Imediat cum intri în Alba Iulia, chiar în dreptul locului în care, de cele mai multe ori, sistemul de navigație te avertizează că urmează să te întâlnești cu un radar al echipajului de poliție și ar fi bine să fii atent la limita de viteză valabilă în interiorul orașului, poți remarca trei steaguri mari, colorate și curate – al României, al Uniunii Europene și emblema județului Alba.
De o parte și de alta a drumului național se află semne importante ale istoriei unuia dintre cele mai bune exemple ale creativității și pasiunii pe care o pot avea antreprenorii.
Pe partea stângă a drumului, cum mergi spre centrul orașului, se vede o clădire industrială albă, destul de învechită, pe care scrie cu litere mari „IPEC“, și în fața căreia se află un panou metalic al cărui mesaj – „Manufactură de porțelan“, îți răspunde imediat la potențiala întrebare – „Ce este IPEC?“.
„Aici am avut primul nostru spațiu. Ne-am tot extins, dar, la un moment dat, proprietarul terenului de lângă noi creștea prețul de la o zi la alta și nu am mai putut cumpăra. Era în vremea boomului imobiliar. Așa că am cumpărat un spațiu mult mai mare și la un preț mult mai bun, vizavi“, explică Cristian Covaciu, directorul general și unul dintre acționarii producătorului de articole ceramice IPEC. Pe partea dreaptă a drumului, lângă cele trei steaguri mari, se află o hală modernă, la intrarea căreia ești întâmpinat de un nou panou, potrivit căruia unitatea de producție ceramică a IPEC a fost cofinanțată de către Uniunea Europeană și Fondul European pentru Dezvoltare Regională în cadrul Programului Operațional Sectorial – „Creșterea competitivității economice“.
Atragerea finanțărilor pentru dezvoltare și tehnologizare este unul dintre punctele forte ale producătorului de materiale ceramice înființat ca o afacere de familie, într-un garaj, la începutul anilor ’90. Familia Covaciu însemna Elena Covaciu, fostă directoare generală la fabrica de materiale ceramice Apulum din Alba Iulia, și cei doi fii ai săi, Cristian și Cosmin. Inițial, compania producea articole ornamentale și decorative, în cantități mici, care apoi ajungeau pe piața internă. Câțiva ani mai târziu, în 1996, compania începe un parteneriat cu gigantul suedez IKEA, iar, în 2000, primește din partea acesteia o finanțare de 23 de milioane de coroane suedeze. A fost momentul în care în proaspăt construita fabrică din Alba-Iulia își fac apariția primii roboți industriali.
„Au fost mulți cei care au zis că suntem nebuni. Acum, toată lumea vrea roboți în fabrici“, susține Cristian Covaciu, un inginer pasionat de electronică și automatizări, în timp ce intrăm pe poarta halei de producție. Nu este de mirare că programul de investiții în automatizare a continuat permanent după anul 2000, fabrica ajungând în prezent la aproximativ 250 de roboți, ceea ce o situează, din acest punct de vedere, în topul fabricilor din România.
Unele dintre liniile de producție sunt automatizate complet. Vezi cum produsele sunt tăiate, finisate, dar și luate de pe linia de producție și puse în rafturi de către roboți. Practic, singura activitate care implică prezență umană, pe aceste linii, este transportul paleților cu produse către depozit. „Vom avea în viitor și niște utilaje robotizate care vor prelua și transporta automat produsele pe anumite culoare și trasee“, anticipează Cristian Covaciu întrebarea mea. Inginerul face câte o oprire la aproape fiecare mașinărie, pentru care are câte o poveste. Una dintre acestea a cumpărat-o la mâna a doua din Germania cu un preț foarte mic, a îmbunătățit-o și merge și astăzi, ajungând, potrivit contorului pe care mi-l arată Cristian Covaciu, la circa 90 de milioane de farfurii produse până acum. De altfel, toate poveștile lui au în centru pasiunea pentru tehnologie, care s-a tradus pentru afacerea familiei într-o capacitate permanentă de a inova și de a găsi soluții eficiente (el a construit primul cuptor într-o baracă metalică în curte, după cum povestea mama sa, „doamna Elena“, cum îi spun muncitorii din fabrică), astfel încât să crească permanent, dar să rămână, în același timp, înaintea competitorilor.
Anul trecut, compania a avut o cifră de afaceri de peste 96 de milioane de lei și un profit de 3,5 milioane de lei, având peste 800 de angajați, potrivit datelor de pe site-ul Ministerului de Finanțe. Anul acesta, producția va urca undeva spre 70 de milioane de piese de veselă de menaj, din care 70% vor merge către IKEA. Spre deosebire de situația din urmă cu cinci sau zece ani, când întreaga producție era destinată retailerului suedez, în ultimii ani, IPEC a reușit să își diversifice și portofoliul de clienți. Pentru comparație, în 2011 erau produse aproximativ 28 milioane de piese de veselă de menaj, iar planurile pe care le anunța atunci producătorul la orizontul anului 2015 erau de peste 40 de milioane de unități.
„Tot timpul am avut planuri importante de dezvoltare și tot timpul le-am finalizat mai repede decât era programat. Și acum suntem în faza în care până la finalul anului următor vom finaliza ce aveam în plan pentru perioada 2015-2020“, adaugă Cristian Covaciu.
Nu degeaba a câștigat cea mai recentă ediție locală a competiției „Entrepreneur of the Year“, organizată la nivel mondial de către compania de consultanță Ernst & Young. În finala mondială, care are loc în mod tradițional la Monte Carlo, Cristian Covaciu nu a fost marele câștigător, dar o bună parte dintre cei prezenți acolo l-au felicitat și s-au arătat interesați de afacerea sa, semn că aceasta a trecut deja la stadiul de manufactură la cel de afacere globală.
„Sigur că există și această posibilitate, dar de ce să vindem? Mie îmi place la nebunie ceea ce fac și am ocazia să îmi satisfac toate plăcerile și să aduc permanent câte o maşinărie specială. În plus, ce ar face mama, care are aproape 80 de ani și vine, de când se știe, la birou?“
