Cautare




, Contributor

Proiecte speciale |
|

Cover story: Cercetarea românească, la limita subzistenței

Salariul unui profesor universitar din România abia se apropie de 1.000 de euro, în timp ce unui tânăr absolvent i se oferă în străinătate o bursă mai mare de atât doar pentru a urma Masterul sau Doctoratul. De aici, restul e statistică!
mister.jpg

Este în timpul săptămânii, la ora prânzului. Dintr-o sală aflată la etajul întâi al Facultății de Matematică și Informatică din București răzbate timid muzică clasică, liniștitoare. La birou, în fața unui computer ușor învechit stătea cercetătorul Liviu Ornea, profesor universitar și director de departament la Facultatea de Matematică și Informatică. A acceptat să se întâlnească cu echipa Forbes în singura oră liberă, chiar dacă era una dintre acele zile în care programul începe dimineață și se termină târziu, în noapte.

Liviu Ornea, 52 de ani, este unul dintre acei cercetători români care au ales să rămână în țară. Nu regretă decizia, dar nu poate să nu se întrebe, mărturisește el, care ar fi fost drumul lui în viață dacă ar fi ales altă cale. Adică cea a străinătății.

După absolvirea în 1985 a Facultății de Matematică a făcut stagiu timp de doi ani la Liceul Industrial 6 din Tîrgoviște, iar în 1987 a obținut un post, prin repartiție, la Institutul de Tehnică de Calcul (ITC). Cum Revoluția l-a prins cu doi copii mici, de 2 ani, respectiv șase luni, curajul de a pleca în străinătate nu a fost suficient de mare. „Nici nu se putea pune problema de așa ceva“. A urmat însă toate etapele din învățământul universitar, de la asistent la lector și la conferențiar, profesor. „În învățământul universitar românesc este maximum”, spune Liviu Ornea. Din 1992 este doctor în matematică, iar din 2007 este și cercetător, cu jumătate de normă, la Institutul de Matematică din cadrul Academiei Române, fiind autorul a peste 60 de lucrări științifice.

Liviu Ornea este unul dintre cei aproximativ 42.000 de salariați români care activează în acest moment în domeniul cercetării. Ca el, adică cercetător, mai sunt în România alte 25.000 de persoane. Un număr ce s-a păstrat în ultimii șase ani, potrivit datelor oficiale ale Institutului National de Statistică. În perioada 2006-2011, numărul salariaților care activează în domeniul cercetării nu a depășit 43.000, iar cheltuielile statului cu activitățile de profil s-au „blocat” în aceeași perioadă la 0,5 % din Produsul Intern Brut (excepție în 2008, când cercetarea a avut un buget de 3 miliarde de lei, reprezentând 0,59 % din PIB). Adică sub 3 miliarde de lei anual – atât alocă statul român în fiecare an pentru cercetare-dezvoltare.

„Cum să nu plece (n.red – tinerii absolvenți) în străinătate?”, se întreabă mai mult retoric Liviu Ornea. Majoritatea studenților foarte buni de la Matematică, spre exemplu, pleacă după absolvire în Franța, cu bursă de 1.100 de euro, lunar. În România, cea mai mare bursă pentru masteranzi este de 500 de lei (aproximativ 110 euro), iar bursa pentru doctoranzi ajunge la 747 de lei/lună (aproximativ 170 de euro). „Bursele de master și doctorat sunt mizerabile în România. De aici începe totul. Cum să nu plece în străinătate?”, spune Liviu Ornea.

Fără gradația de merit și sporul de conducere, profesorul universitar Liviu Ornea are un salariu net lunar de 3.300 de lei (730 de euro), în timp ce un omolog de-al său din Franța are minimum 3.000 de euro pe lună. O realitate crudă, confirmată  și de datele statistice. Oficialii guvernamentali nu pot furniza date referitoare la numărul cercetătorilor români plecați în străinătate și țările unde aceștia lucrează. Informațiile Institutului Național de Statistică arată însă că în cercetarea românească activează din ce în ce mai puține persoane cu titlu de doctor: 14.641 în 2011, cu 827 mai puține față de 2010.

În România există în acest moment 299 de instituții cu activitate de cercetare. Dintre acestea, majoritatea sunt universități de stat, spitale și institute naționale de cercetare. În ultimii 20 de ani, mai exact în perioada 1992- 2012, statul a privatizat 78 de societăți care au ca obiect principal de activitate cercetarea-dezvoltarea, iar în acest moment în România mai există 46 de institute de cercetare. În 2012, statul nu a privatizat nicio astfel de societate, însă în 2013, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului intenționează să scoată la vânzare 12,67 % din IPCGM.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii