Cluj-Napoca a devenit, pe parcursul ultimilor zece ani, unul dintre cele mai dezvoltate orașe ale României, fiind considerat capitala de drept a Transilvaniei. Județul Cluj punctează la capitolele PIB/ cap de locuitor, rată a șomajului sau investiții străine directe. Când spui Cluj-Napoca, te gândești la IT, parcuri industriale care atrag investitori de renume și clădiri de birouri. Sectorul de IT din Cluj s-a dezvoltat galopant pe parcursul ultimului deceniu, aici activând giganți precum Google, Emerson, Endava, Bosch sau Microsoft. De altfel, în ultimii 5 ani populația Clujului a crescut cu aproximativ 2%, potrivit unui studiu realizat de EY. Cu toate acestea, dezvoltarea puternică a orașului Cluj-Napoca pare că reprezintă o cauză pentru sărăcirea județelor din imediata proximitate, mai ales în contextul în care Clujul acționează ca un magnet asupra tinerilor din județele Transilvaniei, mai ales datorită sectorului universitar și a standardului ridicat de viață. În mod paradoxal, dezvoltarea galopantă a unei zone produce efecte negative asupra perimetrelor din imediata apropiere. Astfel, județe precum Bistrița sau Sălaj au fost direct afectate de faptul că firme importante le-au ocolit în favoarea Clujului și de faptul că tinerii din aceste județe nu mai găsesc foarte multe motive pentru a rămâne aici.
Dacă ne uităm la județul Sălaj, observăm că acesta ocupă un loc codaș în clasamentul național al județelor cu performanțe economice. În 2018, Sălajul a înregistrat un PIB de 8,1 miliarde de lei, unul dintre cele mai scăzute niveluri din România și de cinci ori mai mic decât cel al Clujului. De asemnea, PIB-ul pe cap de locuitor în județul Sălaj a fost în 2018 de aproximativ 7.000 de euro, iar județul este unul dintre cele mai puțin atractive când vine vorba de investiții străine directe. În acest context, producătorul de țevi Silcotub Zalău, parte a gigantului Tenaris, rămâne o excepție de la regulă, fiind unul dintre cele mai performante businessuri din țară și unul dintre cei mai importanți jucători din industria autohtonă.
Exxon Mobile, Shell, Chevron, Petrom, Romgaz, BP, General Electric, Siemens sau Daimler sunt doar ceteva dintre numele sonore care fac parte din portofoliul Tenaris Silcotub. În ultimii trei ani, afacerile Tenaris Silcotub au intrat pe o traiectorie ascendentă, de produsele care ies pe poarta fabricii din Zalău fiind interesați jucători de top de la nivel global din industria energetică. În perioada menționată, producția de oțel a Silcotub a înregistrat creșteri constante, iar la sfârșitul anului trecut a atins 523.000 de tone, cel mai ridicat nivel din ultimii 15 ani. De asemenea, și producția de țevi a consemnat creșteri, ajungând la o producție record de 201.000 de tone în 2018, de la 162.000 de tone în urmă cu trei ani.
Din moment ce produsele producătorului din Zalău se află pe lista de achiziții a marilor jucători globali, Tenaris Silcotub este și unul dintre cei mai mari exportatori din țară, aproximativ 80% din vânzările sale anuale de circa 450.000 de tone fiind destinate exporturilor pe cinci continente.
Din 2005 și până în prezent, investițiile realizate de Tenaris în fabrica din Zalău cumulează suma de 470 de milioane de dolari, iar obiectivul managementului fabricii este de a derula investiții anuale de minimum 20 de milioane de dolari. Cu toate acestea, prețul ridicat al energiei electrice afectează activitatea fabricii din Zalău și ar putea pune sub semnul întrebării viitoare investiții la Silcotub.
„Ne gândim la o nouă investiție în oțelărie, dar acolo depinde foarte mult de prețul energiei electrice pentru că nu putem să mergem mai departe cu acest preț. Avem proiectul, dar așteptăm, ne mai gândim”, afirmă Mihaela Popescu, președintele Tenaris Silcotub.
