Una dintre trăsăturile care face atât de inedită și de dezirabilă arta lui Piero Fornasetti este faptul că oricine poate avea acasă o părticică din ea. Cu mult înainte ca marile branduri să descopere minunile market- ingului și să-și extindă aura înspre nesfârșite colecții de… orice, de la haute-couture și bijuterii la brelocuri și agende de designer, italianul Piero Fornasetti a avut viziunea globală și tangibilă a artei sale și a urmărit-o necontenit.
GALERIE FOTO: PIERO FORNASETTI
Pictor, sculptor, decorator de interioare și gravor, Fornasetti și-a început cariera abrupt, fiind exmatriculat pe motiv de indisciplină de la Academia de Arte din Brera, la începutul anilor ‘30. Ambițios și ancorat temeinic în visurile lui, italianul nu s-a descurajat niciodată, ajungând să creeze de-a lungul vieții peste 11.000 de obiecte diferite. De la eșarfe, veselă, decorațiuni din ceramică, perne sau suporturi de lumânări, până la presse-papiers sau chiar interioare de cazinou sau de vase de croazieră, nimic nu a fost considerat prea mic sau insignifi ant pentru a-l inspira să- i dea semnătura artistică.
După moartea sa, în 1988, atelierele milaneze ale brandului – aflate sub conducerea fiului, Barnaba Fornasetti – au continuat să realizeze, manual, variațiuni ale pieselor iconice ale casei, inovând și aducând în același timp brandul în contemporaneitate. Rolul activ al casei Fornasetti în istoria designului italian a fost pecetluit de expoziții tribut în muzeele din toată lumea, de licitații în care piesele casei au fost cumpărate pe sume considerabile de către colecționari pasionați, dar și de nenumărate cărți și albume de artă care încearcă să surprindă esența stilului Fornasetti. Principala sursă de fascinație rămâne, însă, un personaj absent fi zic din istoria brandului, dar în același timp omniprezent: femeia al cărei chip este reprezentat, în felurite moduri și nuanțe, pe aproape toate creațiile Fornasetti.
„Nu știu ce m-a inspirat să desenez aceeași femeie în peste 500 de feluri diferite”, afirma Piero Fornasetti, citat în cartea „Fornasetti: The Complete Universe”, publicată în urmă cu cinci ani la editura Rizzoli. „Pur și simplu am început și nu m-am mai oprit niciodată”. Femeia care i-a stârnit inspirația a fost soprana Lina Cavalieri (care a trăit între 1874 și 1944), al cărei chip a fost descoperit de către Piero într-o revistă franțuzească veche, de la sfârșitul secolului XIX. Se întâmpla în 1952, moment din care povestea Linei și povestea brandului Fornasetti au devenit inseparabile.
Deși se pare că muza și artistul nu s-au cunoscut niciodată în carne și oase, pe aproape toate creațiile iconice ale casei apare fi e chipul ei, cu o mimică mereu diferită (de la posturi jucăușe în care face cu ochiul privitorului până la reprezentări metaforice sub formă de chip al Soarelui sau al Lunii), fi e diferite elemente ale feței: buzele, ochii sau sprâncenele. Lina a fost arhetipul feminin al lui Fornasetti și, deși artistul nu și-a putut explica pe deplin această atracție nici chiar față de sine însuși, trăsăturile ușor enigmatice ale tinerei soprane, proporțiile armonioase ale chipului și frumusețea ei clasică au continuat să-l inspire până la sfârșitul vieții.
Interpretată de Gina Lollobrigida în fi lmul din 1955 intitulat „La donna più bella del mondo”, Lina Cavalieri a fost considerată, într-adevăr, cea mai frumoasă femeie a vremurilor sale. Adulată de public și invidiată de femei care se supuneau caznelor corsetului strâns până la refuz doar pentru a-i replica silueta fi nă, soprana a împărțit scena cu Enrico Caruso, a fost pictată de Giovanni Boldini, iar poetul Gabriele d’Annunzio a numit-o „femeia care putea crea, cu arta ei, o armonie unică între frumusețea fi zică și pasiunea vocii”.
