Cautare




, Editor Coordonator

ForbesLife |
|

Jocuri cu cuvinte

Jurnalist și producător TV, Diana Popescu a fost mereu o sursă de inspirație și de informații interesante.
 aboneaza-te
Diana Popescu

Pe facebook, i-am apreciat mereu umorul, autoironia și jocurile de cuvinte. Toate se regăsesc în cartea ei de debut, intitulată „Aventurile Lunei în Lumea Cuvintelor Sucite” – o cerere de prietenie pe care autoarea o trimite tuturor copiilor care vor să-și lase imaginația să zburde.

De ce o carte ilustrată pentru copii?

Aș putea începe cu „de ce o carte pentru copii”… Pentru că majoritatea puștilor cresc, devin adulți și fac lucruri „de oameni mari”, în timp ce unii cresc, dar nu devin adulți pe de-a-ntregul, deci se apucă de scris „ca pentru vârsta lor”. Probabil că mintea mea a rămas, măcar pe alocuri, la 10 ani, câți are și eroina cărții. 🙂 Cât despre ilustrații, ele sunt esențiale: nu-i poți face unui copil o jumătate de cadou. Și, trebuie să mă credeți, desenele Alexandrei Radu sunt încântătoare.

Ce înseamnă această carte pentru tine?

E ocazia perfectă de a mă împrieteni (sper eu) cu copii cu care nici măcar nu m-am întâlnit. Sună paradoxal, dar e cât se poate de posibil. Ocazia de a le spune că joaca e un lucru foarte serios și de a le aminti să se joace în fiecare zi. Și, mai important de-atât, de a le spune că pentru a te distra n-ai neapărat nevoie de jucării sofisticate ori de investiții mari din partea părinților. Te poți amuza având la îndemână o unealtă imbatabilă și inepuizabilă: propria imaginație. Iar cuvintele sunt excelenți parteneri de joacă, oriunde te-ai afla. Și mai e ceva. Poate că o carte scrisă prietenos, pe ton glumeț, îi va face pe școlari mai îngăduitori și cu programa de care se plâng atâția dintre părinți. Sper ca, distrându-se alături de personaje de vârsta și din lumea lor, să-și dea seama că rafturile bibliotecii găzduiesc nu doar lecturi obligatorii (adesea chinuitoare), ci și universuri fascinante. Într-un prezent al tehnologiei, e grozav când un copil își face din cărți prieteni de cursă lungă.

Despre ce e vorba în cartea ta?

„Aventurile Lunei în Lumea Cuvintelor Sucite” au în prim-plan o fetiță care s-a plictisit de toate cuvintele pe care le știe. Și care a decis să inventeze unele nou-nouțe. Acest plan curajos face „victime colaterale” printre membrii familiei și prieteni, creează tot soiul de încurcături, dar, mai ales, situații amuzante. De la borcanul cu dulceață secretă (care, firește, are un nume special) la cuvinte care nu sunt deloc ce par a fi, tot soiul de năzbâtii lingvistice umplu cartea, dându-ți de gândit și, de ce nu, de râs. Dacă e cineva interesat să-și facă o grădină zoologică în propria cameră, fără să se prindă nimeni, aici găsește metoda perfectă. Aveți chef de o expediție pe Tărâmul Plantelor Fantastice și al Bunei Dispoziții? Luna vă va fi ghid! Vreți să aflați ce nume poartă legumele care te fac să râzi, cum îi spui unui samurai care a stat prea mult în apă și care e definiția neașteptată a cuvântului „ștrudel”? Cartea are toate răspunsurile.

Pentru unii, pandemia a însemnat mai mult timp pentru preocupările și pasiunile proprii. Este și cazul tău?

N-aș vrea să devin antipatică, dar, măcar în parte, izolarea a fost pentru mine un bonus. Teancul de cărți care așteptau, de prea multă vreme, să fie citite s-a micșorat într-un ritm la care nu mai speram. Filme la care rămăsesem restantă, muzica și tot felul de alte lucruri care ajunseseră să-mi lipsească și-au găsit din nou locul în ecuația zilnică. Pare puțin, dar pentru mine toate astea au cântărit mult.

Cum a fost pentru tine perioada din martie încoace? Ce s-a schimbat, ce a fost bun și ce nu, ce ai aflat nou despre tine și despre cei din jur?

Minusurile perioadei ăsteia le știm toți. Poate c-ar trebui să păstrăm în minte mai ales plusurile…

Am învățat să am răbdare. (Mă declar deficitară la capitolul ăsta). Mi-am amintit că telefonul e și pentru sunat prietenii, nu doar pentru discuții de serviciu, site-urile de știri și social media. Mi-am văzut apropiații mai mult decât în vremuri normale (când – firește – eram toți hiperocupați), fiindcă apelurile video sunt o invenție care merită aplaudată. Am descoperit că a lenevi cu tălpile goale pe iarba din parc, după două luni în care n-ai ieșit deloc din cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de la bloc, e un răsfăț care te poate înduioșa. Am călătorit mult, printre zecile de mii de fotografii din vacanțele trecute. Și mi-am dat seama că a-i ști în siguranță pe ai tăi e de-ajuns ca să te simți fericit.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii