Cautare




, Contributor

Lifestyle |
|

Designul românesc de produs sau cum se mobilează o carieră de designer

2Seat.jpg
Sunt mai puțin vizibili decât designerii de modă, dar munca lor – aflată la intersecția dintre arhitectură și lifestyle – se poate bate în luptă dreaptă cu brandurile internaționale. Cei 15 designeri de produs pe care i-am descusut (ori mai bine zis de-construit) pentru acest articol reprezintă noul val de creativitate românească care va pune umărul la percepția pozitivă a lumii despre „made in Romania“. Avertizare: după citirea acestui articol ai putea să-ți dorești o schimbare de decor în viața ta.

Dincolo de vanitatea de a fi admirat de către cei din jur – mică plăcere a vieții livrabilă pe umerașe sau în cutii de catifea – obiectele funcționale ale existenței de zi cu zi implică povești de dragoste mult mai ample și definitive cu posesorii lor. O canapea originală, un fotoliu avangardist ori o masă cu design spectaculos sunt produse care ne cuceresc mai greu decât o rochie la modă sau o pereche de pantofi Louboutin și au nevoie de mult mai multe argumente cu care să vină în întâmpinarea așteptărilor noastre.

Firesc până la un punct, având în vedere că și angajamentul pe care ni-l luăm față de un asemenea produs este mult mai complex:  dacă la o rochie putem consimți la un parteneriat „de-o vară“, la obiectele cu care ne mobilăm și ne decorăm casele și birourile căutăm stabilitate și încredere, ca într-un soi de căsătorie. Pentru că noi suntem cei care conviețuiesc zilnic cu ele, nu contează atât de mult părerea lumii, ci imaginile pe care ni le lasă pe retină ori senzațiile care ne rămân în palme, la atingere. Vanitatea cedează în favoarea familiarității.

Relația cu obiectele care ne mobilează viața este adesea mai sinceră, asumată și longevivă decât cea cu hainele din dulap, pentru că le alegem egoist și capricios, cu gândul strict la propriul interes, la confort, la ergonomie. Un obiect de design interior ne place sau nu. Îl vrem sau nu. Suntem sau nu gata să ne asumăm o relație pe termen lung și să-i oferim o jumătate de metru din viețile noastre, în fiecare zi de acum încolo până la următoarea schimbare de dispoziție, de domiciliu sau de viață.

„De asta iubesc dezordinea și mi se pare frumoasă“, îmi mărturisea cândva Matthew Hilton, unul dintre numele mari ale designului britanic modern și autorul unor piese emblematice precum fotoliul Balzac (1984), intrat în colecția muzeului „Victoria & Albert“ din Londra. „Vreau ca oamenii să ia piesele mele și să le folosească așa cum vor ei, să le facă parte din viața de zi cu zi, să facă dezordine în jurul lor“.

Aceasta este aspirația de taină a fiecărui designer de produs: ca obiectul pe care și l-a imaginat să devină o bucățică permanentă din diminețile și serile altor oameni, să ajungă protagonist la amintiri de neuitat și martor al momentelor speciale din cât mai multe vieți. La întâlnirea noastră, Hilton îmi dădea exemplul cafetierei Richard Sapper for Alessi, cumpărată în 1981, pe vremea când era un proaspăt absolvent de facultate, fără mari posibilități financiare.

Deși uzată și ciobită pe alocuri, bătrâna „Alessi“ tronează și acum asupra bucătăriei sale, exercitându-și net dominația asupra unui exemplar de ultimă generație. „Chiar dacă îl am și pe cel nou și strălucitor, parcă tot cel vechi îmi place mai mult“, îmi explica, râzând, englezul. Varianta din 1981 are un mâner pe care trebuie să-l tragi, să-l ridici și să apeși pe un buton, în timp ce modelul nou are un buton și atât. Totuși, designul, povestea și familiaritatea cântăresc de partea celui dintâi.

În cazul unui obiect nou-nouț, aflat pe rafturile magazinelor alături de alte câteva zeci, factorul care cântărește tot mai mult și care a ajuns în ultimii ani să pecetluiască decizia de cumpărare este designul. Mai exact, ceea ce face diferența între două obiecte care îndeplinesc aceeași funcție și care ne fac mai mult sau mai puțin aceleași promisiuni de eficiență este acel „wow“ vizual care sancționează banalul în favoarea originalității.