Deși faima brandului Fornasetti se leagă indestructibil de chipul Linei, activitatea artistică a lui Piero a inclus și colaborări mai puțin cunoscute, dar extrem de avangardiste pentru vremurile în care s-au întâmplat. În 1940 – cu 12 ani înainte de momentul Lina Cavalieri – italianul a început o colaborare cu arhitectul și designerul Gio Ponti, în urma căreia juxtapunerile neoclasice ale lui Fornasetti și apetitul său pentru imagini vintage rein- terpretate au găsit ca mijloc de expresie mobilierul creat de Ponti.
De la secretaire-uri acoperite cu imaginea unor fațade de cetate medievală până la uși, comode și scări cu ilustrații trompe l’oeil, creațiile lui Fornasetti din această perioadă se inspiră dintr-o sumedenie de izvoare diferite, având în comun vechimea: hărți vintage, reclame din alte timpuri, ilustrații tipografi ce de secol XVII. În acest context, chipul Linei nu a venit decât să confi rme și să ducă la următorul nivel de fascinație interesul de-o viață al lui Piero pentru identitatea istorică a imaginilor și rein- ventarea lor în secole diferite, sub funcționalități și abordări diferite.
După încheierea colaborării cu Ponti și în paralel cu seria „Tema e Variazioni”, având-o ca personaj principal pe Lina, forța creatoare a brandului Fornasetti s-a dezlănțuit pe deplin. De la mijlocul anilor ‘50, diversitatea artistică a lui Piero a fost de nestăvilit: biciclete, lămpi, umbrele, tăvi, vaze din porțelan, dar și interioare pentru cazinoul din San Remo, decoruri pentru opera La Scala din Milano și design interior pentru nava de croazieră Andrea Doria.
Chipului Linei i s-au adăugat, în această etapă efervescentă a carierei lui Piero, elemente simbolice precum fl uturii, cărțile de joc, baloanele de aer cald și repre- zentările Soarelui și ale Lunii. Toate au fost folosite, însă, ca artifi cii pentru a scoate în evidență chiar și mai bine chipul și tresăturile Linei.
„Variația nu este doar o îndeletnicire nobilă și un exercițiu muzical, ci o tradiție intelectuală și o dovadă de virtuozitate a imaginației”, a explicat cu eleganță Gio Ponti pasiunea prietenului său de-o viață pentru chipul unei soprane necunoscute. După o perioadă de sincopă de la fi nalul anilor ‘60, ascensiunea din anii ’80 a postmodernismului, pe care Fornasetti îl prevăzuse într-o oarecare măsură în creațiile sale, îl readuce pe italian în atenția publicului. După moartea sa, în 1988, casele de licitații se întrec în a prezenta piese de colecție ale brandului, iar fi ul lui Fornasetti, Barnaba, începe să se ocupe tot mai serios de revi- talizarea atelierului din Milano.
Inovator atât în artă cât și în business-ul cu artă, prin colabo- rările sale venite din domenii total diferite, Fornasetti s-a dovedit, până în ultima clipă, un vizionar în mare măsură neînțeles. Creațiile sale au anticipat un curent artistic care avea să apară mult mai târziu și au căzut pe nedrept în uitare, într-o perioadă în care lumea întreagă nu era încă pregătită pentru el.
„Dacă un artist urmează moda vremurilor, va fi mereu în întârziere, fi indcă până reușește el să se conformeze, vor fi alții care i-o iau înainte”, declara el în 1987, cu un an înainte de a muri și cu patru ani înainte ca prestigiosul muzeu britanic „Victoria&Albert” din Londra să-i dedice o expoziție retrospectivă. „Ideea nu e să urmezi nimic, nici să te conformezi vremurilor, ci doar să fi i cât poți tu de original”.
