De câte ori doi oameni discută despre vreun al treilea personaj savuros, care mai are şi câte o poveste în care domnesc întorsăturile de situație, cel mai des întâlnit clișeu este, desigur, comparația cu un film de acțiune sau cu o carte de aventuri. „Ar putea să se facă un film după viața lui!“, e una dintre exclamațiile frecvente, aproape pe picior de egalitate cu celebrul „Viața bate filmul“. Și totuși, după întâlnirea cu Narcisa Pheres, m-am pomenit cu o întrebare inevitabilă pe buze: „Nu te-ai gândit să scrii o carte despre viața ta?“.
Ar fi, probabil, singurul lucru care mai lipsește din portofoliul impresionant al Narcisei, românca despre care cei mai mulți nu au auzit niciodată până acum, dar care face și desface ițele artei și ale luxului internațional de peste 13 ani. În aceleași 24 de ore pe care le avem cu toții, Narcisa este dealer de artă și de pietre prețioase, designer de bijuterii, designer vestimentar și, mai ales, antreprenor pursânge. Toate acestea într-una dintre culturile cele mai concurențiale și dificil de îmblânzit, mai ales pentru un străin: cea niponă. „Japonia e acasă pentru mine“, recunoaște ea, într-o română cu subtile inflexiuni japoneze. De înțeles, având în vedere că Narcisa trăiește, gândește și visează în japoneză.
Chiar dacă Hong-Kong rămâne, deocamdată, principala piață pentru creațiile mărcii sale de lux, Pheres, totul este orchestrat din Tokyo, orașul care a adoptat-o la mijlocul anilor ‘90, pe când era proaspăt-absolventă de Filologie la Universitatea București.
Căsătorită (pe-atunci) cu un japonez – colegul ei de bancă din facultate – Narcisa a dat România pe Japonia, aterizând într-o lume cu reguli şi obiceiuri complet diferite. „Japonezii nu încurajează femeile către business“, explică românca, „dar văzând că eu sunt atât de hotărâtă, mi-au dat o șansă“. O șansă pe care și-a câștigat-o, de fapt, pas cu pas. În prima zi de lucru la o firmă de trading de artă, vinuri de colecție și pietre prețioase, i s-a dat mai întâi sarcina de curățare a toaletelor. „Mi-au spus că trebuie să înțeleg munca fiecărui om din firmă înainte să ajung în vârf“, își amintește ea.
A înțeles-o, așa cum în 13 ani a înțeles aproape totul despre pietre preţioase, completându-și cunoștiințele cu Institutul Gemologic American și, pe parcurs, cu alte studii legate de pasiunile sale creative: Institutul de Modă din Milano, Central Saint-Martins din Londra („Am vrut să merg la aceeași școală cu Galliano, preferatul meu“, recunoaște ea) și un masterat în Afaceri și Culturi Internaționale. Prima colecție Pheres s-a lansat în 2006 în Japonia, imediat după absolvirea cursurilor de modă de la Londra.
Au urmat imediat un spectacol privat cu bijuterii în Kuala Lumpur, un show sponsorizat de Bentley și Jaguar în Singapore, unde Pheres a împărțit gloria cu brandul orolger Breguet („Ei au venit cu ceasurile, noi cu hainele și cu bijuteriile“), un show la Florența, în reședința familiei de Medici (la care a participat și cel mai mare colecționar de coroane regale din lume) și o expoziție la Four Seasons în Hong Kong, unde s-au expus bijuterii în valoare de 30 de milioane de euro, cu diamante extrem de rare: roz, roșii, orange pink sau purple pink. „Am avut mai multe gărzi de corp decât aveam spațiu“, râde ea, amintindu-și momentul de glorie de atunci.
Și totuși, cum poate o tânără româncă să pornească un business de la zero în Japonia, mai ales într-un domeniu atât de exclusivist precum pietrele prețioase și moda de lux? Odată ce afli în detaliu povestea Narcisei, explicația devine simplă: totul ține de contactul interuman și de relațiile forjate în anii petrecuți în lumea traderilor de pietre scumpe.
Având o reputație profesională impecabilă, românca a ajuns să lucreze direct cu doi din cei cinci mari dealeri de pietre colorate ai lumii, iar de curând a bătut palma cu cinci mine de diamante din Africa de Sud. „În lumea diamantelor totul ține de încredere“, punctează ea. „E ceva foarte personal“.
Pe același principiu rezonează și Japonia, țară pe care restul lumii o consideră – în mod eronat – ca fiind extrem de rece și rigidă. „Japonezii nu sunt reci, sunt foarte sensibili și lipsiți de încredere în sine“, explică ea. „Nu vor să fie respinși sau să facă greșeli, au o conștiință de sine foarte puternică“: de aici și extravaganța vestimentară pe care o afișează ca bravadă și ca mod de compensare a fragilității interioare.
Acesta este, de altfel, și motivul pentru care Narcisa a ales să se axeze strict pe vestimentația masculină. „Femeile au oricum de toate“, crede ea, iar bărbații japonezi sunt, la rândul lor, extrem de preocupați de modă. „Dacă le arăți ceva deosebit, apreciază sincer“, explică Narcisa. Japonia rămâne, astfel, piatra de încercare a oricărui designer cu aspirații în lumea luxului.
Chiar și pe o piață explozivă precum Hong-Kong, unde Pheres este prezent prin prestigoasele galerii Lane Crawford, reușita a fost condiționată de prezența la Tokyo.
Motivul: ca și românii sau ruşii, bogații Chinei își fac cumpărăturile în vestul lor, respectiv în Japonia. „Cel mai cool lucru pentru un chinez este să facă shopping în cartierul Ginza“, râde Narcisa. „Dacă nu ești mai întâi în Japonia, chinezilor nu le va păsa de tine niciodată“.