Asta a reușit să facă Apple pentru calculatoare, Bose sau Bang&Olufsen pentru sisteme audio-video sau Vertu pentru telefoane mobile, pentru a enumera doar câteva dintre produsele despre care oricine a auzit în ultimii ani. Asta încearcă să facă orice designer român de obiect: să canalizeze factorul „wow“ sub forma unui cuier, a unui fotoliu, a unei măsuțe de cafea sau chiar și a unui (aparent) simplu portofel.

Bucharest Design Center – platforma de promovare a designului românesc de produs fondată în 2012 – își propune să-i sprijine pe creatorii români de obiect dintr-o convingere simplă și elocventă: „Good Design is Good Lifestyle“. „Preocuparea pentru inovație și design este semnul evoluției unei țări“, crede Simona Buta, membru fondator al Bucharest Design Center, „iar asta are influențe pozitive atât în economia consumului de produs, cât și la nivel de brand de țară“.

Înainte de provocarea raftului însă, designul românesc de produs mai trebuie să reușească două întoarceri la 180 de grade: a clientului către ideea de design românesc de obiect (facilitată într-o oarecare măsură de creșterea interesului față de creația autohtonă, în ultimii ani) și, respectiv, a designerului însuși către ideea de marketing și promovare.

Altfel spus, designerul și clientul trebuie să găsească formula ideală de a se întâlni la mijlocul drumului, după ce fiecare dintre ei și-a depășit câte o prejudecată: designerul pe cea privind nevoia de marketing personal și de promovare a artei sale, iar consumatorul pe cele legate de calitatea produselor „made in România“. Și, tocmai pentru că sunt două variabile, nu una singură, care influențează formula succesului, călătoria ar trebui începută din ambele direcții.

Clici aici pentru a-i vedea pe 15 dintre cei mai promițători exponenți ai designului românesc de produs.

„Noi suntem primul val unitar de designeri români, iar clienții noștri sunt primii adevărați consumatori de design, ceea ce implică un proces de înțelegere reciprocă, de tatonare, de căpătare a unei încrederi reale“, explică arhitecta Irina Neacșu de la „the craft LAB“, „reinventatoare“ de obiecte de mobilier și decorațiuni ludice, cum ar fi fotoliile vechi, retapițate din mix-uri de textile.

Pentru că brandurile din afară au o istorie mai veche, ce echivalează, în viziunea clientului, cu o garanție a seriozității și a valorii, duelul unui designer român cu conștiința consumatorului este de două ori mai dificil. „Până la acumularea unor elemente care să declare designul românesc ca fiind o valoare, noi, designerii, suntem formatorii unui fenomen nou“, crede Irina.

Acceptarea noului fenomen ar putea fi grăbită de o prezență mai pronunțată a produselor românești de design în sfera publică (cum a fost campania de la sfârșitul lui 2012, când o serie de localuri din Centrul Vechi au fost decorate cu obiecte având mențiunea „Creat de un designer român“), dar și de un mecanism de marketing și de promovare mult mai bine pus la punct. Și aici însă, se impune o reașezare a concepțiilor de la care pleacă mulți creatori de obiect. „Marketingul este un rău necesar pentru un designer care nu a fost școlit să facă marketing“, recunoaște Irina Neacșu.

Mediul online este deocamdată cel mai ofertant și accesibil instrument de promovare, obligatoriu în paralel cu participările la târguri și evenimente de profil, pentru că – tocmai prin prisma „angajamentului“ de cumpărare despre care vorbeam la începutul articolului – clientul român încă are nevoie să vadă, să atingă, să se convingă cu proprii ochi înainte de a cumpăra.

„Cred că designerul trebuie să fie cât mai vizibil și tangibil pentru consumator“, crede și Anca Fetcu, arhitect și designer de produs. „Mai ales în România este foarte important ca potențialul client să poată atinge și analiza obiectul, creându-se astfel un sentiment de încredere care poate ajunge să crească gradul de consum de design“.

Radu Stanimir, de la Nomad Studio, a mai descoperit un element important și de impact în mixul format din promovare online, marketing și relație directă cu clientul: clipurile video. „Pentru mulți oameni, sunt mult mai plăcut și ușor de urmărit decât un text“, crede el, „și fie că-i prezinți povestea obiectului sau procesul prin care a fost creat, aduce un plus de valoare produsului“.

