Olivia Petre ForbesLife Specialist în comunicare, trainer & coach. Explorează universul inteligenței relaționale îmbinând studiile sociologice și psihologice cu principii din yoga.
Oglindă, oglinjoară, care e cea mai fericită țară? „Finlanda!”, ne arată raportul mondial al fericirii întocmit de ONU (World Happiness Report 2021).
Conform acestui studiu, fericirea și-a făcut, de câțiva ani, cuib în țările nordice. Așa se face că Finlanda ocupă pentru al patrulea an la rând locul I în topul celor mai fericite țări, urmată de Danemarca, Elveția, Islanda, Olanda și Suedia. La capătul opus, țările cele mai „nefericite” par a fi Afganistan, Zimbabwe și Rwanda.
Dar din ce se compune această „fericire” a lor? Căci, după ce am văzut Vikingii, nu m-aș fi gândit niciodată că tocmai acea parte a lumii va ajunge casa celor mai bucuroși oameni. Și asta cel puțin din motive de vânt, frig, întuneric. Sau, poate, tocmai din cauza acestor asperități, s-au călit și au învățat să trăiască viața altfel.
Topul realizat anual de ONU nu ne spune exact cum au spart urmașii vikingilor codul fericirii, în schimb, ne dă câteva indicii despre cum se calculează ea pragmatic, cel puțin la nivel social. Mai exact, studiul ierarhizează toate țările în funcție de șase factori strategici:
venitul mediu brut
sistemele de suport social
speranța de viață sănătoasă
libertatea de a face alegerile de viață dorite
generozitatea populației
nivelul perceput de corupție
Toate astea sunt coroborate cu percepția oamenilor privind calitatea propriei vieți și, iată, așa se stabilesc campionii fericirii. Nu întâmplător, națiunile nordice din vârf împărtășesc câteva caracteristici-cheie, inclusiv PIB-uri ridicate, educație sistematizată, programe sociale robuste și stiluri de viață sănătoase – aspecte care par mai importante decât condițiile aspre de mediu.
Islanda e considerată de mulți cea mai avansată țară din lume, Finlanda se mândrește cu unul dintre sistemele de învățământ de cea mai înaltă calitate, iar Suedia e renumită pentru politicile sale liberale, de mediu și sociale. Și nici la speranța de viață nu stau rău, deși Japonia, Hong Kong și Elveția se mândresc cu o longevitate mai mare.
Sigur, se poate argumenta că acești indicatori nu sunt cei mai relevanți. E tare greu să măsori fericirea unui om, darămite a unei nații. Dar, chiar și așa, mai bine un studiu imperfect decât niciun studiu pe tema asta. E important să măsoare cineva și calitatea vieții oamenilor, nu numai mersul economiei.
Și nici n-o să vă vină să credeți ce țară a venit prima cu această idee. E vorba de… Bhutan (cine știe unde e pe hartă primește o bilă albă!). În 1998, prim-ministrul Bhutanului a lăsat pe toată lumea cu gura căscată când a introdus la un forum ONU o nouă formă de capital social, GNH – Gross National Hapiness, un fel de indice pentru Fericirea Brută pe cap de locuitor.
Conceptul își are rădăcinile în principiile budiste ale țării și pune accent pe compasiune, mulțumire și calm, considerând că „Fericirea națională brută este mai importantă decât produsul intern brut”. Și, de atunci, bhutanezii realizează an de an propriul lor sondaj al fericirii, întrebând oamenii inclusiv câte ore dorm și cât timp meditează într-o zi.
Și iată că, douăzeci de ani mai târziu, conceptul bhutanez a fost făcut faimos de organizații mult mai puternice decât micuța țară himalayană cu 800.000 de locuitori. Astăzi, se țin summituri despre fericirea mondială, se tipăresc sute de cărți despre rețeta fericirii, iar ONU a declarat chiar o Ziua Mondială a Fericirii, pe 20 martie. Elevii se înscriu la cursuri despre această artă și Universitatea Yale a raportat că unul dintre cele mai populare cursuri ale sale e „Cum să trăiești o viață fericită”. De asemenea, Emiratele Arabe Unite au înființat Ministerul de Stat pentru Fericire și Bunăstare.
Fericirea a devenit o industrie care produce mulți bani. Dar asta nu înseamnă că toate culturile înțeleg același lucru prin ea.
