Aș vrea să îmi spui câteva cuvinte despre cine este Orianda Donca – femeia și mama!
Când mă uit în oglindă văd aceeași tânără cu care îmi întâlneam privirea în urmă cu mulți ani, înainte de a avea un soț sau copii. O fată ce în urmă cu ani râdea împreună cu sora și bunicii ei în hambarul plin de fân din Valcani, un mic sătuc din Vestul țării unde mi-am petrecut prima parte a copilăriei mele alături de bunicii mei. Ulterior, la Sânnicolau Mare m-am bucurat de școală, iar la Timișoara de facultate, perioadă în care l-am cunoscut și pe soțul meu. Poate părea la prima vedere o copilărie banală și lipsită de ceva senzațional, însă chiar și azi simt mirosul de fân ars ce îmi provoacă o nebănuită stare de bine, conectându-mă la acele locuri care mă făceau fericită.
Spun aceste lucruri pentru a descrie mai departe cu mai mare ușurință cum și de ce am ales un mod de viață diferit de a celor din jurul meu, tipic mie și familiei mele cu care am crescut și cresc mai departe împreună. Nu devii cu adevărat mamă până în momentul în care nu te conectezi la rădăcinile tale reale din care provii și reușești să dai la o parte zgomotul de fond în care alergăm cu toții spre ziua următoare, identică cu ultimele 100. Înainte de a deveni mamă, m-am pregătit personal și profesional 4 ani alături de soțul meu în a crește bazele familiei în care vor veni actualii noștri copii. Pentru mine a fi mamă nu înseamnă doar să am copii, ci mai degrabă să mă pot baza că am ales un soț potrivit în care să am încredere pentru a ne proteja cuibul în care ne creștem copiii. De aceea am avut 4 ani de relație înainte de a ne căsători și a avea copii.
Când ne uităm la voi – tineri, frumoși, cu cinci copii absolut adorabili, spunem cu toată inima că sunteți o familie împlinită. Ce înseamnă pentru tine o familie împlinită?
Conceptul de familie împlinită la prima vedere implică foarte multă fericire care poate părea de fațadă mai ales considerând societatea în care am ajuns să trăim și care creează „content” pentru rețelele de socializare cu zâmbete și bucurii. La noi în casă vei găsi acea bucurie sinceră în momente de la care nu te aștepți. Spre exemplu, fiul meu se uită la mine și stă câteva secunde pe gânduri, apoi îmi spune: mami, să știi că ești foarte frumoasă! Mă trec fiori doar repetând aceste cuvinte simple, sincere și fără niciun interes. Ei bine, eu de aici îmi iau puterea și îmi extrag fericirea cu care mă întrețin copiii noștri dragi.
Am fost o familie împlinită începând cu primul an de relație cu Călin și muncim amândoi la a o evolua continuu, a ne crește și dezvolta atât pe noi, cât și pe copiii noștri prin exemplul nostru. Dragostea nu se câștigă prin luptă. Nu suntem adversari, suntem o echipă. Avem abilități diferite. Fiecare are rolul lui în casă. Diferențele dintre noi trebuie puse împreună și să beneficiem de ele. O relație, o familie împlinită, se clădește în timp cărămidă cu cărămidă. Este nevoie de multă perseverență, dar dacă ai răbdare, în final e o casă frumoasă.
Cinci copii! Cum ați decis să aveți cinci copii?
Cumva neașteptat, atât eu, cât și Călin ne-am dorit dintotdeauna o familie numeroasă și pot spune că plănuiam chiar mai mulți copii decât cinci, însă cu fiecare nou venit în familia noastră ne-am adaptat dorința spre a avea suficient timp în a fi prezenți pentru fiecare dintre ei, iar acum consider că suntem la numărul potrivit pentru a ne bucura de ei și ei de noi. Iubirea este infinită, nu se împarte niciodată, cu cât oferi mai multă, cu atât înveți să dăruiești și mai multă.
Ni-i prezinți, te rugăm, pe cei cinci minunați ai voștri?
Ariadna-Maria este fetița noastră de 9 ani, plină de viață și mereu optimistă, cu soluțiile la ea. Seamănă pe caracterul meu de mamă înțelegătoare și își asumă de multe ori rolul de soră mare protectivă pentru ceilalți mai mici decât ea.