Pentru designerul de obiect Justin Baroncea, de la biroul de arhitectură POINT4, o modalitate eficientă de creștere a vizibilității au reprezentat-o revistele de arhitectură și expozițiile, după care „s-a dus vorba“, iar clienții au început să-l contacteze direct sau prin internet. „Oamenii au început să vrea din ce în ce mai mult unicate, serii mici și personalizabile“, explică Justin.

Abordarea lui Justin este una atipică: nu vrea să le demonstreze românilor că el și echipa lui sunt mai buni și creativi decât branduri precum IKEA, ci să-i îndemne pe clienți să-și dorească ceva „al lor“, mai ieftin decât IKEA și 100% personalizat. „Noi nu ne adresăm neapărat unui public în căutare de lux, ci unuia care vrea să învețe cum să cumpere și cum să facă design“, explică Justin. „IKEA ne-a demonstrat că putem să montăm jucării Kinder la scară 1:1, iar noi vrem să ducem lucrurile mai departe și să demonstrăm că e posibil să ne inventăm propriul sistem Kinder“.

Tot din sfera inovației, dar în accepțiune „multifuncțională“, designerul Gabriel Geller ia drept exemplu una dintre creațiile sale, prototipul G55: un hibrid între scaun și fotoliu, reglabil cu 36 de poziții și realizat din lemn de fag, policarbonat, inox și gută. 

Totul a pornit de la constatarea personală că ar avea nevoie de un scaun pentru atunci când citește, de un altul pentru când ascultă muzică, un altul pentru laptop și altul pentru desen. Așa s-a născut ideea de piesă cu poziții ajustabile, cu un design simplu, care să se potrivească și cu mobila din casă, dar să aibă și cât mai multe utilizări. „De ce să ai un obiect pentru fiecare funcție și nu unul universal?“, explică Gabriel. Ideea de „multifuncțional“ ar putea ajunge să fie unul dintre factorii de diferențiere față de alte branduri similare, atât românești cât și străine, iar Gabriel o consideră parte din ADN-ul brandului său.

Unii designeri mizează în continuare pe ideea „drumului inițiatic“ al cumpărătorului către creator, ca un semn al faptului că acesta dintâi este pregătit, matur și compatibil cu viziunea celui din urmă. „Preferăm să ne creștem audiența organic“, explică Mădălin Gheorghe de la Simplexio. „Sunt oricând de preferat clienții care au ajuns la noi pentru că ne-au descoperit singuri și ne-au înțeles discursul“.

A observat în ultima vreme o schimbare de atitudine a celor care cumpără creațiile Simplexio, echivalând – în stadiu incipient – cu un soi de cultură a achizițiilor de produse cu design românesc. „Românii au început să fie parcă mai mândri și a început să se audă tot mai des expresia «Uite că se poate și la noi»“, apreciază Mădălin.

La această schimbare de atitudine a pus umărul, indirect, și imaginea tot mai bună a designerilor români de modă în afara țării. Întorcând privirea către creativitatea autohtonă în general, românii au început să descopere și alte nișe pe care le trecuseră până atunci cu vederea. „Am auzit din ce în ce mai des că, pentru a fi aprobat aici trebuie să fii mai întâi observat în afară“, afirmă și echipa 201 Design Studio. „Publicul român este încă sceptic în ceea ce privește produsul românesc, dar credem că acesta este pregătit să plătească aceleași sume pe care le dă pe designerul străin“.

Până la discuțiile despre prețul pe care este dispus să-l plătească românul pentru un produs autohton, acesta din urmă trebuie să fie produs cât mai eficient și să fie distribuit în magazine pentru a intra în atenția clienților. „Da, pentru a se vinde, un obiect de design trebuie să placă și să aibă și prețul potrivit pentru cel care cumpără“, punctează Dana și Vlad Boștină, de la arhiDOT. „Dar realitatea este că el trebuie să fie și prezent, ori asta înseamnă o bună desfacere și promovare“.

