Silviu Lupescu, directorul general al Editurii Polirom, afirmă că piața editorială din România nu mai este în criză, ci într-o degradare cronică, iar majorarea TVA a fost „bomboana de pe coliva” sectorului.
Silviu Lupescu, director general editura Polirom
Forbes România: Piața editorială din România se află în prezent în criză? Dacă răspunsul este afirmativ, care sunt cauzele și efectele acesteia?
Silviu Lupescu: Nu aș numi-o „criză”. Și medical, și economic sau politic, criza e definită ca o fază temporară, ca un moment critic. Or, la noi situația a devenit cvasipermanentă. S-a cronicizat. Mă refer la numărul de cititori, la proporția analfabeților funcțional, la consumul cultural, la starea deplorabilă a bibliotecilor, inclusiv a celor școlare ș.a.m.d.
Cauzele au tot fost dezbătute și, inevitabil, s-au făcut trimiteri la degradarea sistemului de învățământ și efectele sale multiple. Dar și la procentul din buget alocat culturii.
Practic, legea 186 de susținere și promovare a culturii scrise a rămas un act propagandistic uitat undeva într-un dulap. Librăriile independente au dispărut pe rând, iar altele au devenit buticuri care vând orice ca să supraviețuiască.
Dublarea cotei de TVA la carte, inflația și scăderea drastică a puterii de cumpărare au fost bomboana de pe coliva pieței editoriale, care de ani buni bate pasul pe loc. Și au mai fost librăriile care au dat faliment ori, mai bine spus – cazul e cunoscut – au fost falimentate cu voie de la „sistem” lăsând găuri în seifurile editurilor.
E drept că în mai toate țările UE numărul fizic de cărți vândute e în scădere, dar una e să cobori câteva trepte de undeva de sus și alta e să fii la fundul gropii.
Forbes România: Care credeți că ar fi primele trei măsuri pe care autoritățile (Ministerul Culturii, Ministerul Finanțelor, primării etc.) ar trebui să le pună în practică pentru protejarea și revitalizarea industriei de carte din România?
Silviu Lupescu: Cu cât editorii au mai multe propuneri, cu atât sunt mai ignorați. Câte primării nu alocă fonduri generoase petrecerilor cu manele și artificii și un sfanț sau doi (dacă alocă) bibliotecilor locale? De câte fonduri pentru achiziția de carte dispun școlile? Câte biblioteci școlare au dispărut?
Cândva, cadrelor didactice li se ofereau anumite sume pentru a-și cumpăra cărți. Și tichetele de carte au dispărut. E drept că mulți intrau în librării doar ca să ia bonuri fiscale cu care să justifice cum au cheltuit banii.
În fine, cred că dacă problema ar fi interesat pe cineva, s-ar fi putut forma un organism (editori, profesori, librari, asociații de creatori, reprezentanți ai ministerelor etc.) care să propună niște soluții salvatoare, un plan de perspectivă care să resuscite lectura și să acționeze pentru implementarea lui. Pentru că sunt necesare transformări profunde. Dar nu interesează, primează alte interese.
Pentru cine nu știe, chiar și Târgul Internațional de Carte Bookfest a fost la un moment dat în pericol, ca urmare a reducerii finanțării lui de către Ministerul Culturii; asta în condițiile în care editurile participă la târgurile de carte pentru a susține Cartea (cu C mare) și lectura, majoritatea înregistrând la aceste tărguri pierderi financiare.
Pentru anul viitor, unele ediții locale Bookfest nu se vor mai ține, deoarece autoritățile respective pretind taxe mari de participare și nu mai sunt dispuse să acorde subvenții. E mai profitabil să organizezi un târg de brânzeturi așa-zise BIO ori vreun festival al cârnaților de Pleșcoi, decât unul dedicat cărților.
Forbes România: Care este profilul actual al cumpărătorului de carte din România? Care este opinia dvs. despre „portretul” acestuia? De ce nu există, la nivel de industrie editorială, un studiu național continuu despre profilul și comportamentul cumpărătorilor de carte din țară?
Silviu Lupescu: Piața de carte e foarte segmentată, drept urmare fiecare domeniu editorial are un public țintă al lui. Nu sunt sociolog, dar cred că e greu de definit un eșantion al cititorilor de carte, că sunt posibile doar studii de tip panel, cu atât mai mult cu cât procentul cititorilor din totalul populației este redus. Asta în pofida unor „studii” oficiale super optimiste.
Noi obținem informații în special din social media, care arată că femeile dețin o pondere mai mare în rândurile cititorilor (între 60% și 75%), cel puțin în cazul beletristicii. Sunt și excepții (literatura SF cu referințe tehnice, de pildă, sau cărțile cu violență exces).