Ovidius-Andrei este băiețelul nostru de 8 ani, la fel de energic ca și sora lui mai mare și foarte iubitor, descurcăreț, întrebuințând tehnici de vânzare împrumutate de la tatăl său spre a scăpa din situații nefavorabile lui și la care are mereu o explicație pentru nevinovăția sa.
Arișa-Ioana este fetița noastră puternică în vârstă de 7 ani, denumită de frați și cunoscuți „șefa“ datorită caracterului ei de a desemna acțiuni pe care să le facă alții în favoarea ei. Gânditoare, îi place să-i analizeze pe ceilalți de la distanță, apoi face tot ce trebuie pentru a-și atinge scopul.
Ares-Peter este băiețelul nostru de 4 ani cu un zâmbet la care nu prea poți să te împotrivești, un copil mereu fericit, chiar dacă uneori comite acțiuni ce ne costă scump, dar nu atât de scump precum ne privește și ne înmoaie pedepsele. Foarte independent, bucuros și simpatic.
Areea-Marina este fetița noastră cea mică, având chiar de la 1 an și jumătate un caracter dominant, dornică de a explora cât mai multe experiențe spre a crește alături de noi. Este cumva un amestec de caracter între mine și Călin, foarte curajoasă și hotărâtă.
Știu că tu ai grijă în mare parte de cei cinci copii singură, gestionezi tot ce ține de programul și îngrijirea lor!
Ce înseamnă pentru tine parenting?
Parenting este un concept foarte la modă, fiind discutat în zeci de seminarii care mai de care, cu noțiuni unele folositoare, altele neaplicabile. Depinde de fiecare ce ne dorim să facem din copiii noștri și cum ne poziționăm față de ideea creșterii de copii.
Sunt mai multe moduri de a-i crește: majoritatea urmează o tradiție ascunsă prin care replicăm o sumedenie de acțiuni cu care am fost învățați în perioada copilăriei noastre. Iar dacă am ales să fim ajutați de părinții noștri în creșterea lor, cel mai probabil vor avea aceleași programări ca ale noastre. Nu spun că este un lucru rău, ci spun că noi am ales altfel decât o face majoritatea.
Am ales să îi educ singură. Eu consider că cel mai simplu, sigur și funcțional mod de a-ți crește copiii este nu prin vorbe și tehnici de parenting, ci prin exemplul personal. Mă concentrez mai mult pe mine ca om, soție și prietenă a lor decât pe ideea de mamă. Degeaba le spun ce să facă și cum să gândească dacă eu și soțul meu facem altfel. Eu le arăt cum sunt eu naturală și mă aștept să mă duplice cât mai mult pe mine, iar pentru aceasta trebuie să fiu eu prima persoană cu care își petrec cel mai mult timp, apoi ceilalți. Ca ei sa învețe de la mine valorile noastre de viață și gândirea mea, nu a unei persoane străine, apoi să nu ne înțelegem la maturitate având concepții diferite despre viață.
Fiecare alege cum vrea să „treacă“ de această perioadă de creștere a copiilor, însă vă spun un singur lucru: copiii sunt cel mai mare și frumos proiect al meu, cu care mă întâlnesc o singură dată în această viață și pentru care am venit în această lume mai mult decât orice. Bucurați-vă de fiecare greutate ce v-o provoacă un copil, deoarece, mai repede decât te aștepți, îți va fi dor de acele țipete fără rost, acea dezordine neașteptată, acele nopți fără final. Pentru mine personal este o mare plăcere să îi îngrijesc singură pe toți cinci, de dimineața până seara, fără nicio urmă de regret sau durere. Fericirea este o alegere, toți avem provocări, însă importantă este perspectiva pe care noi o dăm lucrurilor.
Aveți niște priorități în ceea ce-i privește pe cei mici? Cu ce fel de principii și valori vă doriți să crească?
În aceleași principii în care credem eu și Călin, ne așteptăm să creadă și ei. Încă de mici îi învățăm că noi suntem o familie unită și întotdeauna vor avea sprijinul nostru indiferent de ce se va întâmpla. Fiecare om este important, unic și irepetabil. De asemenea, valoarea banilor, munca pentru a-i obține și suferința lipsei lor. Apoi pe partea de relații, este important modul în care obțin ceea ce își doresc unii de la alții, nicidecum prin forță, ci totdeauna printr-o foarte bună cooperare și negociere. Nu în ultimul rând, sănătatea este ceva cu care îi educăm la fiecare masă, explicându-le toate avantajele și dezavantajele unei mâncări înainte de a o pune pe masă, noi fiind preponderent vegani, eu gătesc zilnic mesele lor, având atenție la alimentele folosite să fie unele cât mai aproape de natură. Evităm cât se poate de mult tot ce conține zahăr, prăjeli și lactate, iar carne consumăm rar. Nu exagerăm cu nimic și nu interzicem nimic. Nu suntem extremiști. Avem și excepții de la regulile de bază.
