FacebookTwitterLinkedIn

Dragoș Grigoriu, fondatorul și directorul general al Tempo Group

Forbes: Dincolo de prestațiile celor doi candidați la funcția de președinte al României și de analizele strict politice, care credeți că au fost suporturile și formele de comunicare (TV, presă, radio, digital, panotaj, PR) care au câștigat în recenta campanie prezidențială? Dar cele care au pierdut?

Dragoș Grigoriu: Duminică, forța brută a manipulării a luat bătaie.

Zelul major al mediilor pro-Ponta a manipulat cu succes electoratul captiv al mediilor tradiționale, controlate, dar a iritat teribil electoratul cu acces la informația nealterată, din mediul virtual care astfel a căpătat o materialitate cât se poate de contondentă.

Cu cât campania pro-Ponta a fost mai intensă și mai bine orchestrată, cu atâta efectul de respingere a fost mai mare. De aici și perplexitatea manipulatorilor la vederea diferenței de scor, aceștia fiind convinși că și-au făcut treaba absolut impecabil.

De-a lungul carierei, am văzut multe situații în care varii produse au fost omorâte de campaniile lor perfect organizate, tocmai pentru că mesajul campaniei supralicita în mod neadevărat calitățile produsului. Consumatorii, ca și electorii, sunt nemiloși cu tentativele de denaturare a adevărului, mai ales într-un moment când minciuna poate fi verificată imediat.

În același fel, Victor Ponta s-a bătut singur, tocmai prin forța brută a aparatului său de comunicare, îndopat cu mesaje manipulatoare, din alt secol.

Internetul a ajutat ca orice încercare de manipulare să fie depistată și pedepsită, iar eșecul ei, amplificat (caz școală demascarea video-ul prezentat de Gabi Firea cu așa-zisa secție de votare liberă de „lângă” Londra).

Totusi, Internetul nu poate fi considerat un câștigător per se, tocmai pentru că și-a jucat rolul firesc, de arbitru al ipocriziei și al manipulării, prin acest „double check” realizat de mediile sociale.

Cred că cel mai important câștigator, în viitorul apropiat, poate fi instituția televiziunii de știri care și-a jucat rolul într-un mod nefiresc, partizan.

Este momentul ca proprietarii și managerii acestora să realizeze că, într-o lume modernă, o televiziune aservită nu valoreaza nici cât o ceapă degerată (din contra, chiar). Oare nu e momentul să realizeze ca audiențele lor mici (și în scădere) se datorează felului primitiv-manipulator în care prezintă informația, funcție de alianțele lor politice? Cu această ocazie există o oportunitate de a-și regândi relația cu publicul, pe care să o coreleze temeinic cu modelul de castig comercial, într-o formulă sustenabilă și pe termen lung.

De asemenea, este momentul ca politicienii să înțeleagă că o televiziune manipulatoare are un impact mult mai mic decât cred ei și că adevărata putere a unei campanii stă în conținutul autentic pe care îl livrează.

Cu această ocazie, s-ar putea ca aceștia să înțeleagă mai bine importanța și rolul unui strateg de comunicare, al creatorului de conținut de valoare, ce trebuie să conecteze în mod natural politicianul cu electoratul său, în detrimentul mentalității retrograde de tipul „am televiziunea asta, ziarul ăsta, e de ajuns să câștigăm”.

Mă bucur că publicul elector realizează din ce în ce mai mult puterea votului și că populația manipulabilă din România este în scădere.

Însă, deocamdată avem doar pierzători și oportunități, iar succesul stă în cum vom aborda în viitorul imediat toate aceste lucruri (a zis cineva ceva de votul electronic sau am uitat deja?).

Vezi și opinia lui Octavian Popescu, Initiative