Motivațiile sunt și ele foarte diferite: de la „ca să-mi treacă timpul în mod plăcut” și entertainment sau „citesc în metrou”, până la acumularea de cunoștințe într-un anumit domeniu.
Un cumpărător de carte trebuie să aibă deschidere, curiozitate, participare intelectuală și emotivă la actul lecturi. Unboxing-ul de pe TikTok ne poate oferi o idee (nu întotdeauna foarte fericită) despre ce cărți preferă tinerii.
Oricum, preferințele sunt și diferite, și foarte volatile, în timp ce numărul cititorilor e în scădere și din pricina emigrației masive – noi având cel mai tragic exil din istoria noastră.
Forbes România: În 2028, România va fi Țară Invitată de Onoare la Frankfurter Buchmesse (Germania), cel mai important târg de carte și industrii creative din lume. Cum credeți că va arăta, în acel an, piața de carte din România? Aveți câteva sugestii privind modul în care România ar trebui să se prezinte la acest eveniment sau considerați că este prematur să discutăm acest lucru?
Silviu Lupescu: Dimpotrivă, cred că unele comisii s-au și format deja la Ministerul Culturii. Ce au făcut sau fac, nu știu. Ar fi păcat să ratăm o șansă care nu se va mai repeta prea curând, la fel cum ratăm întruna absorbția fondurilor UE. Nu știu care vor fi resursele alocate.
Postura de țară invitată este onorantă, dar și costisitoare. Apelul la experiența altor țări invitate ne-ar fi extrem de util.
Din păcate, preocupările noastre actuale estivale sunt cu totul altele… Indiferența față de carte și față de lectură are un frate bun, mai mare: lipsa de interes față de problemele cetățenilor.
Important e ca lumea să știe că deși Frankfurter Buchmesse este un târg profesional, țara invitată are un regim special, încât editurile participante – mai ales cele germane – publică numeroase traduceri din literatura acelei țări. Ele pot fi o poartă de „universalizare” a literaturii române. Or, cum traducerea și editarea unei cărți necesită timp, iar traducătorii din limba română sunt relativ puțini în lume, jocurile trebuie făcute în acest an.
Ar fi trebuit să fie deja alocate fonduri mai substanțiale în TPS (programele ICR de sprijinire a traducerilor), dar și pentru editurile românești, căci și ele au nevoie de resurse pentru a realiza mostre cu traduceri de calitate și cataloage în limbi de circulație internațională.
Mi-e teamă că dacă nu se face mai nimic acum, anul viitor va fi prea târziu. Poate după ediția din acest an a Târgului de la Frankfurt lucrurile se vor mai limpezi.
Cât despre piața de carte autohtonă, aici lucrurile sunt clare: contăm cam zero virgulă ceva la sută pe piața de carte din UE.
Forbes România: Privind spre viitor (următorii trei ani), care este strategia editurii dvs. pentru a rezista pe piață și ce priorități vor ghida dezvoltarea acesteia?
Silviu Lupescu: O strategie necesită predictibilitate, adică ceea ce lipsește în România în mod permanent.
Creșterea bruscă a cotei de TVA în 2024 a creat serioase probleme de cash-flow editurilor, nevoite se plătească o taxă pe care o pot încasa abia peste câteva luni, și a redus cererea. A fost cea mai proastă și mai anti-europeană măsură luată împotriva celor care încă mai prețuiesc obiectul numit carte.
O eventuală „taxă pe citit” care se vântură și ea va aduce mari costuri de implementare, o nouă scumpire a cărților la raft și o cerere și mai redusă. Ar duce la un soi de letargie editorială. Încât, despre ce strategie poate fi vorba în afară de una de supraviețuire?
E dificil să reduci costurile în condițiile în care tirajele scad și prețurile cresc (tipar, combustibil, chirii etc.), iar euro se depreciază. Sau când cărțile autorilor români nu prea își găsesc locul în rafturile librăriilor (câte mai sunt), iar noutățile editoriale rămân pe raft doar câteva luni.
Probabil că IA va revoluționa și industria editorială, dar deocamdată – când deja avem pe piață „traduceri” și coperte realizate cu IA – nu știm încotro o va lua.
Conturăm planurile editurii la un nivel decent, mai restrâns și mai selectiv, cu un orizont de timp mai limitat, pentru a ne menține pe linia de plutire. Ajustăm tirajele. Creștem viteza de rotație a fondurilor – adică manetele cunoscute care pot fi acționate.
Multe alte aspecte ale unei strategii de durată, fie ea și medie, rămân însă în afara controlului unei edituri.
(3 iulie 2026)
Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.
De asemenea, intră în comunitatea Forbes România de pe Facebook și urmărește cele mai importante știri, analize și noutăți din business-ul local și nu numai.