Pentru a oferi o educație bună copiilor, relația dintre părinți este foarte importantă. Copiii sunt oglinda noastră. Ei ne duplică pe noi fără să realizăm asta. Relația mea cu Călin inconștient le va influența valorile de viață cu care pășesc în această lume
Ce lecții înveți zi de zi de la copiii voștri?
De cele mai multe ori uităm ce este cu adevărat important, iar prin copii îmi aduc aminte tot mai des, observând ce repede se transformă și cresc, devin independenți și curând tot mai departe de noi.
Pentru mine este o binecuvântare să fiu mamă! Ei îmi sunt cei mai buni profesori ai mei. Învăț în fiecare zi de la ei cum să fiu un om mai bun, o mamă mai dedicată și iubitoare, deoarece iubirea întotdeauna se întoarce la ea însăși!
Ce fel de tată este Călin? Cât de mult îi ceri ajutorul în educația celor mici și cât este de implicat?
Călin este un tată minunat, puternic, implicat să ne susțină atât de mult încât să nu ne lipsească nimic din cele materiale și emoționale. Ne bucurăm să-l avem destul de des alături de noi, chiar dacă pentru el businessul este foarte important și îl face cu succes, găsește soluții pentru ca niciunul dintre copii să nu-i ducă prea tare lipsa.
Noi doi suntem foarte asemănători în gândire, practic acesta este proiectul nostru, din noi să devenim unul, astfel încât uneori o simplă privire să țină locul unui lung șir de propoziții. Fiind uniți, copiii văd un exemplu bun de urmat, prin care partenerul lor să le ofere bucuria de care ne bucurăm noi acum.
Ce înseamnă pentru voi, ca familie, timp de calitate petrecut cu copiii?
Fiecare moment alături de ei este timp de calitate petrecut împreună. Conectarea noastră fizică cu ei le oferă o bucurie și siguranță emoțională. Ne face plăcere să ieșim împreună la drumeții în pădure, să plantăm flori, să udăm grădina, să pictăm, să inventăm jocuri, să ieșim la cumpărături, să gătim cina sau pur și simplu să ne jucăm „leapșa“, cel mai dorit joc de ei cu mult gâdilat și râs. Atunci când ai cinci copii, nu există repetiție și monotonie, apar provocări și bucurii la tot pasul, parcă ești într-un maraton cu obstacole ce ține 30 de ani din viața ta.
Cum sunt vacanțele voastre?
În primul rând noi când plecăm în vacanță, plecăm cu toții. Se spune că unii merg în anumite vacanțe pentru a căuta o aventură, ceva ieșit din comun. Ei bine, în cazul nostru orice plecare în vacanță este o reală aventură la care facem un scenariu amplu spre a ne organiza eficient. Spre exemplu, un simplu autoturism, fie el și de 7 locuri, nu este de ajuns fără a lua la el o remorcă pentru bagaje! Iar aici nu vorbesc de mers în altă țară, ci doar 5 zile la Mamaia sau la bunici. Nu spun că totul decurge cum am planificat, dar bucuria de a fi peste tot împreună depășește cu mult deranjul de a ajunge acolo. Degeaba ajungi în Mexic și privești un apus de soare dacă cei pe care îi iubești și te iubesc nu fac parte din el. Cu cât este efortul mai mare, cu atât sunt și recompensele ce izvorăsc din el.
Cum e, de fapt, viața cu cinci copii?
Ca o concluzie, viața alături de cinci copii este o binecuvântare, mereu la superlativ, nu există monotonie, nu știi ce aduce ziua sau noaptea, iar atunci când te aștepți mai puțin, unul dintre ei vine spre tine, te mângâie pe față și îți mulțumește pentru mama care le ești lor. Iar atunci Pământul se oprește, timpul stă neclintit și nimic din ce ai suferit până la acea clipă nu mai contează simțind iubirea fericirii lor.
