O relație bazată pe încredere și respect reciproc. Poate sună pompos și gol, dar cele mai trainice relații pe care le-am avut cu jurnaliștii au fost acelea în care am tratat această relație ca un parteneriat și în care am ținut, întotdeauna, cont de nevoile lor în raport cu publicația pentru care lucrau sau publicul căruia i se adresau.
Cred că cel mai complicat a fost atunci când am hotărât să fac pasul de la angajat, cu responsabilități limitate și nivel de stres acceptabil, către cel de antreprenor, cu toate lucrurile bune și mai puțin bune care au urmat. O să dau și un exemplu concret: în urmă cu mai mulți ani am implementat pentru unul dintre clienții noștri o campanie integrată de comunicare cu un buget consistent, dar pe care l-am încasat la trei ani după implementare. Această întârziere a afectat cash flow-ul agenției pentru următorii cinci ani și a fost un punct de cotitură, atât pentru validarea agenție ca business robust, cât și pentru abilitățile mele de antreprenor și de negociator în procesul de redresare a situației, atât în fața furnizorilor, partenerilor, cât și a angajaților.
Sigur. Sunt toate acele femei din generația mea care și-au asumat rolul de antreprenor în acest business de comunicare și care și-au condus agențiile și departamentele în ultimii 10-12 ani cu mult succes. Nu aș vrea să dau nume pentru că nu vreau să omit pe cineva, însă, dacă ne uităm la top 8-10 agenții de PR din ultimii cinci ani, le găsim la conducerea lor. Nu e un job ușor, ai nevoie, ca în orice antreprenoriat, de timp dedicat, concentrare, pasiune, intuiție.
