După ce a renunțat la statutul de corporatist, în urmă cu trei ani, Paul Richard Nicolau și-a dat seama că avea nevoie de un business. Problema era că nu știa exact în ce domeniu. Așa a început să caute pe internet idei de afaceri și, după îndelungi căutări, a găsit câteva informații despre afaceri cu raci.
„A avut loc un declic atunci, am știut că asta este ceea ce caut. Mai ales că mi-am adus atunci aminte că primul meu animal de companie a fost un rac, pescuit de tatăl meu, pe care l-am ținut pentru două zile într-un acvariu imporvizat în casă”, povestește tânărul antreprenor. A început să se documenteze, să facă un plan de afaceri și să pună cap la cap cu ceea ce a învățat din experiența sa din vânzări. A învățat practic totul de pe internet – de la modul în care se prind racii la cel în care trebuie să fie gătiți.
Apoi, a decis să treacă la partea practică și pentru aceasta a avut nevoie de un împumut de 8.000 de lei pe care i-a luat de la un fost coleg de-al său. Și-a cumpărat domeniul „raci.ro”, a angajat pe cineva care să sune la restaurantele din București să verifice dacă există cerere pentru acest produs și au început să primească, surprinzător pentru el care încă mai testa piața, comenzi de la restaurante. Ca să își poată onora comenzile, a cumpărat raci din Piața Obor pe care i-a vândut cu 35 de lei kilogramul. „Așa am făcut primii bani, practic, ca distribuitor”, mai spune el râzând. Problema a apărut atunci când cererea a devenit mare și constantă, iar racii pe care reușea să îi cumpere din Obor nu mai erau suficienți.
„Din ceea ce citeam, pentru că noaptea citeam într-una chiar dacă ziua lucram, am văzut că pe un site în Anglia era menționată existența unei firme care curăța bălțile de raci. Atunci am început să caut bălți cu probleme din cauza racilor din România – și am găsit pe forumuri informații despre o baltă care era plină de raci”, spune el. A luat contactul administratorului bălții și s-a oferit să curețe balta de raci – mană cererească pentru el. „Am luat și bani pentru asta, și raci”, își mai aduce aminte antreprenorul. După trei ani de zile, a reușit să devină proprietarul bălții, mai povestește el.
Primul punct de lucru l-a avut tot în Piața Obor, unde a amenajat un colț de stand, a pus banere, a avut grijă să pună racii într-un coș, dar și rețete despre cum se prepară racii. „Râdeau toți comercianții de mine pentru că atunci prețul kilogramului de raci era undeva la 8-10 lei, iar eu îi dădeam cu 35 de lei. Dar și eu râdeam de ei la finalul zilei, când reușeam să vând tot”. Așa și-a petrecut o perioadă destul de mare – noaptea mergea să prindă raci, iar ziua, era în Obor, „impecabil, cu cămășuță albă”, la vânzare. În șapte-opt luni a reușit să strângă ceva bani, mai ales că restaurantele știau deja unde să îl caute. A livrat raci către retaileri, a făcut și export de raci către Ucraina, Republica Moldova sau Belgia, însă a renunțat la această idee fiindcă nu o mai consideră rentabilă.
CITEȘTE ȘI ALTE POVEȘTI ALE MICILOR ANTREPRENORI
Și-a făcut un restaurant pe roți, cu care intenționa să se plimbe prin țară pentru a populariza racii, care l-a costat aproximativ un miliard de lei spune el, însă, în cele din urmă a decis să deschidă un restaurant cu adresă fixă, la Buzești. „Eu toți banii i-am reinvestit. Nu am dus niciun ban acasă”, explică el. La începutul anului, a mai deschis, în București, Le Oac Oac, un restaurant care are specific mediteranean. În acest sezon estival a mers cu racii și pe litoral, însă spune că succesul este mai mic decât în București. Pentru acest an, mai plănuiește o deschidere a unui restaurant în Centrul Vechi. În total, estimează că ajunge la aproximativ 40 de angajați, inclusiv cu oamenii care lucrează la bălțile sale. Cât despre cifra de afaceri pe care a înregistrat-o anul trecut pe toate businessurile sale, spune că a ajuns la circa 400.000 de euro.
„Când am pornit eu afacerea, nu mai era nimeni cu raci în București: clientela se împărțea ori în nostalgici, în general de vârsta a doua, care pe timpuri mâncau raci și care știau o grămadă de povești ori în curioși”, spune Paul Richard Nicolau, fondatorul Tavernei Racilor. Partea cea mai dificilă este modul în care se desfac și se mănâncă aceste crustacee lucru care i-a dat de furcă lui Paul Nicolau care a trebuit să își educe potențialii clienți pentru a atrage mai mulți clienți.
Pe lista pe care și-a făcut-o atunci când a realizat business planul era și realizarea unui festival. La primul eveniment, care a avut loc la Brașov, au venit 4.000 de oameni în trei zile. „Am plâns de fericire atunci pentru că am simțit că am reușit! Nu puține au fost momentele când am rămas fără benzină, încercând să aduc racii în București – dar toate astea fac parte din povestea frumoasă a antreprenoriatului”. Astăzi, Festivalul Racilor a ajuns deja la a patra ediție și este un fel de eveniment itinerant pentru că, până în acest an, nu a fost organizat de două ori în același loc. „Este a patra ediție în acest an și va avea loc la intrarea în Orășelul Copiilor, în București, în weekendul 18-20 septembrie, iar Festivalul Racilor se dezvoltă singur și este un brand în sine”, spune mândru fondatorul evenimentului.
