Cautare



, Contributor

Redactor-șef al revistei lunare ,,ForbesLife" & redactor-şef al revistei trimestriale ,,UP by Forbes".

ForbesLife |
|

Când ai făcut ultima dată ceva pentru prima dată?

Didi_buna
Anul trecut, pe vremea asta, terminam un curs de weekend de ,,Coloanele destinului”, o formă a astrologiei chineze bazată eminamente pe matematică.

Surprinzător, în spatele calculelor migăloase interpretate după tipare vechi de mii de ani, descopeream lucruri despre mine pe care nu le-aș fi bănuit, altele pe care le știam dar parcă nu voiam să le accept, dar și o categorie nouă, de trăsături și abilități pe care le acceptasem tacit drept parte a bagajului meu intelectual, dar pe care nu le mai puneam de ceva vreme la lucru.

Conform chinezilor, fiecare dintre noi este înclinat nativ – ca să nu spun ,,predestinat” – unui anumit gen de activitate, iar dacă unii oameni fac bani ca bătând din palme pentru că au o aplecare pragmatică spre crearea de bunăstare, alții au de partea lor lucruri mai puțin pragmatice, dar la fel de complexe: educația, cursurile, dezvoltarea personală continuă. Eu fac parte din a doua categorie. Ca să ajungă de la resurse intelectuale la bani, cei din ,,pătrățelul” meu trebuie să muncească mult mai mult, mai intens și mai răbdător, însă – după cum spun marii maeștri – performanțele notabile derivă aproape întotdeauna din condiții mai potrivnice decât media.

Oamenii ca mine – care sunt dominați de ,,resurse” și nu de „bani” – nu pot să stea pe loc, trebuie să se reinventeze constant, să-și pună la treabă talentul nativ spre studiu și, poate tocmai de aceea, m-am simțit mereu cel mai bine în momentul în care am fost pusă în situația de a-mi însuși niște abilități noi. Tristețile mele s-au vindecat mereu cu o carte bună pe o temă inedită, cu un curs practic de… orice sau cu un tip nou de antrenament. De câte ori am simțit că alunec în butoiul cu melancolie, mi-am pansat problemele cu provocări, nemulțumirile vechi cu subiecte fresh de studiu și blazarea cu entuziasmul unei teme noi și pasionante. Chiar dinainte să aflu că asta mi-era scris în stele, mi-era clar undeva în adâncul minții că nu mă voi opri niciodată din învățat.

Indiferent de astrologii sau de predispoziții genetice însă, ceea ce mi-a reamintit acest curs a fost faptul că toți avem resurse nefolosite. Multe resurse. Cu câteva săptămâni în urmă, revedeam filmul „Limitless”, cu Bradley Cooper, povestea unui individ înclinat spre eșecuri, pe care o pastilă-minune îl ajută să-și exploateze 80% din creier, în locul celor 20 de procente pe care le folosește media. Rezultatul: devine expert în finanțe, scrie o carte în patru zile, iar simțurile i se ascut într-atât de mult încât este capabil să găsească în doar 30 de secunde cea mai eficientă ieșire din orice situație.

Dincolo de latura science-fiction, ceea ce mi-a rămas în minte, atât din seminarul meu chinezesc cât și din scenariul hollywoodian, a fost faptul că limitele minții noastre sunt mult mai largi decât credem. Toți avem potențialul de a fi cei mai buni la ceva, dar adesea ne lăsăm păgubași când ,,ceva”-ul nu apare din prima, a doua sau a zecea încercare.

Anul acesta m-am decis să învăț mult, din tot ce mă intrigă și mă atrage. Chiar dacă multe lucruri nu au aplicabilitate directă în cariera mea, știu că îmi vor deschide orizonturile și îmi vor antrena alți mușchi ai creierului, creând alte sinapse, născând alte idei, conturând posibilități nebănuite. Nu-mi propun să ajung la 80%, dar vreau să mișc măcar cu un procent potențialul meu latent, cel la care oamenii de știință spun că majoritatea oamenilor nu ajunge niciodată. Vreau să folosesc acele resurse de învățare și de creștere pe care știam prea bine că le am, încă dinainte ca un mare maestru chinez să mi-o spună, dar pe care le țineam în amorțire și inerție. Și cred că o să încep să-mi ascult și intuiția, nu doar matematica.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii