Nu pot să neg că ele – trendurile – sunt din ce în ce mai prezente și de cele mai multe ori îmi sunt și mie de folos, cu toate că le dezaprob aproape în totalitate – cel puţin teoretic. De multe ori, am fost în situaţia de a inventa răspunsuri și povești despre noile trenduri sau despre reţetele care duc spre o amenajare de succes.
Bun, și ce e în neregulă cu Trendul în arhitectură?
În primul rând, când vine vorba despre creaţie, cred că autenticitatea ei apare atunci când nu este setată de un factor extern și când nu caută să fie aliniată la o tendinţă, mai mult sau mai puţin aleatorie. Sigur că un arhitect poate răspunde într-un mod creativ în contexte de orice natură, inclusiv cele date de trenduri. Dar, în același timp, motorul unei creaţii va trebui să fie eliberat de o dorinţă de aliniere la o reţetă.
Cred că de aici rezultă, uneori, un fel de „autism“ al arhitecţilor în ceea ce privește absorbţia de tendinţe. Chiar dacă ești informat și pus la punct cu ce se întâmplă în lume la nivel de construcţii și amenajări, nu înseamnă neapărat că ești capabil să reproduci tot ce ţi-a trecut prin faţa ochilor, uitându-te pe instagram, pinterest, designboom sau archdaily. De parcă ai putea să închizi ochii sau ecranul și să cauţi alte surse de inspiraţie… evident că poţi face și asta, dar pentru restul lumii documentarea de la începutul proiectului este o etapă vitală.
Și atunci cum poţi fugi de trend fără a deveni apatic sau blazat (deși ultima ipostază nu e neapărat inevitabilă)? Probabil chiar așa! Alocând mult mai mult timp și energie fiecărui proiect, astfel încât să poţi scoate ceva în plus faţă de aspectele, imaginile și tendinţele studiate, sau în minus, depinde de cum privești lucrurile.
Pe de altă parte, e nevoie să înţelegem și să facem delimitarea între trend, stil, abordare, concept sau apartenenţă la o mișcare. Să nu mai spun că, de multe ori, delimitarea este destul de dificilă și poate fi clarificată doar prin sensibilitatea creativului. Adevărata provocare este să produci valoare prin ceea ce faci, indiferent de trenduri, existând posibilitatea (nu e o regulă) să devii un trendsetter, însă inversul nu e fezabil.
În al doilea rând, Trendul este limitat temporal, având o perioadă de viaţă destul de scurtă, în sensul în care acesta trebuie alimentat în permanenţă de ceva nou, cu scopul de a fi viu și comercial. Arhitectura, prin natura ei, va trebui să depășească anumite influenţe temporare, căci ea va trebui să rămână în scenă o perioadă mult mai îndelungată decât trendul în sine.
Cum ar fi să facem clădiri și interioare care să arate bine doar un sezon sau trei?! Am văzut cu toţii acele clădiri deranjante din oraș și nu numai. Astfel de clădiri par anoste, ridicole, exagerate, iar pentru aceste porniri arhitecturale există și o variantă salvatoare în loc de trend, o reţetă de succes, doar că și ea trebuie aplicată nu numai cu pricepere, dar și cu înţelegere.
Citeam de curând un articol despre cartea lui Winy Maas (MVRDV) – Copy Paste –, care susţine ideea că arhitecţii suferă de sindromul de originalitate și că aceștia ar trebui să copieze mai relaxat. Afirmând totuși că în orice copiere/preluare/influenţă arhitectul are șansa să ducă lucrarea sa mai departe și că nimic nu îl oprește să creeze ceva nou și mai bun. E o perspectivă extrem de valabilă azi, când influenţele nu se mai pot contoriza, iar de limitare nu știu cât de mult putem vorbi.
Citește și Universul nostru urban
În cele din urmă, atunci când dorinţa de a crea ceva trendy este imperativă, e indicat să cântărim bine lucrurile înainte, să căutăm răspunsuri mai puţin facile și să încercăm să ne lăsăm amprenta creativă (client, arhitect, executant). Să căutăm – de ce nu? – în interiorul unor stiluri sau mișcări care au fost încercate și curăţate de timp și, nu în ultimul rând, să producem un rezultat mai bun decât trendul de la care am pornit.
