Forbes: Care sunt primele trei evenimente majore de pe piața editorială din România în anul 2015?
Gheorghe Erizanu: 1) Târgul de Carte Gaudeamus;
2) Decizia de a scădea TVA-ul la carte de la 9 la 5 la sută;
3) Apariții editoriale: seria de autor Gheorghe Crăciun de la Editura Cartea Românească, seria de autor Mircea Nedelciu de la Editura Paralela 45, apariția primului volum din Opera poetică a lui Ezra Pound la Humanitas și romanul „Solenoid” al lui Mircea Cărtărescu de la Editura Humanitas.
Forbes: În 2015, potrivit informațiilor dvs., a crescut consumul de carte în România? Care sunt nișele de carte care au crescut și au scăzut în 2015?
VEZI AICI OPINIILE EDITORILOR ȘI DISTRIBUITORILOR DESPRE PIAȚA EDITORIALĂ DIN ROMÂNIA, ÎN ANUL 2015
Gheorghe Erizanu: Au scăzut, ca și în anii precedenți, vânzările din dicționare și enciclopedii generaliste. Au crescut vânzările cărților autorilor autohtoni. Există loc imens pentru cartea de specialitate. Există un sentiment bun de revenire a prozei de calitate în preferințele cititorilor.
Pe de altă parte, este elocvent cazul Chișinăului, când au fost vânzări excelente pentru cărți gen Lambada (de un sezon), care au abordat, mai curajos în concepția autorilor, tema sexului.
Forbes: Cine are de câștigat de pe urma reducerii TVA la carte de la 9% la 5%, începând cu 1 ianuarie 2016: editurile, distribuitorii sau publicul?
Gheorghe Erizanu: În primul rând, publicul. Mai multe edituri au scăzut pe bune prețul de raft al cărții. Pe termen lung vor fi în câștig și editurile, și distribuitorii. Dacă această scădere va relansa piața de carte. Și sper că va fi relansată.
Forbes: Unii scriitori români se plâng de câștigurile lor mici de pe urma cărților și că nu pot să trăiască din scrisul lor. Același lucru se întâmplă și cu traducătorii. Ce mesaj le-ați transmite celor două categorii de creatori de conținut?
Gheorghe Erizanu: Niciun actor al pieței de carte nu este mulțumit de câștigurile sale. Toți câștigă puțin: și scriitorul, și traducătorul, și redactorul, și machetatorul, și editorul, și pictorul sau graficianul, și corectorul, și tipograful, și distribuitorul, și librarul.
VEZI CARE AU FOST CELE MAI VÂNDUTE CĂRȚI ALE DISTRIBUITORILOR ÎN 2015
Piața de carte românească este prea mică ca să poată întreține scriitori profesioniști.
Infrastructura culturală este în stare embrionară. Noi lucrăm cu tiraje foarte mici, cu prețuri mici (ele par mari pentru cumpărător doar raportate la câștigurile lunare ale românilor). Nici marile piețe de carte nu prea se laudă cu mulți scriitori profesioniști. Franța, probabil, are sub zece scriitori care trăiesc doar din scris, ceilalți zece sunt căsătoriți reușit. Scrisul nu este o profesie. Este o damnare. Și atunci ești nevoit să ți-o asumi.
În cazul traducătorului, situația e un pic alta. Este vorba de o profesie, totuși. Traducătorul are câștiguri sigure. Poate mici. Dar el riscă doar cu termenul de predare al textului. Contractele se semnează în euro. Devalorizarea leului nu-l interesează. Vânzarea cărții nu-l afectează. Dacă e un eșec pentru editor și autor.
CEI MAI MEDIATIZAȚI ROMÂNI LA TÂRGUL GAUDEAMUS 2015
Pentru toți actorii cărții avem nevoie de tiraje mari, prețuri reale, vânzări rapide și, în primul rând, o populație avută și educată.
Cartea nu este doar o problemă a editorului și librarului. Cultura este grija esențială a statului
Forbes: În prezent, care credeți că este gradul de acoperire al librăriilor la nivel național? Ce soluții propuneți pentru creșterea numărului de librării în România?
Gheorghe Erizanu: Librării au rămas doar în marile orașe. Atât. În anii ’90, Franța, care avea aceleași probleme, a intervenit masiv și punctual pentru subvenții din partea statului pentru deschiderea de librării noi. Au apărut atunci practic în fiecare cartier sau târg. Peste ani, multe din ele au falimentat. Sau au fost înghițite de marile rețele. Dar unele au supraviețuit. Și dai de librării în comune sau târguri foarte mici.
VEZI CĂRȚILE RECOMANDATE DE DAN C. MIHĂILESCU ÎN 2015
Nu știu dacă România își poate permite acum un astfel de proiect. Dar poate, și este obligată, să înnoiască constat cărțile în bibliotecile școlare, comunale, județene.
Cartea nu este doar o problemă a editorului și librarului. Cultura este grija esențială a statului care vrea ca mâine să aibă o industrie dezvoltată, o agricultură performantă și servicii calitative. Editorul este un jucător prea mic pentru o problemă atât de mare.
