La primul curs, am cerut un bean bag. La al doilea, un scaun, iar la al treilea curs — m-am așezat unde am vrut. După un an de predare în care am încercat mereu să ajung înaintea studenților, mi-am dat seama că marketingul digital nu mai e demult despre ceea ce facem, ci despre când o facem. Prezentul e deja trecut, iar viitorul, prezent.
Nu am neapărat nostalgia cursurilor de la facultate, îmi lipsește doar experiența vieții de student: nopțile nedormite pe ultima sută de metri înainte de examene, mica adrenalină care-mi tăia genunchii și dorința de a rupe norii.
În cei 17 ani de școală, mi s-a predat trecutul și, mult timp, am crezut că o să fac și eu același lucru. Mă și imaginam, peste ani, un profesor bătrân care invocă trecutul disciplinei lui și al lumii, mereu în căutare de creiere tinere. Și iată-mă acum, predând și vorbind despre viitor. Marketingul digital este partea mea de viitor și, odată ce am prezis ceva, aș face bine să-l fac să se întâmple. Dacă nu o fac eu, o va face altcineva.
Citește: Domnului Decan al Facultății de Litere din București
Predau Digital Marketing la Universitatea Alternativă. Din când în când, mai țin și ateliere private. Dincolo de noțiunile teoretice care culminează cu practica, marea provocare e să-i fac pe oameni să înțeleagă că marketingul digital are și o componentă umană puternică, este instinctiv și funcționează, practic, precum creierul uman. Are un neocortex, dar are și un creier reptilian. Am aceeași responsabilitate și zi de zi: trebuie să-i conving pe oameni, colegi sau potențiali clienți, că un click pe un banner nu este relevant dacă nu există o continuare în toată călătoria promisă. Trecutul este la fel de important ca viitorul. Ai datele, proiectezi parcursul digital și trebuie să știi, în mare, ce se va întâmpla începând cu primul pas până la ultimul.
Toți știm, mai mult sau mai puțin, să facem Digital Marketing. Suntem conectați în permanență la internet, ne trăim a doua viață în Social Media, știm ce și când să publicăm pe Facebook pentru ca mesajul nostru să aibă efectul scontat, iar platformele de advertising sunt intuitive și simplu de folosit.
În tot acest timp, WWW-ul se mută treptat pe Facebook, paginile de articol ale marilor publicații, odată deschise prin Facebook, par integrate în rețeaua de socializare. Și sunt sigur că aproape fiecare dintre noi are o pagină de Facebook pe care o administrează— fie că este a pisicii pe care vrem s-o facem vedetă, fie că este o simplă pagină de business.
B2C, B2B. Începe să nu mai conteze, mai ales că— după cum se prefigurează, la fel ca business-to-consumer, și B2B devine H2H, human-to-human.
Citește: Salut, sunt Laurențiu și am 26 de ani
Cred că aici e iluzia, aici e mica înșelătorie pe care o trăim cu toții, profesioniști de Digital sau nu, părinți sau bunici: avem impresia că trăim în prezent și facem tot ce ne stă în putință pentru a rămâne conectați în el. Aplicații de mobile noi, trenduri, inovații tehnologice, încercăm să ținem pasul cu ele. Ce-i drept — e și nevoie, lucru pe care l-au înțeles și părinții noștri trecuți de 45 de ani.
Ceea ce omitem însă e că trăim în viitor și trebuie să fim mereu cu un pas înainte, să ne dăm seama ce se va întâmpla. Ca profesioniști în marketingul digital, trebuie să facem să se întâmple. Aceeași explicație i-am dat-o și mamei, iar celor care vin la cursurile mele le spun că marketingul digital nu mai e demult un domeniu care se rezumă la propriile capacități: își transcende timpul și propria existență.
Acum câțiva ani, Digitalul ar fi fost despre încercările noastre de a ne convinge părinții să-și creeze un profil pe Facebook. Acum însă, poate fi despre cum încercăm să-i convingem să și-l șteargă. Dintr-o perspectivă de business, marketingul digital înseamnă, printre altele, o luptă continuă prin care încercăm să ne convingem pe noi înșine și pe colegi sau management că trebuie mereu să fim cu un picior în trecut, analizând date, dar mereu cu primul picior, de pornire, în viitor.
CARTE DE VIZITĂ
Laurențiu Ion este Nordic Digital Marketing Strategist la IBM și predă Digital Marketing la Universitatea Alternativă. A publicat două volume de versuri, „Destulă pace pentru un război” (Humanitas, 2010) și „Nouăzeci și unu” (Tracus Arte, 2014). În 2014, a fondat revista de literatură și fotografie SUBCAPITOL, ce promovează tinerii artiști.
