Timp de o (prea) lungă perioadă de timp, pentru bogații planetei – și nu numai – conceptul de „bine-îmbrăcat“ a constat fie în afișarea de logo-uri cât mai vizibile și de inscripții cu trimitere la designeri celebri, fie în mixarea câtor mai multe referințe stilistice în aceeași ținută (de la ținte la pene și blană și de la pantaloni scurți la ghete cu ținte și diademe strălucitoare).
De sezonul acesta, instaurarea noului trend, botezat „Normcore“, dă semne de normalizare a situației, reinstaurând firescul și relaxarea pe podiumurile de modă și mai ales în afara lor. Haine cât mai puțin identificabile ca brand, mult alb, negru și tonuri cât mai neutru-pastelate, croieli lejere și accesorii cu rol în primul rând funcțional.
Dacă în cazul oamenilor obișnuiți, acest trend se traduce în primul rând prin piese „basic“, achiziționabile din aproape orice magazin, pentru iubitorii luxului, „Normcore“ are o declinare specială. Astfel, un pulover negru, simplu, trebuie să fie realizat din cel mai prețios cașmir posibil, cum ar fi cel de la Loro Piana. O geantă – cât mai structurală și simplă – trebuie să fie dintr-o piele exotică, eventual crocodil sau piton prelucrat manual, cu semnătura Hermès (dar nu Birkin, ci modelele mult mai puțin recogoscibile, precum Oxer). Paltonul camel, fără nicio broderie sau detaliu care să facă brandul identificabil, trebuie să fie din combinația ideală de lână virgină și cașmir și să aibă o croială absolut perfectă, la fel ca bluzele din cea mai fină mătase și tricourile albe, simple, din bumbac organic. Toate de la Cèline, brandul-cult al minimaliștilor cu apetit către lux.
Cât despre pantalonii sau geaca de piele, ele trebuie să aibă textura moale a unei mănuși și o croială absolut atemporală, fără ținte, capse și fermoare inutile, precum cele de la The Row, brandul surorilor Olsen, care a dus calitatea irecognoscibilă la rang de artă.
