Un frig care-mi sfâșie toate gândurile bune, mă face să înaintez cu greu. Mă rătăcesc de vreo două ori între Polonă și Eremia Grigorescu dar găsesc Galeria 418 unde, Marina alături de alți 4 tineri compun expoziția „An Abstract Feeling“, curatoriată de Simona Vilău.
Lucrările panotate îmi par a fi parte dintr-un întreg. Cele trei lucrări semnate de Marina sunt așezate pe peretele din dreapta și fac parte din seria Supraexpunere, creată pentru proiectul de licență. O liniște grea ne conturează pașii prin galerie. Înainte de a ne așeza, o întreb de unde a început ideea. „Seria aceasta a pornit de la senzația de prea mult. Este un contrast destul de mare între cantitatea de informație care ni se arată și cea pe care o putem noi procesa. În lucrări am încercat să redau exact acest contrast.“
Inspirată de multitudinea de imagini vizuale care rămân zilnic în subconștientul nostru, lucrările Marinei narează adevărul din perspectiva artistului, lăsându-i privitorului emoția amestecată a sentimentelor contradictorii.
Într-adevăr, suntem excesiv de expuși la informație vizuală – și nu numai. Privirea ne este agresată. Fidel, în manieră proprie, lucrările Marinei traduc sinestezia dintre fluiditatea rășinii și elementele încapsulate în ea. Construite în straturi cu ajutorul rășinii – care are propria ei personalitate, Marina a transpus în tablouri, ceea ce descoperea în subconștient. Deloc ușor de perceput ca metaforă simbolică, Seria Supraexpunere are 10 lucrări, pentru că abia atunci Marina a simțit că a epuizat mesajul pe care îl dorea transmis. „O lucrare e terminată atunci când nu mai poți scoate și nu mai poți adăuga nici un element. Cred că e cea mai grea parte din tot procesul: să spui că e gata. Aici, am construit un mozaic de imagini și am descoperit rășina, care mi-a permis să îi dau volum, să construiesc în straturi. Evident, pe lângă rășină și culoare există și textura hazardului.“
În timp ce îmi explică personalitatea rășinii, Marina îmi arată încă două lucrări în care a anexat alte elemente alături de culoare: fără ramă, la limita picturii, experimente artistice care sparg tiparul clasic al picturii tradiționale. Discuția virează către arta contemporană și către nevoia ei de context, de poveste, de cadru. Așa ajungem din nou la materiale și la nevoia artistului de a experimenta medii de lucru.
Marina iubește rășina tocmai pentru că îi permite să construiască în straturi. Evident, ca orice mediu de creație, are și părți inconfortabile: nu mai poți interveni în timpul creației, așa cum o faci pe pânză, de exemplu. Tocmai de aceea, Marina lucrează cu un mix de tehnici: transferă culoarea pe un material precum sticla, pe care îl decolantează apoi și îl introduce în rășină.
Echilibrul dintre business și culoare
„M-am apucat de pictură când am intrat la facultate. După ce am terminat matematică- informatică și mai târziu ASE-ul, pictura a rămas un hobby. Am reînceput să pictez atunci când l-am întâlnit pe prietenul meu, acum 7 ani, actualul meu soț.“
De atunci, Marina a început să frecventeze un curs de seară despre pictură, tehnică și cromatologie, curs care nu a făcut decât să o facă să își dorească să exploreze culoarea mai mult, așa că, pentru aprofundare, a urmat cursurile pentru pregătirea examenului de admitere la Facultatea de Arte. Chiar dacă inițial nu și-a dorit să dea examenul, a încercat, de curiozitate, și l-a luat cu brio, continuând să urmeze cursurile secției de pictură.
Din când în când, sorbim câte o gură de ceai și ne ridicăm ochii din privirea celeilalte. „Am avut norocul să mă reinteresectez cu arta și, când nu sunt la birou, sunt la atelier.“ îmi spune radiind Marina.
O întreb cum a ajuns aici, în punctul în care se află astăzi și o poveste frumoasă se așază între noi. Născută în Constanța, lângă mare, (prenumele nu este deloc o alegere întâmplătoare), locuiește în București de când avea 2 ani. Soțul ei este grec și are un nume pe seama căruia ne-am amuzat, însă pe care, nici cu ajutorul înregistrării de pe reportofon nu îl pot reda cu acuratețe. S-au cunoscut la un interviu și de atunci sunt nedespărțiți, fie că este vorba de pânză (pictează deseori împreună), fie că este vorba de business.