Astfel, prețul energiei electrice a devenit provocarea majoră cu care trebuie să se confrunte producătorul de țevi din Zalău. Energia electrică și piața energiei electrice au suferit o transformare profundă în decursul ultimilor ani, iar prețul energiei a crescut nejustificat, consideră Mihaela Popescu, argumentând că mixul de producători de pe piață este neschimbat.
„Nu s-a întâmplat nimic, nu au apărut noi facilități de producere a energiei, dar prețul energiei electrice a avut un salt de 23% anul trecut. Asta ne afectează. Noi suntem mari consumatori și de energie și de gaze. Creșterea prețului la energie ne afectează și este o provocare pentru noi pentru că pierdem din competitivitate în raport cu competitorii noștri europeni”, atrage atenția președintele Tenaris Silcotub.
În contextul în care România este o țară cu resurse energetice foarte bune și cu excedent de electricitate, Mihaela Popescu consideră că este un paradox că în țara noastră prețul la energie este mai mare raportat la țări precum Germania sau Italia, deși cele două state din urmă sunt importatori de energie electrică.
„Prețul ridicat la energie ar putea frâna alte proiecte viitoare de investiții. Dacă prețul energiei nu ajunge armonizat cu cel din celelalte țări europene, noi, în competiția cu ceilalți jucători, avem un dezavantaj și ca o consecință vom pierde anumiți clienți. Văd un potențial de creștere în continuare, dacă vom avea o reașezare a prețului energiei”, susține Mihaela Popescu.
Mai mult decât atât, o altă problemă majoră pentru toți jucătorii din industrie este dată de infrastructura feroviară, sau mai bine zis de lipsa ei. Președintele Tenaris Silcotub susține că, pe termen lung, infrastructura rutieră nu este soluția, avertizând că marii industriași vor avea mari probleme în lipsa dezvoltării și modernizării infrastructurii feroviare. „Produsele noastre se pretează foarte bine la transportul feroviar din toate punctele de vedere: al siguranței, al volumului etc. Într-un camion, dacă pun bare de oțel, intră doar 4 bare și restul camionului e gol pentru că asta e greutatea maximă admisă. În tren, situația e complet diferită”.
În pofida problemelor generate de creșterea prețului la energie electrică și de lipsa infrastructurii feroviare, Tenaris Silcotub a finalizat recent procesul de retehnologizare a liniei de finisare a țevilor destinate industriei de petrol și gaze (oil country tubular goods – OCTG), în valoare de 8 milioane de dolari, fiind cea mai mare investiție din ultimul an din fabrica de țevi din Zalău. Retehnologizarea liniei de finisare a țevilor OCTG este cea mai recentă investiție finalizată de Tenaris Silcotub pe parcursul ultimului an, în unitățile sale de producție din Zalău, Călărași și Câmpina. Valoarea totală a investițiilor se ridică, potrivit reprezentanților companiei, la peste 17 milioane de dolari pe parcursul ultimelor 12 luni.
„Avem în derulare o altă investiție, o linie pentru producția de componente automotive. Pe partea de componente avem un produs, unde suntem lideri de piață, care este cel de țevi și componente pentru airbag-uri. Asta ne va poziționa pe piața de automotive, care este o piață destul de puternică în Europa. Livrăm în general componente de airbag la primii jucători de pe piață, care sunt toți clienții noștri. Livrăm pentru companii precum Autoliv sau Takata – cei mai mari producători de airbag”, subliniază Mihaela Popescu.
Anul anterior, Tenaris a înregistrat o cifră de afaceri de 7,7 miliarde de dolari și are o prezență în 18 țări, cinci centre de cercetare și dezvoltare și aproximativ 24.000 de angajați. În România, în 2018, cifra de afaceri a Tenaris Silcotub a atins valoarea de 555 de milioane de dolari, în creștere cu aproximativ 18% față de 2017. De asemenea, pe parcursul ultimului deceniu, numărul de angajați a crescut de la 1.200 în 2009 la aproape 2.000 în anul curent.
