Se vorbește foarte mult despre alimentație sănătoasă de câțiva ani. Impresia mea, neavizată, desigur, e că nutriția a devenit o modă. Riscăm să epuizăm subiectul fără să fi rezolvat problemele?
Despre nutriție și politică se discută la orice pas, pe orice blog sau site apare cineva care exprimă un punct de vedere mai mult sau mai puțin avizat. Nutriția percepută ca modă nu are fundament și nu este adaptată nevoilor individuale. În realitate, nutriția medicală este pilonul pe care construim un stil de viață sănătos și echilibrat. Este important să fim prezenți în viața noastră, să identificăm ceea ce ni se potrivește nouă, în funcție de stilul de viață, analize medicale, istoric medical, simptome. În această direcție, nutriția reprezintă o informare celulară, un start pe drumul sănătății.
Nutriția pare un domeniu volatil – ceea ce e valabil azi nu mai e valabil mâine. Până și mitul celor doi litri de apă pe care ar trebui să-i bem zilnic a fost demontat printr-un studiu prezentat într-o emisiune pe care am văzut-o pe BBC Earth. Cum vă afectează activitatea astfel de situații?
Nutriția ca modă poate fi volatilă, dar nutriția ca instrument de lucru în ceea ce privește sănătatea nu este epuizabilă. Încă din Biblie sunt amintite alimentele de bază pe care ar trebui să le avem în meniul zilnic, dar omul modern este complicat și încearcă să găsească soluții rapide, neavând timp să fie prezent în interiorul corpului său, să simtă ce reacții apar ca urmare a consumului diferitelor alimente. Este important să fim într-o armonie minte-trup-suflet și să simțim, să trăim ceea ce organismul ne transmite. Activitatea mea nu este afectată de moda de ieri sau de mâine, deoarece eu mă raportez la fiecare pacient în parte, prin programe de nutriție personalizate, structurate astfel încât fiecare pacient să fie în cea mai bună formă personală, nu raportată la cei din jur.
Acum 10 ani se vorbea intens despre bulimie, acum vorbim mult despre sindromul metabolic. A fost eradicată bulimia? Cum de a luat sindromul metabolic prim-planul?
Tulburări de alimentație au fost și vor fi, în special datorită lipsei de informare și a poziționării greșite a nutriționistului. Acesta nu trebuie să fie un contabil care gestionează meniurile în funcție de numărul de calorii, proteine, lipide sau glucide, deoarece această abordare nu aduce decât frustrare; prin nutriția echilibrată învățăm să ne trăim viața cu artă, să vedem armonia din farfurie și să avem energie pentru fiecare secundă a zilei. Este ușor de identificat o persoană al cărei program de alimentație nu se potrivește consumului/aportului zilnic, deoarece va suferi de epuizare și irascibilitate – va avea o nemulțumire permanentă. Acesta este startul către tulburările de alimentație, oricare ar fi ele.
Aș zice că există din abundență informație despre ce, și cum, și cât să mănânci ca să fii sănătos: avem reviste, broșuri, site-uri, bloguri, emisiuni de radio și TV, plus mesaje de interes public pe această temă, în pauzele publicitare ale programelor de televiziune. Și totuși ne desparte foarte puțin de o epidemie de obezitate în România. Cum vă explicați această situație? Este vorba de ignoranță, de comoditate, de inerție?
În România, și nu numai, nu este acordată atenția cuvenită alimentației, totul se întâmplă într-o fugă către nicăieri, oamenii nu mai au timp să se hrănească corect, să-și asigure necesarul zilnic de nutrienți și energie, astfel încât să poată fi susținute activitățile zilnice. Mâncarea a ajuns o componentă periferică a calculatorului, televizorului sau telefonului, nu avem timp să facem cumpărături, considerăm o pierdere de timp să gătim și ne încredințăm sănătatea primei persoane care ne iese în cale când ne este foame. Produsele cu un conținut ridicat de zahăr, sare, grăsimi și făină albă creează dependență: ne ajută să mâncăm, nu să ne hrănim. Îmi place să spun că avem burta plină și capul gol, acestea fiind alimente care nu aduc un aport nutritiv, ci doar unul energetic, ceea ce induce și o creștere în greutate. Cartofii prăjiți, șnițelele, merdenelele, croaisanții, covrigii și băuturile îndulcite nu înseamnă hrană, sunt pseudoalimente ușor accesibile, care ne conduc către dezechilibre metabolice.