Un studiu realizat în 12 țări arată că oamenii tind să fie de acord cu definiția psihologică a fericirii, anume faptul că e „o stare, un sentiment sau o atitudine” la care se ajunge prin „armonie interioară”. Dar, stați, nici „armonia interioară” nu se traduce la fel pentru toată lumea. Cercetătorul Arthur C. Brooks a documentat subiectul și a descoperit că danezii descriu cel mai adesea armonia în termeni de hygge (o atmosferă caldă, în care te bucuri de lucrurile bune alături de oameni dragi), în timp ce americanii iau în calcul mai mult potrivirea dintre pasiune și job.
Cu cât mergem mai adânc în subiect, un lucru devine clar: fericirea capătă nuanțe diferite pentru fiecare cultură de pe glob. De exemplu, jumătate din americani contorizează familia ca parte a fericirii, în timp ce în Europa de Sud și în America Latină oamenii par să gândească fericirea la un nivel individual: numai 22% din portughezi, 18% din mexicani și 10% din argentinieni menționează familia în viziunea lor despre fericire.
O altă diferență interesantă e cea dintre Est și Vest: culturile vestice tind să considere fericirea „o stare intensă de entuziasm sau de realizare personală”, iar asiaticii să o vadă ca pe o stare de liniștire. Dinamizare versus Calmare. Sau Spiritualitate versus Laicism. În sudul Indiei, spiritualitatea și comunitatea joacă un rol esențial în starea de bine, cu mult diminuat în societăți precum cea chineză sau norvegiană, unde 67%, respectiv 40% din populație este atee.
Dar cât de fericită e România ca țară? Dacă ar fi să judecăm după criteriile ONU, destul de puțin. Țara noastră ocupă locul 47 din cele 149 de țări, iar profilul nostru psihologic nu pare să ne susțină ascensiunea: „Trăsătura cardinală a românilor e neîncrederea în oameni, iar structura de personalitate e adesea defensivă și susține multe aspecte negative: cinism/scepticism/mizantropie”, arată Daniel David în Psihologia Poporului Român.
Se naște de aici întrebarea: Cât de fericit poți fi într-o țară destul de nefericită? Ține de fiecare dintre noi să ne găsim un răspuns, dincolo de mentalul colectiv și de karma comună. Prin absolut fiecare decizie de viață pe care o luăm. Prin fiecare atitudine pe care alegem să o hrănim cu gândurile, vorbele și faptele noastre. Prin felul cum reușim să fim o parte mai bună dintr-un tot. Conștienți că singurul top pe care îl putem crea e compus din mici fericiri la care punem umărul. Și nu neapărat ale noastre.
O puteți urmări pe Olivia Petre și pe conturile personale @OliviaPetre și @ArtaDeAFiÎmpreună.
Pentru a asigura buna funcționare a acestui site, uneori plasăm în computerul dumneavoastră mici fișiere cu date, cunoscute sub numele de cookie-uri. Apasand pe butonul de “Accept”, iti dai acordul pentru folosirea TUTUROR cookie-urilor. Poti apasa pe butonul "Setari Cookies" pentru a selecta individual cookie-urile.
Site-ul nostru (inclusiv varianta pentru dispozitive mobile) folosește atât cookie-uri de sesiune cât și cookie-urile persistente. Cookie-uri de sesiune vă permit să navigați de la o pagină la alta în cadrul site-ului nostru, precum și reținerea oricăror informații pe care le introduceți. Un cookie de sesiune este șters atunci când închideți browserul sau după o perioadă scurtă de timp. Cookie-uri persistente permit site-ul nostru să-și amintească preferințele și setările dvs. atunci când vizitați site-ul nostru în viitor. Cookie-uri persistente expiră automat după o anumită perioadă de timp.
Aceste module cookie ne permit să analizăm modul de folosire a paginii web, putând astfel să ne adaptăm necesității userului prin îmbunătățirea permanentă a website-ului nostru.
Aceste module cookie sunt folosite de noi si alte entitati pentru a va oferi publicitate relevantă intereselor dumneavoastra, atat in cadrul site-ului nostru, cat si in afara acestuia.
Un “Internet Cookie” (termen cunoscut si ca “browser cookie” sau “HTTP cookie” sau pur si simplu“cookie”) este un fisier de mici dimensiuni, format din litere si numere, care va fi stocat pe computerul, terminalul mobil sau alte echipamente ale unui utilizator de pe care se acceseaza Internetul. Cookie-ul este instalat prin solicitarea emisa de către un web-server unui browser (ex: Internet Explorer, Chrome) si este complet “pasiv” (nu contine programe software, virusi sau spyware si nu poate accesa informatiile de pe hard-disk-ul utilizatorului).