Peste 50 de ani de-acum încolo, Narcisa și-ar dori ca Pheres să fie pentru Asia ceea ce este Hermès pentru Europa: un brand artizanal, fără compromis pe calitate și cu produse pentru cei care își permit și știu să facă diferența. Când a făcut un tur al atelierelor Hermès, românca a fost încântată să vadă că realizarea unei cravate durează doar opt minute la francezi, față de trei ore la Pheres. „Deci suntem mai buni față de ei măcar la un lucru“, zâmbește ea. „Lucrăm cravatele cu și mai multă migală“.
Totul se face manual (echipa Pheres are în total circa 40 de persoane) și personalizat pentru fiecare client în parte. Şi, chiar dacă se află pe culmile succesului, nimic din ceea ce povestește Narcisa nu poartă încărcătura vreunei vanități. Românca vorbește cu seninătate despre lumea ei de „acasă“, din Asia, despre prietenia cu Li Yamamoto (fiica lui Yohji Yamamoto), despre prezența ei în juriul Miss World Japan (eveniment organizat ca un bal de caritate, ale cărui câștiguri au fost donate spitalului de copii din Brașov), despre proiectul Fashion Nights Out derulat cu Vogue sau despre poșeta-unicat creată special pentru Regina Malaeziei.
„După fiecare colecție mă simt plină și goală în același timp“, zâmbește ea. Plină pentru că are conștiința succesului și goală fiindcă în fiecare sezon trebuie să ștergi totul și să începi de la zero.
Pentru că doar valoarea brandului „Pheres“ s-a ridicat anul trecut la șapte milioane de euro, în ultima vreme nu îi mai dă târcoale doar presa glossy, ci și jurnaliștii de business. „Bloomberg ne-a chemat la discuții, la fel și BBC, CNBC, Financial Times și International Herald Tribune“, zâmbește ea.
Urmează un proiect alături de celebrul magazin londonez Harrods, Londra fiind trecută cu steguleț roșu pe harta planurilor de viitor. Toate hainele marca Pheres sunt create în atelierele proprii din Milano, însă Narcisa își dorește şi câteva luni de practică pe Savile Row, strada croitorilor bespoke din Londra. Pe termen lung, plănuiește chiar să cumpere un brand britanic cu experiență în croitorie masculină. „Vrem să oferim calitate britanică, dar cu un «touch» italian“, zâmbeşte ea.
Cei mai mari clienți sunt în continuare persoane private, în special celebrități: vedete și sportivi cărora Pheres le asigură întregul sezon (de exemplu: 20 de cămăși, șase costume, 20 de cravate, șase perechi de butoni cu diamante), în condițiile în care un costum bespoke variază între 3.000 și 15.000 de euro, iar bijuteriile încep la minimum 2.500.
Cel puțin pentru moment, România nu se află „în cărți“, deși există clienți din TOP 500 Forbes care își cumpără butoni, costume sau bijuterii de la Pheres. Cel mai mare succes la români îl au butonii decorați cu bucăţele din creaţiile lui Massimiliano Schiavoni, un italian care, după ce a studiat arta tribală, a lansat o colecție Murano în stil african, sticla fiind amestecată cu praf de cupru sau aur. „De câte ori lansează o nouă colecție, pregătește bucăți de sticlă special pentru noi, din care facem butonii“, explică Narcisa. Fiecare pereche este unicat, costă 2.500 de euro și este semnată de Schiavoni însuși.
În paralel cu Pheres și cu „job“-ul full-time de soție și mamă a două fetițe, Narcisa continuă se se ocupe și de marea ei pasiune: arta. În ultimii 13 ani, a cumpărat titluri pentru diverși colecționari japonezi care „fie aveau un buget de investiții, fie își doreau câteva piese pentru un restaurant cu stele Michelin, fie voiau să investească în ceva ce să rămână moștenire de familie“, iar anul trecut a intermediat vânzarea celei mai mari colecții de artă impresionistă din afara Franței.
Această din urmă onoare i-a determinat pe colegi mai versați de la Sotheby’s sau Christie’s să se întrebe „De ce tocmai Narcisa?“. „Asta aud cel mai des: «De ce oamenii te aleg pe tine»?“, râde ea. De ce o româncă naturalizată în Japonia, în locul unui dealer de la o companie cu renume de sute de ani? Motivul ține tot de cultură și cutume. „Vesticii nu înțeleg mentalitatea japoneză“, explică Narcisa. „Marii colecționari sunt oameni tradiționaliști, iar dacă nu te plac și nu te acceptă, nu-ți vând nimic“. Un dealer din vest pune problema „occidental“: pictura ta valorează atât, acesta e prețul de piață, atât îți ofer. Nu-i de mirare că japonezii se simt insultați.
Narcisa, în schimb, este una de-a lor. La o întâlnire cu parteneri japonezi, spre exemplu, știe, în funcție de scaunul pe care este așezată, de ceea ce îi comandă gazda de băut și de modul de adresare, dacă are vreo șansă sau nu să încheie afacerea. „Dacă le arăt subtil că au făcut o greșeală și că eu am înțeles asta, discuția se schimbă complet“, explică ea. „E un joc psihologic foarte interesant“. Tot așa cum a fost și jocul păstrării unui profil discret în tot acest timp.
Pe Narcisa n-o încântă covorul roșu, ci satisfacția oamenilor pentru care născocește câte o brățară unicat sau desenează un colier pornind de la o piatră scumpă. Oameni care o sună apoi pentru a-i explica de ce creațiile Pheres le-au devenit atât de dragi încât nu se mai pot despărţi de ele. „Îi înţeleg“, zâmbeşte ea. „Ce poate fi mai frumos decât să știi că un anumit lucru a fost creat de cineva special pentru tine?“.
