FacebookTwitterLinkedIn

Se poate spune acum că ești o mamă cu experiență? Te întreb pentru că trecerea anilor nu ne aduce neapărat și „știința“ de care avem nevoie…

Am învățat foarte multe în cei aproape șase ani de când sunt mamă, dar cu siguranță mai am multe, foarte multe de aflat. Știu însă o groază de lucruri din experiența mea, a părinților mei, alte lucruri le-am învățat de la prieteni sau din cărți (citite pe furate, când Ingrid dormea). Cred însă că niciodată nu ești pe deplin pregătit pentru ce va urma în viața copilului tău, mai ales când ești o mamă ca mine, care se panichează ușor. Sper să-mi treacă în timp și să devin mai puternică, să gândesc mai „la rece“ în situațiile importante, pentru a fi un bun exemplu pentru fetița mea.

Dacă ar fi să-ți faci un autoportret, cum te-ai defini ca părinte? Și cum te privești în această oglindă? Cu liniște sau cu temeri legate de viitor?

Sunt o mamă dedicată și implicată în tot ceea ce înseamnă dezvoltarea și educarea copilului meu. De când a apărut copilul în viața mea sunt mai sensibilă decât am fost înainte, mai fericită în fiecare zi în care îi văd zâmbetul și bucuria pe chip, mai responsabilă.

Resimți criza părintelui care petrece prea puțin timp cu copilul său?

Nu. Nu resimt acest lucru pentru că petrecem foarte mult timp împreună, în fiecare zi. Nu ne-am despărțit nici măcar o zi în cinci ani și opt luni, de când Ingrid a apărut în viața mea. Tot ceea ce fac se întâmplă în funcție de ea și de programul ei. Pentru noi, părinții, Ingrid este centrul Universului.

Ca să ne așezăm discuția pe lucruri sigure, care se vor întâmpla în viitorul cel mai apropiat, să vorbim despre vara aceasta. Unde pleci în vacanță?

Nu ne-am făcut planuri concrete. Ingrid își dorește să meargă din nou la Disneyland pentru că i-a plăcut mult acolo. Și cred că asta vom face: mergem la Disneyland! Apoi, vom ajunge și pe litoralul nostru în weekenduri, după care urmează și o săptămână undeva, într-o țară pe care n-am mai văzut-o până acum. Dar această destinație n-am stabilit-o încă…

Cum îți selectezi destinația de vacanță când vrei să pleci cu copilul? Ce criterii sunt esențiale pentru tine?

De când am născut-o pe Ingrid, n-am fost în vacanțe fără ea. Am plecat cu ea de când avea șapte luni. Nu concepem să stăm despărțiți, n-am putea să ne bucurăm de vacanță dacă n-ar fi cu noi. Când ne alegem destinația, căutăm un hotel special pentru cuplurile cu copii, unde să avem loc de joacă, piscină pentru cei mici, unde să ne putem bucura de spectacole și de tot ce face plăcere unui copil…

Se zice că multe lucruri le înveți din propriile greșeli. Dacă ne referim la vacanța cu copilul, ce ai spune altor părinți să nu facă?

Țin minte că în prima vacanță, când avea vreo șapte luni, am plecat și cu ibricul în care îi încălzeam laptele. Am avut un bagaj uriaș, de teamă că nu găsim acolo tot ce avem nevoie pentru bebeluș. Ne-am înșelat! Am găsit tot ce ne trebuia pentru că resorturile destinate familiilor cu copii sunt puse la punct: îți pun la dispoziție tot ce vrei sau ai nevoie pentru tine și copil. Mai simplu spus, i-aș sfătui pe părinți să fie mai relaxați, să nu se panicheze și să nu plece cu casa după ei!

Cei mai mulți părinți spun că după zilele de vacanță petrecute în familie, cei mici evoluează uimitor, nu numai la nivelul informațiilor, ci și în cel al relațiilor, al trăirilor, al comunicării. Tu ce crezi? Ai observat aceste lucruri la fetița ta?

Bineînțeles! Ingrid a început să stea în picioare chiar în prima vacanță. Cu siguranță, după fiecare voiaj s-a întors cu informații noi, a interacționat cu o mulțime de oameni, a experimentat lucruri nemaivăzute. Cât despre comunicare, Ingrid este excesiv de comunicativă, aș spune chiar vorbăreață, dar, desigur, după ce depășește bariera timidității.

Ce faci cu fetița în vacanța „de acasă“? Are un program sau activități „de voie“?

Și, și. Luăm micul dejun toți trei, ne uităm la desene, colorăm, pictăm, și, dacă vremea este frumoasă, mergem la înot, în parc și ne întâlnim cu bunicii.

Ai ambiții mari pentru viitorul fiicei tale sau alegerile îi aparțin?

Îmi doresc să facă ea alegerile și să le facă bine, să fie perseverentă, să-și găsească drumul și să se bucure de viață! Am să-i dau cele mai bune sfaturi și o voi susține în tot ceea ce-și dorește, atât timp cât nu se va abate de la niște principii sănătoase de viață.