Se întâmplă ca, acum șase ani, să fi publicat un volum de poezii la editura Humanitas. Așa a fost să fie. Patru ani mai târziu, aveam să public o a doua carte. Îmi amintesc și acum prima lansare la Gaudeamus: copleșit de emoții, am îngânat câteva cuvinte la microfon în timp ce peste o sută de oameni mă ascultau de pe scările impunătoare din Romexpo.
Mircea Cărtărescu era și el undeva prin mulțime, urma să participe la evenimentul de lansare a volumului de versuri „Aer cu diamante”, reeditat de Humanitas. La finalul lansării mele, un șir de oameni s-a adunat în fața mea să le semnez cartea: colegi din liceu și generală, vecini de bloc, prieteni și cunoștințe, poeți și scriitori. Mircea Cărtărescu aștepta și el. Nu, nu să-i semnez volumul; aștepta să termin eu de semnat pentru a-și putea începe lansarea.
Momentul debutului literar a culminat cu începutul carierei mele în Marketing. La fel, așa a fost să fie. Cum s-ar spune, sunt o specie inedită: ziua corporatist, iar noaptea artist. Și pentru că nu trebuie să mă dezic de natura mea poetică, aș spune că în piept îmi bat două inimi. Pragmatic din fire, am încercat s-aduc poezia contemporană în zona mainstreamului creând o revistă online foarte nișată, cu un motoraș atașat numit Digital Marketing. Am strâns textele foarte bune ale câtorva tineri și am încercat să le vând altor tineri care nu obișnuiau să citească literatură, nici atât poezie. Fundamental, revista funcționează ca un afiș publicitar: ai copy-ul, ai vizualul.
CITEȘTE: EDUCAȚIA ALTERNATIVĂ A „GENERAȚIEI COOL”
Datele pe care le-am strâns până acum din mediul online arată că există un public destul de mare la care, spre exemplu, noul volum de poezii al lui Radu Nițescu, un poet tânăr foarte bun, nu va ajunge. Acest public are câteva caracteristici aparte față de cititorul actual de poezie: este „tehnofil”, lucrează în multinațională și ar putea fi catalogat drept „corporatistul creativ”. A crescut pe tumblr și poate a făcut parte din generația Sadcore. A trecut de perioada în care distribuia citate de Coelho în Social Media, acum distribuie citate care ironizează citatele, este implicat social și are o putere mare de cumpărare.
Această categorie de afinități ne arată un public educat mai ales din punct de vedere tehnologic. Iar editurile mici de carte care publică poezie nu au bugete de Digital Marketing cât s-ajungă la acest public și să-l fidelizeze în ultimă instanță, atrăgând și creând o nouă nișă. Unele edituri nu sunt prezente nici măcar în Social Media. Promovarea se face în aceleași cercuri, la fel și de către aceiași oameni la care volumul de poezii ar fi ajuns oricum datorită legăturii lor, directă sau indirectă, cu lumea poeziei.
La celălalt capăt, sunt editurile mari care însă nu mizează decisiv pe cărțile de poezie contemporană: Nemira sau Humanitas, două dintre cele mai bune exemple în acest sens, au început să se adapteze din mers cu noua democrație electronică, au conștientizat și au reușit să-și asume o imagine digitală într-o eră în care inovația de azi este inovația de ieri.
Digital Marketing pentru editurile mici
O editură de carte este o afacere, iar poezia ar trebui să funcționeze, la nivel declarativ, ca un value proposition. Un singur vers, plasat în contextul și canalul de comunicare potrivite, poate vinde mai mult decât un eveniment de lansare. Altfel spus, iată adevărul realității noastre, spus meseriaș. Recent, un copywriter dintr-o agenție de publicitate mi-a spus că a început să citească poezie contemporană pentru că-l inspiră. Mihnea Bâlici, un poet de 18 ani, scrie: „tinerețea atât a fost: mult sebum pentru nimic”.
CITEȘTE: GOOGLE ESTE TATĂL NOSTRU
Cred că nu exagerez când spun că noua poezie, cu câteva excepții, ar putea trece drept headline-ul unei campanii de publicitate. Iar editurile de carte mici ar trebui să vehiculeze tendința asta, precum și abilitățile unui autor tânăr de a se promova. Să se îndrepte fix în zona democrației electronice și a creativității ce o populează. Prezența în Social Media atât a autorului, cât mai ales a produsului este esențială, dar nu suficientă în cele mai multe dintre cazuri. Competiția nu este strânsă ca număr de reclame plasate în piață, iar practica arată că poezia, la fel ca fotografia, poate să ajungă la un public destul de numeros cu un buget mic de Marketing digital.
Viitorul artei, în totalitatea formelor sale, nu va semăna cu trecutul ei. În noua democrație electronică, literatura este cu atât mai importantă cu cât nimeni nu știe cum va evolua în raport cu noul peisaj media. Iar poezia, luată separat, va trebui să se adapteze noilor parametri media. Oricare ar fi el, un produs nu va avea succes doar printr-o prezență media copleșitoare, ci prin continuarea expunerii lui, la momentul potrivit, pe canalul de comunicare adecvat și într-un mod în care consumatorului i se va permite să interacționeze.
Câteva versuri, scrise de una dintre victimele incendiului de la Colectiv, au strâns peste 20.000 de vizualizări în mediul online (contorizate doar pe site-ul unde au fost inițial publicate), iar mai apoi au fost preluate de publicațiile mari din România.
Poezia încă are impact social, la fel ca literatura în general de altfel. În această explozie media, când aproape fiecare IP produce conținut, utilizatorul simplu nu mai poate face diferența între versurile unui poet cunoscut și rândurile scrise pe un blog obscur de tumblr, de un autor la fel de obscur. Aici ar trebui să intervină creativitatea fiecărui editor de carte, autor sau marketeer: până la urmă, Internetul este și el o poezie binară.
CARTE DE VIZITĂ
Laurențiu Ion este Nordic Digital Marketing Strategist la IBM și predă Digital Marketing la Universitatea Alternativă. A publicat două volume de versuri, „Destulă pace pentru un război” (Humanitas, 2010) și „Nouăzeci și unu” (Tracus Arte, 2014). În 2014, a fondat revista de literatură și fotografie SUBCAPITOL, ce promovează tinerii artiști.
