Cătălina Rousseau, președinte&CEO BDR Associates România și Republica Moldova
Forbes: Una dintre problemele ridicate tot mai des în ultimii ani vizează echilibrul între viața personală și cea profesională. Credeți că un angajator se poate implica eficient în viața echilibrată a angajatului? Dacă da, cum ar putea să o facă?
Cătălina Rousseau: Ar fi simplu să răspundem că de aceea există departamente de resurse umane cu atribuții care converg în final și către asigurarea unui asemenea echilibru.
Totuși, principalul responsabil de formarea unui mediu de lucru plăcut, care să contribuie la armonie în viața angajatului, este managementul sau managerul companiei. El dă tonul în încercarea de a impune o atmosferă netensionată, el este atent la respectarea orelor de program, dar fără a reține inutil angajatul la birou, acordând flexibilitate orară, unde e cazul, sau zile libere, după perioade de suprasolicitare maximă, tocmai pentru a balansa efortul de la serviciu cu dreptul la viața personală a fiecăruia.
De asemenea, time managementul, concentrarea, eficiența pot fi susținute prin crearea unui mediu reconfortant de lucru, începând de la decorarea birourilor, a spațiilor de relaxare și continuând cu acțiuni concrete, chiar și spontane, care rup rutina, sparg momentele tensionate, schimbă starea de spirit, ajută considerabil angajații în a face față stresului zilnic. Iar rezultatul măsurabil este stabilitatea în echipă.
Oamenii BDR Associates sunt de fapt cei ce au construit agenția, de-a lungul timpului. Majoritatea consultanților au o vechime de peste 10-15 ani, unii sunt în agenție de 20 de ani sau chiar de la începuturi. S-a născut între timp o nouă generație de „bederei”, respectiv copiii angajaților, deveniți părinți, iar unii dintre acești copii au ajuns aproape la vârsta adolescenței. Cred că stabilitatea unei echipe confirmă că echilibrul a fost atins.
Din perspectiva longevității staff-ului în agenție, suntem, probabil, un caz unic în peisajul industriei comunicării din România, iar starea aceasta de fapt arată că un mediu de lucru echilibrat și în deplină armonie cu viața personală generează această constantă, având o contribuție covârșitoare la performanța companiei și, foarte important, la consolidarea relației cu clienții. O asemenea stare de fapt nu ar fi posibilă fără existența unui echilibru între profesie și viața fiecăruia, în toată complexitatea ei, iar menținerea lui este o prioritate managerială, respectând, desigur, niște granițe dincolo de care nu ne putem permite să trecem, respectiv viața privată a fiecăruia.
Echilibrul între viața profesională și cea privată este o condiție a reușitei în afaceri.
ANDREEA DINESCU (PROFERO) – WORK, LIFE, BALANCE
Forbes: Cum reușiți să găsiți, personal și instituțional, la nivelul companiei pe care o reprezentați, acest echilibru?
Cătălina Rousseau: Printr-o cunoaștere îndeaproape a personalității fiecărui om din agenție și prin respect arătat fiecărui angajat, fie că este consultantul strategic la nivel senior sau este omul de la administrativ, fie că este directorul de divizie, copleșit de sarcini, sau este vocea caldă, de la front desk. Lucrăm sub stresul zilnic al termenelor de livrare în proiecte, al împlinirii obiectivelor la anumite standarde, iar reușita noastră depinde de putere de concentrare, de creativitate, de ritmul susținut al activităților, de trăinicia echipei, criterii de neatins într-un mediu de lucru dezechilibrat.
În BDR există strictețe, dar nu practicăm restricții. Nimeni nu este chemat să-și petreacă timp inutil în agenție, peste program, în detrimentul vieții private, al preocupărilor extra-profesionale, mai ales când ele înseamnă talent sau pasiune. De exemplu, pereții birourilor din BDR sunt acoperiți cu foarte multe tablouri, excepționale, pictate de un coleg din agenție. S-a dovedit în timp că BDR, ca spațiu de lucru, este un fel de microunivers în care profesionistul își găsește echilibrul dintre profesie și viața personală, pentru că este lăsat și încurajat să fie el însuși.
ROBERT UZUNA (URSUS) – WORK, LIFE, BALANCE
Forbes: Care sunt cărțile pe care aveți în plan să le citiți în următoare perioadă?
Cătălina Rousseau: Doar beletristică ca lectură de vară… Citesc acum ultima carte a lui Miralles, iar în așteptare, „pe raft“, se află „Petrecere până în zori”, o antologie de povestiri a lui Scott Fitzgerald, „Flori de ruină”, a lui Patrick Modiano (unul din marii mei preferați), precum și „Toată lumina pe care nu o putem vedea”, scrisă de Anthony Doerr, un autor nou pentru mine, dar cu un Pullizer primit acum câțiva ani, la activ.
MONA OPRAN (CENTRADE/CHEIL) – WORK, LIFE, BALANCE
Forbes: Care sunt cele cinci cărți pe care le considerați esențiale pentru o bibliotecă de afaceri?
Cătălina Rousseau: Greu de ales! Încerc să propun titluri care reprezintă perspective diverse, toate convergând însă către atingerea succesului în afaceri, dacă acceptăm ideea lui Warren Buffett că lectura reprezintă cheia succesului.
Deci, aș propune „Excelența în afaceri”, a lui Jim Collins, apoi John Brooks, care semnează celebra „Aventuri în lumea afacerilor”, descriind cele mai faimoase cazuri de eșec și de succes pe Wall Street, cazuistică din care avem toți ce învăța, indiferent de dimensiunea companiei, apoi „Getting Things Done”, semnată de David Allen, ca ghid relevant pe tema time management-ului și a productivității, „Never Eat Alone”, scrisă de Ferrazzi și Raz, axată pe importanța relaționării, a networkingului pentru dezvoltarea afacerii și, desigur excelenta serie de cărți „Tată bogat – Tată sărac”, a lui Kiyosaki, din perspectiva educației financiare. Sunt titluri care pot contribui la cultura de afaceri și la modelarea personalității unui lider de companie.
Dar, dincolo de lecturi, cea mai bună „carte“ se dovedește a fi experiența practică, succesul sau eșecul din care înveți cel mai mult. Nu poți fi un bun manager sau deveni lider doar pentru că ai o lectură bogată în domeniu.
Teoria poate să deschidă unghiuri noi și să îți confirme valori în conduita în afaceri și practici pe care poate ca le-ai aplicat deja. Calitatea de lider este întotdeauna înnăscută, mai rar dobândită, ca un talent pe care nu îl poți inventa sau simula, dacă nu este întâi nativ, apoi format și educat. Poți fi asemenea unui Steven van Groningen ori a unei Mariana Gheorghe sau poți rămâne un aspirant la stelele, pe care te străduiești să le atingi.
