Forbes: Care sunt primele trei evenimente majore de pe piața editorială din România în anul 2015?
Iren Arsene: Printre evenimentele care merită menționate sunt, firește, cele două mari târguri de carte: Bookfest și Gaudeamus, unde se lansează multe titluri noi și se reunește întreaga industrie. La cea mai recentă ediție a Târgului Internațional de Carte Gaudeamus, Curtea Veche Publishing a venit cu noutăți editoriale importante, printre care „Pe trecerea timpului. Jurnal politic românesc 1996-2015” de Emil Hurezeanu, „Comfort Food” de Jamie Oliver, noi titluri în colecția regală.
Aș continua cu un fenomen care ia amploare, acela al conștientizării importanței investiției în dezvoltarea societății în general și a pieței de carte în special prin apropierea copiilor de obiceiul lecturii. Asociația Curtea Veche, pe care am fondat-o special pentru a se ocupa de problema lipsei accesului la carte și a atractivității lecturii pentru cei mici, a reușit să integreze peste 30.000 de copii din medii defavorizate în programul național de lectură „Cărțile copilăriei” și să lanseze, în 2015, un festival de lectură de amploare, Festivalul Narativ.
VEZI AICI OPINIILE EDITORILOR ȘI DISTRIBUITORILOR DESPRE PIAȚA EDITORIALĂ DIN ROMÂNIA, ÎN ANUL 2015
Printre măsurile notabile ale anului aș include și reducerea TVA-ului pentru carte. O reducere medie a prețului cu 1 leu pe volum nu este o reducere mare, însă este un impuls pozitiv de îndreptare a atenției către piața de carte din partea autorităților, care își va dovedi importanța dacă va exista și o continuare a măsurilor în acest sens.
Forbes: În 2015, potrivit informațiilor dvs., a crescut consumul de carte în România? Care sunt nișele de carte care au crescut și au scăzut în 2015?
Iren Arsene: Piața de carte din România este o piață captivă de mulți ani de zile, iar măsurătorile foarte exacte atât la nivelul general al pieței, cât și pe fiecare nișă, lipsesc.
Lipsa investițiilor, a puterii de cumpărare, a educației, se simt. De ani de zile nu a mai existat o dezvoltare reală pe piața de carte și prea puțin contează în interiorul pieței dacă creșterea unei nișe a compensat o altă scădere, pentru că piața în întregime nu a crescut.
În acest moment, nișa spre care îmi îndrept atenția și care se va transforma într-un adevărat segment de piață, rămâne cea a autorilor români, nu doar fiction, ci și (mai ales) non-fiction.
VEZI CARE AU FOST CELE MAI VÂNDUTE CĂRȚI ALE DISTRIBUITORILOR ÎN 2015
Trebuie să descoperim pentru fiecare domeniu, de la cărți pentru copii la dezvoltare personală, business, povestiri și altele, autori români. În acest moment, în librării, raportul cărților active, care au rezultat, străine versus autohtone, este totalmente defavorabil scriitorilor români.
Meseria de scriitor este una liberală – dacă poți să îți vinzi produsul trăiești bine, dacă nu poți, trebuie să mai încerci.
Forbes: Cine are de câștigat de pe urma reducerii TVA la carte de la 9% la 5%, începând cu 1 ianuarie 2016: editurile, distribuitorii sau publicul?
Iren Arsene: Sigur că orice scade este de apreciat și la un anumit nivel toți cei trei actori au de câștigat. Pe de altă parte, nimeni din lanțul acesta nu beneficiază de un avantaj major. Trebuie să avem însă răbdare și să facem pas cu pas. Trebuie să apreciem ceea ce se întâmplă, sperăm să avem TVA-ul zero sau legi preferențiale pentru carte.
Forbes: Unii scriitori români se plâng de câștigurile lor mici de pe urma cărților și că nu pot să trăiască din scrisul lor. Același lucru se întâmplă și cu traducătorii. Ce mesaj le-ați transmite celor două categorii de creatori de conținut?
Iren Arsene: Sigur că în străinătate un scriitor poate să facă avere, nu doar să trăiască din scris, dar trebuie să vedem cât cheltuiește pe carte un american, un neamț, un francez, pe de o parte, iar pe de altă parte care sunt tirajele, prețurile și ritmul aparițiilor, care diferă foarte mult față de țara noastră. Sunt alte cifre, alte piețe, trebuie să ținem cont de faptul că la noi consumul de carte este foarte redus.
Dintre cele două categorii, mai dezavantajați sunt traducătorii, care de fapt rescriu cărțile scriitorilor într-o alta limbă, deci este vorba despre un efort considerabil, insuficient răsplătit în România pentru că nu intră în structura de preț a cărții, ci se reduce la un număr de pagini traduse.
CEI MAI MEDIATIZAȚI ROMÂNI LA TÂRGUL GAUDEAMUS 2015
Un traducător poate totuși, deși modest, trăi din traduceri pentru că poate lucra la mai multe proiecte sau poate deveni angajat, cu un salariu stabil. Un scriitor nu poate deveni un angajat. Meseria de scriitor este una liberală – dacă poți să îți vinzi produsul trăiești bine, dacă nu poți, trebuie să mai încerci. Și, mai mult decât atât, ca să ai succes trebuie să înțelegi ca scriitor că munca ta nu trebuie să se oprească atunci când cartea este publicată. Acei scriitori care își promovează cărțile, care merg în turnee de promovare, care sunt deci implicați activ și în procesul de după apariție, de vindere a cărții, nu doar vând considerabil mai mult decât alții, dar pot și ajunge la niște performanțe pentru piața românească.
Vedem și multe librării care își schimbă scopul comercial de bază și ajung să vândă cărți într-o mică măsură
Forbes: În prezent, care credeți că este gradul de acoperire al librăriilor la nivel național? Ce soluții propuneți pentru creșterea numărului de librării în România?
Iren Arsene: Gradul de acoperire este foarte mic dacă vorbim de librării în formă fizică, și el continuă să scadă. Mai mult de jumătate din țară nu are acces la librării. Iar relația noastră cu librăriile este de codependență. Neexistând librării, nici nu ne putem expune oferta, și nici nu putem oferi cititorului șansa de a se apropia de carte, de a intra în acel spațiu special unde se poate simți bine printre cărți.
VEZI CĂRȚILE RECOMANDATE DE DAN C. MIHĂILESCU ÎN 2015
Obiceiul de lectură are multe componente, iar existența unui spațiu fizic contribuie foarte mult. Există un ritual al cumpărării cărții, există acea plăcere inegalabilă a alegerii cărților de pe raft.
Cum nu sunt librar, nu pot pretinde că știu cu precizie cele mai mari probleme și nevoi de aici, dar e evident pentru oricine din industrie că e foarte greu să faci o librărie profitabilă.
De aceea vedem și multe librării care își schimbă scopul comercial de bază și ajung să vândă cărți într-o mică măsură, fiind susținute de vânzarea de rechizite sau alte produse.
O posibilă soluție pe care aș vedea-o pentru a încuraja deschiderea de librării în România ar fi oferirea de avantaje, în primul rând scutirea lor de la o serie de taxe, astfel încât să se poată dezvolta și să dezvolte, la rândul lor, o interfață cât mai mare, cât mai plăcută și tot mai necesară cu cititorii.
Foarte importantă ar fi implicarea autorităților locale pentru a asigura măcar o librărie de referință în fiecare reședință de județ.
