsa unor strategii coerente de dezvoltare propuse de autorități, nepăsarea membrilor comunității, neimplicarea arhitecților, urbaniștilor și specialiștilor în rezolvarea problemelor orașului au condus la o degradare accentuată a fondului construit. Identificarea vulnerabilităților, urmată de conștientizarea și asumarea lor devin esențiale.

CITEȘTE ȘI „Ne sabotăm pe noi, cei din viitor, pentru noi, cei de astăzi” – interviu cu Georgiana (Jo) Ilie

Acest lucru nu este însă posibil fără implicarea activă a tuturor părților interesate. O dezbatere fundamentată pe diverse teme de interes general (mobilitate, patrimoniu construit, etc.) devine imperativă și poate genera un impuls necesar demarării unor intervenții concrete de corectare a acestor probleme.

Matei Eugen Stoean: Consider că doar odată cu asumarea oraşului de către cetăţeni, aceştia pot lua atitudine faţă de problemele lui. Prin înfiinţarea unor asociaţii se pot căuta şi formula răspunsuri punctuale, dar şi strategii de reabilitare sau dezvoltare, care să răspundă nevoilor din teren. Acest lucru se întâmplă deja în mai multe cartiere bucureştene, unde se reunesc specialişti din diverse domenii şi care, în dialog cu locuitorii, caută soluţii pe care le prezintă mai apoi autorităţilor.

Se creează un dialog susţinut, cu rezultate vizibile pentru salvarea clădirilor, spaţiilor, parcurilor şi a altor elemente definitorii pentru cartier și care au un rol esențial în formarea și închegarea comunităților.

La facultate, încerci să le induci studenților grija pentru București? Cum?

Raluca Trifa: Deși multe dintre disciplinele pe care le îndrum sunt extrem de tehnice, încerc în permanență să le induc studenților interesul pentru oraș și arhitectura sa istorică. Astfel, de-a lungul anilor am susținut prelegeri tematice în cadrul unor cursuri ce tratează acest subiect. În plus, am coordonat o serie de proiecte care urmăresc familiarizarea studenților arhitecți cu problematica asociată fondului construit istoric.

În cadrul proiectului Reabilitarea fondului construit am îndrumat un colectiv numeros de studenți, în încercarea de a găsi soluții optime de intervenție asupra unor clădiri și ansambluri istorice din București, clasate ca monumente istorice. Unul dintre subiectele propuse anul acesta a vizat reutilizarea unuia dintre cele mai periclitate ansambluri arhitecturale din București – fostul cinematograf și teatru de vară Capitol, cu rezultate cel puțin surprinzătoare.

Matei Eugen Stoean:  Bucureștiul este un oraș care trebuie descoperit la pas. De-a lungul anilor, am încercat să le prezint studenților diverse aspecte ale orașului în cadrul atelierelor de proiectare de arhitectură, dar și prin implicarea lor în diverse workshop-uri și acțiuni comunitare sau festivaluri urbane.

Pentru o mai bună înțelegere a contextului, am ținut prezentări în cadrul atelierelor și, mai ales, am descins în explorări urbane, fără de care nu cred că s-ar putea concepe soluții de arhitectură integrate. Mi-am dorit să le transmit măcar o parte din entuziasmul meu pentru detaliile caselor vechi și, astfel, să înceapă să fie curioși, să descopere și să înteleagă locul, înainte de a proiecta noi construcții.

De ce crezi că proiectul Catalog București este necesar?

Raluca Trifa: Fără un inventar al clădirilor din zonele protejate ale Bucureștiului – și, mai ales, fără o privire critică asupra stării, deseori dezolante, în care se află azi patrimoniul construit al capitalei – edificiile și zonele istorice nu au nici o șansă să fie salvate.

Informarea, urmată de conștientizarea de către autorități, comunitate și specialiști a condiției patrimoniului construit din oraș, reprezintă probabil semnalul de alarmă necesar în vederea întreprinderii unor acțiuni de salvgardare a clădirilor istorice din zonele protejate ale capitalei.

Matei Eugen Stoean: Catalog București are un rol esențial deoarece, pentru prima dată, identifică și inventariază toate imobilele din zonele construite protejate ale capitalei, dar mai ales pentru că propune soluții de salvare și menținere a caracterului arhitectural și urbanistic din vechile cartiere bucureștene.

Speranța noastră este aceea că rezultatele studiilor și strategiilor propuse să aibă efect pe termen mediu și lung, iar intervențiile asupra monumentelor, dar și noile construcții să poate avea ca repere atât regulamentele de zone protejate, cât și recomandările reunite sub forma ghidurilor de bune practici, redactate împreună cu specialiștii în domeniu de la INP, OAR și alte organizații.

Ce iubești cel mai mult în București și nu ai vrea să dispară?

Raluca Trifa: Bucureștiul e un oraș care continuă sa mă surprindă și să mă fascineze deopotrivă. L-am descoperit treptat, prin numeroase plimbări. Îmi place mult pluralismul stilurilor arhitecturale și diversitatea pe care orașul ți-o oferă din punctul de vedere al patrimoniului construit.

Prefer Bucureștiul primăvara, când pot să ma pierd pe străzile înguste și pitorești din zonele istorice ale orașului. Am multe locuri dragi – zona Armenească, Mântuleasa și Negustori, zona Icoanei, Calea Victoriei, Bd. Lascăr Catargiu, Parcul Carol, Cotroceniul – și numărul lor crește pe măsură ce descopăr noi părticele de oraș. Mi-ar plăcea ca locuitorii Bucureștiului să conștientizeze valoarea patrimoniului din București și să se implice în salvarea lui. Din fericire, încă se mai poate salva!

Matei Eugen Stoean:  Oamenii, poveștile și casele vechi. O caracteristică a Bucureștiului de azi, care cred că vine în continuitate directă a ceea ce se întâmpla și acum un secol, mi se pare diferența dintre marile bulevarde și strădutele cartierelor adiacente.

Primele – largi, zgomotoase, într-o permanentă goană, murdare, cu clădiri înalte, fără popasuri; celelalte – înverzite, cu atmosferă patriarhală, care cer plimbări liniștite și te transpun într-un spațiu domestic, aflat, azi, în disonanță cu freamătul marilor artere. Mi-aș dori că bucureștenii să reînceapă să îndrăgească orașul, să îl descopere și să își aducă contribuția la evoluția lui viitoare.

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii