Cautare




, Contributor

Scriu despre publicitate și media de 20 de ani. În 2013, am publicat cartea de interviuri „Primul an de publicitate”.

Media şi entertainment |
|

Mihail Penescu: „Niciodată Ministerul Culturii sau Guvernul nu au înţeles necesităţile industriei cărţii”

Mihail Penescu, fondatorul și directorul general al Editurii All, președintele Uniunii Editorilor din România, consideră că piața de carte a mers prost în 2014. Nicio nișă de carte nu a scăpat de un declin evident. Pe piață s-a instalat superficialitatea.
Mihail Penescu (2)

Forbes: Cum caracterizați piața cărții în anul 2014?

Mihail Penescu: Dacă de ani întrebările sunt cam aceleaşi, lucru cumva justificat, trist este că şi răspunsurile rămân mereu aceleaşi.  „Cum o mai duceţi?”, „Merci, prost!”

În anul 2014, ca de altfel în toţi ceilalţi 6 ani de criză, piaţa cărţii a mers prost. A mai scăzut puțin. Nu există categorii de carte sau nişe care să meargă bine. Există domenii care merg prost şi există foarte multe alte domenii unde cartea a dispărut.

all_tabel_romaniDomeniul cărţii serioase academice sau universitare a dispărut complet. Aș vrea să numere cineva câte titluri de nivel postliceal – de fizică, matematică, biologie, chimie, inginerie, arhitectură şi tot aşa – s-au publicat în 2014. Câte titluri color de artă s-au publicat în 2014? Câte enciclopedii? Câte dicţionare ştiinţifice? Câte cărţi serioase de filosofie sau istorie? Câte titluri noi de istorie a României? Câte cărţi de critică sau istorie literară? Indicaţi două titluri de atlase istorice disponibile pe piaţă. Sau măcar unul. Dar lista domeniilor de carte complet absente de pe piaţă sau foarte prost reprezentate este foarte lungă. Nu este cazul să încerc o înşiruire completă.

Editurile se refugiază în câteva zone cât mai populare, ca să nu zic populiste. Cărţi ale unor autori cu notorietate TV, fără o legătură transparentă cu literatura sau cultura, cărţi colorate pentru copii, de cele mai multe ori importuri, cărţi de self-help de calitate incertă, acel gen de carte care te învaţă „cum să faci bani dormind” – cum spune un prieten.

GALERIE FOTO: Topul celor mai vândute cărți de autori străini, în România

Se publică traduceri de literatură universală, cu accent mare pe ceea ce numim bestseller, care automat implică un anumit nivel cultural mai accesibil. Cărţi de informare generală, acele cărţi ghiveciuri din care cititorii rămân cu iluzia că s-au lămurit cum e cu ştiinţa, istoria şi cultura dintr-un volum de 150 de pagini.

În general, căutăm cu toţii cărţi subţiri, la propriu şi la figurat, cu costuri mici, care se pot vinde ieftin. Superficialitatea este emblema zilei. Aceste tendinţe, care persistă de ani buni, au început să se reflecte în nivelul cultural al unor categorii de vârstă. Când scade nivelul cultural de ansamblu al unei generaţii, scade nivelul imaginaţiei şi al performanţei profesionale. De aici izvorăsc consecinţele economice, politice şi, în final, istorice.

Aş mai spune doar că mie, ca editor, autorii români de literatură îmi par timoraţi şi consolaţi cu un public tot mai rarefiat, cu tiraje cu trei cifre, cu un loc modest la periferie. Se pare că altele au devenit valorile publicului larg: notorietatea confundată cu valoarea, zgomotul în locul faptelor. Guralivii conduc în preferinţele maselor.

Traducătorii, ca şi toţi ceilalţi truditori în câmpul cărţii, s-au obişnuit cu o plată şi o răsplată tot mai modeste. Bani puţini, plătiţi târziu, după posibilităţi, anonimat şi bucurii culturale discrete în cercuri tot mai restrânse.

GALERIE FOTO: Topul celor mai vândute cărți de autori români, în 2014

Forbes: Ce aveți de apreciat și de reproșat rețelelor de distribuție de carte și librarilor?

Mihail Penescu: Vânzarea de carte este o îndeletnicire foarte dificilă în aceşti ani în România.all_tabel_straini

În primul rând, ar trebui să apreciez faptul că nişte antreprenori, adică oameni cu simţul asumării, continuă să activeze în acest domeniu. Este vorba de obişnuinţă, este vorba de pasiune, este vorba de un optimism juvenil, nu ştiu. Cred că sunt toate la un loc, în diferite dozaje. Aceste motivaţii le putem bănui şi la editori, dar în cazul lor evadarea e mai dificilă şi ar fi mai radicală.

În schimb, pentru un întreprinzător antrenat în comerţ, teoretic e mai uşor să îşi schimbe profilul. E adevărat că mulţi au făcut-o, iar ca urmare numărul librăriilor a scăzut dramatic în ultimii 25 de ani. Sunt puţine feluri de comerţ, dacă or fi, mai puţin profitabile decât comerţul cu carte. Acesta este şi motivul pentru care sunt extrem de puţine magazine care vând în exclusivitate carte. Cele mai multe sunt cuplate cu alte categorii de marfă, de la muzică şi ceaiuri până la rechizite, jucării sau orice alte articole non-food: lumânări, căni, cadouri, decoraţiuni etc. Această tendinţă este specifică României şi este una dintre soluţiile naţionale de a nu se renunţa complet la expunerea de carte în magazine.

Lipsa de finanţare şi de profitabilitate face ca domeniul să nu se poată moderniza. Mai avem multe librării cu mobilier şi ambient neadecvat, nivelul de informatizare este primitiv sau lipseşte complet în unele situaţii. Personalul este, în toate cazurile,  mult subdimensionat, şi ca urmare programul magazinelor este neadecvat.

În Germania, un lanţ de 8 librării profilat pe cărţi de drept, pe care l-am vizitat acum 17 ani, avea 400 de angajaţi şi dispunea de 50.000 de titluri. Putea să livreze orice carte din listă oriunde în Germania în 48 de ore şi nu avea depozit propriu.

În ultimii ani au apărut şi în Bucureşti câteva librării moderne. Ele sunt însă insuficiente şi mi-e teamă că vin un pic cam târziu. Pe plan mondial, vânzarea în librării scade vizibil de ani buni. Cresc canalele online şi vânzarea de carte electronică. Dar noi, aşa decuplaţi şi întârziaţi cum suntem, probabil că vom mai trăi o vreme în istoria celorlalţi.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii