Alexandra Ștefănescu se descrie ca fiind o persoană căreia îi place să găsească soluții la orice probleme ar întâmpina. „Nu pot rezista tentației unei probleme – dacă mi se descrie ceva ce nu s-a putut face, în mintea mea se derulează scenarii despre cum aș putea încerca să rezolv impasul. Mai mult, o dată ce am reușit să dau de cap unei probleme, vreau să le arăt oamenilor interesați tot ce am învățat pe parcurs: ce am făcut, pas cu pas, și de ce merge. Sunt puternic motivată de ciclul ăsta: caută soluție, pune-o în practică, dă cunoștințele mai departe.”
Deși se pregătea pentru admitere la Facultatea de Arhitectură, până la urmă, tânăra de 26 de ani a decis să urmeze Automatica din cadrul Politehnicii București, deși în liceu citea beletristică, juca în piese de teatru și compunea poezii. Cariera în domeniul tehnologic și-a început-o printr-un internship la Ixia, companie cumpărată în 2017 de către Keysight Technologies, producător american de echipamente de testare și măsurare de echipamente și software, la care a lucrat încă din 2014, ultima poziție deținută fiind cea de Software Engineer.
Vezi cum arată generația „30 sub 30” în 2019
Cum arată generațiile „30 sub 30” din 2012 până în prezent
În 2016, a fondat comunitatea Security Espresso, cu Anatol Prisăcaru, specialist în cybersecurity, pe care l-a cunoscut când făcea voluntariat la organizarea conferinței de securitate cibernetică DefCamp. Security Espresso presupune organizarea lunară de meet-up-uri, întâlniri unde specialiști din domeniul securității cibernetice își prezintă munca în fața unui public; reunește profesioniști din domeniul securității și programatori, dar și pasionați de siguranța internetului și a rețelelor.
„Scopul nostru este să expunem oamenii din comunitatea Security Espresso la experiența și la lecțiile învățate de profesioniști. În weekend organizăm o întâlnire în care învățăm participanții cum să rezolve provocări de tip Capture the Flag, un tip de competiție din domeniul securității care combină cunoștințele tehnice cu ingeniozitatea. În fiecare lună contactăm și discutăm cu oameni din industria IT, cu cercetători independenți și oameni cu expertiză tehnică, pentru a-i invita să prezinte la Security Espresso. Scopul nostru este să oferim scena unor perspective diverse. Vrem ca oamenii din comunitate să vadă în Security Espresso atât un loc sigur în care să poată pună întrebări, cât și o platformă pentru a discuta despre munca sau cercetarea pe care o fac”, spune Alexandra, care adaugă că a reușit să formeze o comunitate pentru pasionații de cybersecurity, un loc pentru ca oamenii să învețe, să discute, să ceară autor și să își prezinte munca.
Ea mai este și programator voluntar în cadrul Code for Romania – organizația formată din dezvoltatori, designeri, oameni de știință și de comunicare, care, prin intermediul tehnologiei rezolvă probleme punctuale din societate. În cadrul Code for Romania, Alexandra lucrează la proiecte open-source și scrie articole-portret ale voluntarilor pe blogul Code for Romania. Totodată, ea mentorează voluntarii care vor să învețe limbaje de programare sau tehnologii.
Este adepta filosofiei de a citi mai multe cărți în același timp și vrea să descopere noi culturi literare. De asemenea, în ultimul timp și-a reluat pasiunea pentru desen și grafică digitală. Planurile sale sunt să își canalizeze energia către domeniul securității cibernetice pentru a se dezvolta în acest domeniu și să dea mai departe ceea ce a învățat.
„În fiecare domeniu, scopul meu e același: învăț, apoi dau mai departe. În securitate, caut să înțeleg și să rezolv probleme reale. Caut să îmi folosesc toate cunoștințele adunate astfel încât să creez ce va rămâne în urma mea. Îmi doresc în mod special să fiu activă în dezbaterile legate de cum va funcționa Internetul de mâine când vine vorba de anonimitate, criptare și siguranța comunicațiilor.”
Din luna martie a acestui an, tânăra este Security Software Engineer în cadrul UiPath, primul unicorn românesc.
#thankyou Cui mulțumești pentru că te-a ajutat să îți depășești limitele?
Mulțumesc oamenilor care mi-au dat voie să stau lângă ei în momentul în care lucrau și să văd că și ei greșesc. Lucrul acesta m-a ajutat foarte mult ca eu, la rândul meu, când sunt pusă într-o situație sub presiune să nu mă îndoiesc de mine.
