Forbes: Cum caracterizați piața cărții în anul 2014?
Ana Nicolau: După câțiva ani dificili pentru industria de carte din România, în 2014 am simțit o ușoară stabilizare în piață. Cred că cititorii noștri rămân mai mult sau mai puțin aceiași. Pot spune că s-a format şi la noi un nucleu de cititori de cursă lungă, eterogen în privinţa gusturilor literare.
Ca în orice altă industrie, gusturile publicului român sunt strâns sincronizate cu cele ale cititorilor din toată lumea. În orice editură se duce, astfel, o cursă contra cronometru pentru a traduce în timp record cele mai recente bestselleruri internaționale. Asta și datorită faptului că marea parte a tinerilor sunt și cititori de limba engleză și atunci, cu cât este decalajul mai mic între apariția cărții și traducerea ei la noi, cu atât și vânzările potențiale pierdute sunt mai mici.
Tot ca un efect al sincronizării îmi explic și preferința românilor pentru cărțile fantasy, young adult sau pentru literatura de copii, influențată și de numeroasele adaptări cinematografice de mare succes. Este îmbucurător, bunăoară, numărul tot mai mare de târguri de carte din București și din țară, unele dintre ele foarte nișate (cum ar fi târgul Final Frontier de carte Science Fiction&Fantasy), care dincolo de miza comercială devin adevărate evenimente culturale pentru comunitățile respective.
GALERIE FOTO:Topul celor mai vândute cărți de autori străini, în România
Apoi, târgurile, festivalurile literare sunt mai clar ca niciodată un barometru pentru priza la public a autorilor români. Mulți dintre scriitori au început să-și asume tot mai serios parteneriatul cu editorul/editura, devenind, prin eforturile proprii de promovare, adevărate rockstaruri literare.
Forbes: Ce aveți de apreciat și de reproșat rețelelor de distribuție de carte și librarilor?
Ana Nicolau: Din păcate, rămân din ce în ce mai puțini parteneri distribuitori cărora să le mai şi putem aprecia sau reproșa ceva.
În 2014, au continuat să se închidă librării atât din țară, cât și din București, în condiţiile în care rețeaua de distribuție din țară nu reușea să acopere întreg teritoriul nici înainte de criza economică.
În acest context sunt de apreciat eforturile librarilor și ale librăriilor care reușesc să reziste și să se dezvolte în ziua de azi. Noile modele de business din piață – și mă refer aici la librăriile virtuale, responsabile de o parte din creșterea vânzărilor de carte – au făcut imposibilă supraviețuirea librăriilor mici, independente, care nu pot concura reducerilor practicate în online la mii de titluri.
Cei care au rămas în business au înțeles însă rolul lor de potențial centru cultural al comunității locale. Diversitatea și calitatea evenimentelor literare sau artistice organizate de librării reprezintă acum o strategie importantă în fidelizarea cititorilor și readucerea lor în librăriile fizice.
Librarii bine pregătiți şi cu adevărat pasionaţi au potențialul să devină adevărați formatori de opinie în rândul cititorilor, inclusiv în mediul online.
Forbes: La ce cifră de vânzari estimați piața de carte din România, în 2014?
Ana Nicolau: În acest moment, piața de carte din România este estimată la o valoare de 60 milioane de euro, și tot la aceeași sumă ar ajunge și piața de carte kiosk și educativă (manuale), considerate separat.
Forbes: Ce măsuri guvernamentale ar putea încuraja creșterea consumului de carte în România?
Ana Nicolau: Când vine vorba de implicarea Executivului în promovarea culturii scrise din România, lucrurile rămân în registrul lui „poate”.
GALERIE FOTO: Topul celor mai vândute cărți de autori români, în 2014
Cadrul legislativ există în acest sens (mă refer la Legea 186 din 19 mai 2003) și prevede faptul că autoritățile locale sau centrale pot să organizeze târguri de carte și festivaluri literare, pot să finanțeze cărțile de debut și proiecte editoriale. Toate aceste acțiuni sunt condiționate însă de alocările bugetare care se micșorează de la an la an.
Bugetul bibliotecilor județene este pus sub semnul întrebării, iar cel pentru bibliotecile comunale lipsește cu desăvârșire. Lectura nu este privită ca o activitate recreativă în școli, ci ca un mijloc care servește unui scop. Cred că un mare pas în față ar fi definirea și implementarea reală a unei politici coerente de promovare a lecturii de plăcere în școli, o misiune educativă pe care tot editorii și-o asumă în acest moment.
Pe lângă asta, mi-aș dori ca elevii să facă cunoștință cu cartea-obiect. Poate această realizare a muncii unei întregi echipe de oameni dedicați cărții și lecturii i-ar face pe tineri să se gândească de două ori înainte să pirateze cărțile cu atâta ușurință.
Pirateria cărților este un alt domeniu în care tot inițiativa privată face acum o diferență în Romania, mai ales prin eforturile Asociației Editorilor din România, în lipsa unei implicări din partea autorităților.
Pe plan fiscal, o primă măsură ar putea fi scutirea editurilor de plata TVA-ului pentru carte, care în acest moment în România este de 9%, pe când în țări precum Anglia, cărțile sunt scutite de TVA.
O altă măsură necesară ar fi încadrarea ebook-urilor în regimul de TVA al cărților, acum vânzarea unei cărți în format electronic fiind considerată o prestare de servicii și taxată cu 24%.
Toate aceste schimbări se pot face și sunt lucruri de bun simț, care ar ajuta editurile în misiunea lor de încurajare a culturii scrise și a lecturii în rândul tinerilor.