Cât de afectați sunt copiii de această situație? Lipsa de educație nutrițională a celor mari livrează monștri în farfuria celor mici?
Din păcate, copiii sunt extrem de afectați de această lipsă de implicare, de ignoranță și de superficialitate în ceea ce privește rolul alimentației în creșterea și dezvoltarea lor. Până la vârsta de trei ani, unele mămici sunt prezente în viața copiilor din punct de vedere alimentar, numără fiecare linguriță de mâncare, se transformă în personaje de circ pentru a face copilul să mănânce. Rezultatul acestor acțiuni este mâncatul inconștient, care este distructiv. Astfel punem bazele unei alimentații dezechilibrate, creăm dependențe care se vor manifesta și la vârsta de adult. Copiii, prin neuronii oglindă, imită ceea ce văd, inclusiv când ne raportăm la conținutul farfuriei, deci educația nutrițională se impune a fi practicată acasă, la nivel de familie, încă de la prima linguriță de mâncare, din etapa diversificării. Evităm să le povestim copiilor despre importanța anumitor alimente de teamă că nu vor înțelege, dar vrem să aibă agenda plină ca un ministru, cu activități mai mult sau mai puțin importante, unde ne dorim să facă performanță. Însă această performanță fizică sau intelectuală își are resursele în farfuria zilnică. Ar trebui să privim tânăra generație ca niște părinți responsabili; de fapt, să ne facem timp să fim părinți, să realizăm că drumul de la potențial la performanță este asigurat numai cu alimente de foarte bună calitate, a căror pregătire este foarte importantă.
Un copil supraponderal poate ține dietă sau e de preferat să scadă în greutate prin sport?
Eu, personal, refuz ideea de dietă, indiferent de vârsta la care ne raportăm, deoarece astfel acționăm pe o
perioadă limitată de timp, după care urmează excepțiile care devin curând reguli zilnice. Este important ca alimentația să facă parte din stilul de viață pentru toată viața. În familiile cu copii supraponderali, eu încurajez să se adapteze profilul alimentar al întregii familii, astfel încât să se evite transmiterea frustrării numai către anumiți membri ai familiei. Refuzul părinților de a lupta cu greutatea înseamnă anularea șansei copilului lor de a fi sănătos. Să ne gândim ce simt acești copii când sunt jigniți la școală sau de anturaj, când nu-și pot lega singuri șireturile, când nu pot urca 10 trepte, și apoi să vedem dacă dorința noastră de a-i recompensa cu dulciuri, cartofi prăjiți, șnițele și gustări sărate le satisface lor o nevoie reală sau neputința noastră se transformă în dependența lor?
Cum ne convingem copiii să mănânce sănătos? Se admit excepții? Și cât de des?
Copiii sunt imaginea familiei, deci nu îi putem încuraja pe ei să mănânce sănătos în timp ce noi, adulții, la aceeași masă, ne răsfățam cu tot ceea ce considerăm că este gustos, dar nu neapărat sănătos și hrănitor. Sănătatea nu intră în vacanță, ci trebuie privită ca o investiție zi de zi, ceea ce înseamnă că echilibrul alimentar este o dovadă de respect față de propriul organism. Așadar, să fim prezenți în viața noastră, să nu ne mai asumăm rolul de spectatori, ridicând din umeri, căutând umbrele sub care să ne ascundem, astfel încât să mai gustăm câte puțin din ceea ce știm că ne face rău. Prin alimentația potrivită redescoperim autenticitatea noastră, altfel vom rămâne o masă ușor de manipulat de tot ceea ce se dorește să ajungă în farfuria noastră. Bateți cu încredere la ușa sănătății voastre!
Articolul de mai sus face parte din seria de interviuri Steel Magnolias – în care revista Forbes Life a stat de vorbă, în ediția de martie, cu unele dintre cele mai influente personalități ale businessului autohton.