Și, insistă Gabriel Geller, și un mecanism de producție bine pus la punct, care să facă posibilă continuitatea unui brand. „Dacă ai un Lamborghini e bine să mergi pe drum asfaltat“, glumește el, „și tot așa, dacă ai potențial ca designer, e bine să mergi pe unde există industrie de profil“. Gabriel vede extrem de viabil un proiect de parteneriat între stat și designerii cu potențial, care ar presupune înființarea unei linii de producție și de desfacere specifice fiecărei universități tehnice din România. „Ar putea însemna sâmburele de renaștere a industriei românești, ar suplini lipsa practicii din școlile tehnice și ar stimula și studenții să rămână în țară după absolvire“, punctează el.

Pentru moment, producția de serie reprezintă o utopie pentru designul românesc de produs, care operează în proporție covârșitoare cu prototipuri și comenzi: în momentul în care există un client interesat de un anumit model, poate lua legătura cu designerul, care realizează la comandă – într-un interval cuprins între câteva săptămâni și câteva luni – obiectul dorit. O abordare tipică pionieratului în creativitate, dar imposibil de susținut pe termen lung.

Dacă în afara țării prototipurile sunt expuse la târguri de profil, iar marii producători de mobilă contactează designerii pentru a le propune colaborări, în România veriga aceasta a „buying“-ului lipsește. „Un producător măricel de încălțăminte mi-a spus cândva că îi e mai ușor să desfacă un adidas pe piață și să-i copieze apoi tiparele“, povestește Gabriel Geller. „Poate fi și asta o abordare, dar nu e una fericită, dacă ajungi să vezi designerul doar ca pe o cheltuială în plus“.

Și trioul creativ de la 11am Architects s-a lovit de imposibilitatea de a mai continua unele proiecte de design, dintr-o problemă similară: lipsa unor materiale absolut necesare producției lor, aflată la o scară prea mică pentru a putea negocia eficient cu marii furnizori. „Ne-am trezit în situația în care ori comandam un camion întreg, ori renunțam“, explică ei. În momentul în care nu produci în masă și nu ai nici acces la o fabrică sau la utilajele de care ai nevoie, devine tot mai dificil să înaintezi din teste în teste și din prototip în prototip.

„Dacă nu duci proiectul până la final ca să-ți recuperezi investiția și ajungi să rămâi cu el în dulap, costă mult, enorm“, explică cei trei. Iar dacă în alte domenii creative asemenea prototipuri sunt mai puțin costisitoare (ca să ne întoarcem tot la exemplul inițial al rochiei), în designul de produs, mai ales pe nișa high-end, realizarea unui simplu prototip poate costa de la câteva sute la câteva mii de euro.

În ciuda acestor neajunsuri, designerii români de produs perseverează. Cei mai mulți dintre ei sunt arhitecți de profesie și încă își mai susțin pasiunea pentru designul de obiect din veniturile obținute din proiectare, amenajări și alte activități conexe.

Ca și Matthew Hilton însă, trăiesc și lucrează pentru momentul în care creațiile lor vor ajunge piesele de nădejde ale unor cămine fericite, mici insule într-o mare de dezordine familiară și plăcută. Ori poate în postura cafetierei Alessi, ca obiecte cu poveste și tâlc, într-un living, o bucătărie sau o viață de om.

„Ceea ce au înțeles colegii noștri din modă este că, pentru a deveni relevanți ca industrie, trebuie să își construiască în permanență contexte relevante, precum festivalurile de modă, prin care să dialogheze organizat cu publicul lor“, crede Simona Buta de la Bucharest Design Center. Designul de produs va trece acest test al relevanței în momentul în care va reuși ceea ce Simona numește „organizarea de castă“: găsirea acelei formule prin care să poată fi mereu prezent în fața publicului.

Eliza Yokina, de la studioul de arhitectură SYAA, și-ar dori ca românul să ajungă cândva să cumpere cu inima deschisă și cu bucurie sinceră un produs „made in România“ și, un vis chiar și mai frumos, ca într-un weekend din viitor, nu contează peste câți ani sau zeci de ani, să putem vizita propriul nostru Bucharest Design Museum. „Suntem la început, așa e“, crede Eliza, „dar eu sunt sigură că vom ajunge exact acolo unde ne propunem“.

Clici aici pentru a-i vedea pe 15 dintre cei mai promițători exponenți ai designului românesc de produs.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii