Este bine, dar nu este suficient pentru a fi fericiți. Harvard Business School a făcut cel mai lung studiu despre ceea ce îi face pe oameni fericiți în viață. Timp de 75 de ani, cercetătorii de la Harvard au studiat 724 de bărbați. În fiecare an, acești oameni primeau întrebări legate de jobul lor, de viața personală, de sănătate.
Încă din 1938, studiul, unul dintre puținele de acest gen, a urmărit două tipuri de oameni: primul era format din studenți în anul doi la Harvard, iar al doilea, din băieți provenind din cartierele sărace de pe lângă Boston. Traiectoriile lor au fost foarte variate, de la eșec total la un oarecare succes și chiar la președintele Statelor Unite.
La fiecare doi ani, acești oameni primeau câte un set laborios de întrebări despre viața lor. În plus, partenerele lor erau intervievate, dosarele medicale erau cercetate, au fost chiar trecuți prin proceduri de scanare a creierului.
Cel mai lung și profund studiu despre fericire a venit cu niște concluzii poate surprinzătoare. Ceea ce îi menține pe oameni sănătoși și fericiți nu sunt banii, faima sau munca îndelungată, ci relațiile bune cu ceilalți.
Relațiile sociale sunt benefice, singurătatea ne erodează, puțin câte puțin. Oamenii care se izolează se îmbolnăvesc mai repede, au un declin al minții mai rapid, trăiesc mai puțin. Cu toate acestea, destul de mulți oameni sunt singuri.
Desigur, putem locui singuri sau ne putem simți singuri într-o relație, în căsătorie. Știm cu toții că sunt mulți cei care nu se simt bine în relația pe care o au; stau însă acolo, culmea, din teama de singurătate. Calitatea relațiilor este esențială pentru a avea o viață sănătoasă și fericită. Oamenii care au relații de cuplu bune la mijlocul vieții trăiesc mai mult, mai sănătos, mai echilibrat, conform studiului.
Aș îndrăzni să spun că are sens: la mijlocul vieții suntem pe un platou, de acolo începe declinul fizic, oricât de mult ne străduim să rămânem în formă. Dacă la durerea fizică se adaugă suferința emoțională, atunci apare riscul de a muri „de inimă rea”, cum se spune pe la noi.
Creierul oamenilor care au relații bune cu partenerul se degradează mai puțin, mai încet. Sigur, studiile în neuroștiință arată că putem să ne susținem creierul să formeze noi conexiuni, că exercițiile fizice, mâncarea, meditația ajută. Dar se pare că nimic nu este la fel de puternic precum emoțiile pozitive declanșate de relațiile bune cu cei dragi.
Un proverb chinezesc spune că fericirea înseamnă „Ceva de făcut, ceva la care să speri și pe cineva pe care să-l iubești”.
Acestea răspund nevoilor noastre fundamentale de competență, de a avea un sens și de apartenență.
Sigur, o parte din cum suntem fiecare este dictată de datele noastre genetice. În plus, contextul în care trăim, evenimentele din viață ne afectează și ele. Dar o parte foarte importantă este dată și de modul în care interpretăm ceea ce se întâmplă, de intenționalitatea noastră în diverse activități.
Unul dintre serialele mult vizionate acum pe Netflix este Anne with an E. Este povestea unei fetițe de 13 ani, orfană, adoptată de doi frați în vârstă, Marilla și Matthew. Anne a trecut prin experiențe abuzive în copilărie atât la ofelinat, cât și în casele unor străini. Aflată în căutarea iubirii, a locului său în viață, a unui grup care să o accepte, fetița dă dovadă de multă imaginație și folosește un vocabular elevat și bogat, învățat din cărțile care îi fuseseră singurii prieteni în copilărie. Prin energia sa pozitivă, felul său unic de a vedea mereu ce e bun în ceilalți, în orice circumstanță, tocmai ea, care fusese atât de năpăstuită, ajunge să schimbe perspectiva tuturor celor din localitate și a „părinților” adoptivi.
Veți spune: „E doar un film, viața nu e așa!” Poate. Vă rog însă să vă gândiți: cine determină cum interpretăm noi ceea ce ni se întâmplă? Cine are putere asupra minții noastre? Cine poate să decidă pentru noi?
Noi înșine! Iar aceasta este o veste bună, pentru că la noi este cheia. Cărțile au fost pentru Anne de mare ajutor în a-și mobila mintea într-un mod baroc, care o diferențiază și îi creează un cadru plăcut și niște filtre bune prin care să vadă lumea.
De ce am face acest efort?
Pentru că oamenii fericiți sunt mai sănătoși: au un risc mai scăzut de depresie, au mai multă energie, rezistă mai bine la stres, deci sistemul lor imunitar este mai în formă; riscul de îmbolnăvire este diminuat și trăiesc mai mult (mă uimește numărul mare de tineri care nu vor să fie precum părinții lor. Cred că un factor important în deciziile lor este că își văd părinții stresați, nemulțumiți, nefericiți, suferinzi, de multe ori).
Pentru că vom avea șanse de a construi relații mai bune cu ceilalți: atât relația de cuplu, cât și cele cu prietenii devin mai bune, ca să nu mai vorbim că ne pot crește șansele de a avea, efectiv, o relație de cuplu.
Pentru că putem fi lideri mai buni: mai creativi, cu rezultate mai bune, mai eficienți; avem șansa de a câștiga mai mulți bani, de a fi mai generoși și a ne implica în cauze cu impact social.
Prin urmare, iată câteva idei:
- Mențineți o rețea de prieteni, familie, oameni care contează pentru voi și cărora să le pese de voi.
- Învățați să luați totul mai „à la légère”, să-i iertați pe ceilalți. Ura și ranchiuna fac rău minții și sufletului, iar acest rău se va vedea și pe chipul nostru.
- Nu vă comparați cu ceilalți, nu fiți invidioși. Comparați-vă cu voi înșivă acum ceva timp și cu cine și cum vreți să fiți în viitor.
- Mulțumiți-le celor din jur, fiți recunoscători pentru ce primiți, pentru ce aveți. Recunoștința este o dovadă de generozitate, ne păstrează într-o zonă luminoasă.
- Dezvoltați o practică de self reflection – astfel încât să nu trăiți pe pilot automat.
- Faceți ceva pentru cei din jur. Nietzsche spunea să ne gândim în fiecare dimineață la ce act de generozitate am putea face pentru cineva.
- Găsiți o cauză în care să investiți timp și energie – vă va da un sens mai presus de existența cotidiană.
- Cultivați-vă pasiunile: muzică, dans, parfumuri, cărți, mașini, bijuterii, sport sau orice altceva. Important e să ne retragem în ceva care aduce bucurie ființei noastre. Ca să parafrazez titlul unei cărți, fericirea este un proiect personal, care se construiește zi de zi câte puțin.