Dacă în ceea ce privește businessul, Burberry este partea concretă, organizată și temeinic ordonată, arta este pentru Marina un mod de exprimare: „Cred că mă exprim mai bine vizual. În ce sens? Eu pe mine, interiorul meu. Acesta e modul în care comunic cel mai bine pornirile interioare, adânci. Pictura este însăși canvasul meu de manifestare.“
Citiți și Burberry prezintă „Povestea lui Thomas Burberry”
Pe de altă parte, Marina este conștientă că oportunitatea de a lucra cu brandul Burberry a însemnat foarte mult pentru ea. „M-am alăturat echipei Burberry România încă de la deschiderea magazinului monobrand din București, pe piața din România, în anul 2012, și ulterior am susținut introducerea brandului în magazinul Sport/Couture din Băneasa Shopping Center.
Este un brand pe care îl apreciam dinainte, iar a face parte din echipa sa în România s-a îmbinat perfect cu latura mea artistică. Stilul, vestimentația, moda, au multe puncte în comun cu arta, în fiecare dintre ele fiind importante proporția, cromatica, compoziția și amprenta personală. În plus, dincolo de tradiție și artizanat, Burberry aduce constant o doză de nou, de inovație și un vibe contemporan, urban, atât în colecții cât și în campanii.“
A face parte din echipa unui brand internațional de lux timp de 5 ani, în special a unuia cu tradiție, precum Burberry, îți setează cu siguranță un anumit standard pe care îl aplici apoi în orice activitate, așa cum a fost și în cazul Marinei: atenția la detalii, calitatea impecabilă a produselor și serviciile pe care le oferi, interacțiunea cu clientul, experiența clientului cu brandul, organizarea.
„Mi-am dat seama că aplic acum ceea ce am învățat în acești ani chiar și artă. Pe lângă partea de brand management, de experiență a clientului cu brandul în toate dimensiunele sale, una din activitățile care mi-au fost extrem de dragi în această perioadă a fost cea de buying. A selecta dintr-o colecție produsele potrivite pentru o anumită piață, implică, pe lângă informațiile de business și modă, și o cunoaștere foarte bună a pieței și anticiparea dorințelor clienților din acest segment.“
Astfel a dobândit Marina în acești ani o cunoaștere intensă a clientului Burberry în România, dar și în general a consumatorului din segmentul premium. Iar printre momentele speciale de care-și aduce aminte cu drag se numără prima participare la show-ul Burberry din cadrul Săptămânei Modei de la Londra și prima sesiune de buying în showroom-ul Burberry.
Îi plac ambele valențe ale vieții ei: mediul de business pentru contactul uman, iar arta pentru ca se regăsește pe ea în atelier. Îi place să le imbine, să se bucure de amândouă. Să găsească soluții pentru una dintre jumătăți, în cealaltă. Cu titlu de confidență, Marina îmi mărturisește că în curând va fi implicată într-un proiect nou, în care esteticul va constitui elementul central. „De când sunt implicată în artă sunt mult mai atentă în jurul meu. Mult mai conștientă. Imediat ce văd ceva care îmi atrage atenția, mă gândesc cum anume l-aș putea exprima. Arta are harul acesta de a te face să cauți mai mult în exterior și în interior.“
Călătoriile sunt o altă parte despre care Marina vorbește cu pasiune, iar destinația ideală este „unde nu am mai fost până acum“. Ba mai mult, din vacanța din Noua Zeelandă s-a întors cu obsesia pentru albastru și verde, imaginea zonei geotermale Rotorua, care seamănă cu o pictură făcută de natură însăși. Pentru a-și argumenta obsesia, Marina îmi arată pe telefon câteva fotografii care par semnate de National Geographic. „Arta este ceva ce te preocupă în mod constant, nu poți lua concediu sau pauză de la inspirație.“ Sună telefonul și Marina vorbește într-o greacă impecabilă, deviind dialogul nostru în zona Atenei și-a insulelor grecești.
Citiți interviul cu Marina Aristotel în întregime, în noua ediție de februarie a revistei de lifestyle – Forbes Life #56.
