Forbes: Cum arată piața editorială din România după două luni de pandemie?
Silviu Lupescu: Arată, ca să folosesc un termen des utilizat în aceste luni, ca un bolnav care necesită urgent terapie intensivă. Abia dacă mai respiră. Mai păstrează cam 30% din capacitățile vitale.
Forbes: Care a fost impactul acestei crize asupra editurii dvs.?
Silviu Lupescu: În aprilie, cifra de afaceri a scăzut cu 45%, vânzările fiind aproape în totalitate on-line, astfel că problema lichidităților financiare a devenit esențială. Noi am luat decizia să ne continuăm activitatea, chiar dacă la un nivel mai redus și cu muncă la domiciliu pentru sectoarele unde era posibilă.
Numărul de titluri s-a micșorat însă și, într-o oarecare măsură, tirajele au fost și ele mai „prudente”. Au fost unele titluri pentru care, odată ajunse în faza de „Bun de tipar”, s-a amânat publicarea cu circa o lună – de pildă cele care ar fi trebuit lansate la Bookfest 2020.
Cei mai afectați au fost scriitorii români, pentru că mai toate canalele de promovare tradiționale (turnee de lansări, ședințe de autografe, saloane de carte etc.) au devenit indisponibile. Practic, întregul program editorial a trebuit reeșalonat.
Forbes: Vă rugăm să enumerați câteva măsuri urgente pe care instituțiile statului (guvern, parlament, președinție) ar trebui să le adopte pentru a asigura supraviețuirea culturii scrise în România. Vedeți și potențiale măsuri specifice din partea guvernului pentru industria editorială?
Silviu Lupescu: Uite, noi avem o lege a promovării culturii scrise, Legea 186/2003. Poate că ar trebui revizuită, deși multe din prevederile ei nu s-au aplicat niciodată. Sau, dacă s-au aplicat, au folosit pentru sifonarea banilor spre unele edituri clientelare (sunt câteva exemple chiar în curtea Primăriei Municipiului București).
Având în vedere că îndeobște funcția de ministru al Culturii e considerată o sinecură, dar și procentul de 0.00…% din buget alocat Culturii, eu nu am avut și nici nu am mari așteptări de la minister.
Asociația Editorilor din România a făcut în decursul timpului și chiar recent numeroase propuneri, rezultatul fiind că aproape nimic nu s-a materializat. Aș da exemplul cărților digitale, pentru care o directivă a Consiliului UE prevede reducerea TVA. Mai mult de jumătate din țările membre UE deja au echivalat fiscalizarea cărților în format digital cu cele pe hârtie. În România, nu știu nici măcar dacă există intenția unui asemenea proiect legislativ.
Măsurile urgente ar fi (ar fi fost?) similare cu cele necesare și în alte domenii, cu observația că editurile și librăriile nu prea au cu ce să „completeze” garanțiile cerute de bănci pentru a obține creditele necesare spre a-și relua activitatea. S-au adunat creanțe mari în sistem, care au afectat serios nu doar editurile, ci și tipografiile, difuzorii, agenții literari, traducătorii etc.
Să nu uităm că dacă în alte țări un procent însemnat din producția editorială merge către biblioteci, la noi achizițiile sunt mai curând sporadice, la final de an, și numai dacă rămân ceva bani în bugetele locale – și asta pentru doar câteva biblioteci mari. Din păcate, nu am auzit decât promisiuni (generoase!) cu caracter general, dar mai nimic concret.
Eu cred că deja s-a încetățenit opinia conform căreia cultura scrisă trebuie să se descurce singură. Pe politicieni îi interesează prea puțin! Chiar și în proiectul prezidențial „România educată”, cu părere de rău, dar trebuie să o spun, cuvântul „lectură” nu apare. Nici cuvântul „cultură”, de altfel, decât în două, trei contexte fără legătură cu subiectul nostru.
Anul acesta, Ziua Cărții (23 aprilie) a trecut într-un total anonimat, neobservată fiind chiar și de cele mai multe dintre edituri.
Forbes: În absența unor măsuri reale adoptate de autorități, peste câți ani estimați revenirea industriei editoriale din România la nivelul anului 2019?
Silviu Lupescu: Eu nu cred în evoluția în „V” a economiei. Pierderile acumulate de edituri în cele 2-3 luni, precum și blocajul financiar actual nu vor putea fi recuperate anul acesta, cu atât mai mult cu cât economia în ansamblu va avea de suferit. Cei mai optimiști întrevăd o redresare la sfârșitul anului 2021 sau în 2022.
Eu nu văd însă ce predispoziție bruscă pentru lectură ar putea să apară în viitorul imediat, care să ducă la o creștere semnificativă a vânzărilor de carte, o creștere care să facă posibilă revenirea la normal a industriei editoriale pe un fond de recesiune economică de peste 5% (cât e prognozat de analiștii independenți). După precedenta criză, au fost necesari peste șase ani pentru ca să fie atins nivelul de vânzări anterior. Un nivel – cel mai redus din Europa dacă ne raportăm la populație – despre care ar fi multe de discutat.
Forbes: Impactul acestei crize va modifica interesul și comportamentul cumpărătorilor de carte din România în următorul an?
Silviu Lupescu: Pandemia și închiderea majorității librăriilor au determinat o creștere mai accentuată a vânzărilor on-line. Este o tendință care se manifesta și continuă să se manifeste peste tot în lume, la noi fiind accentuată și de lipsa librăriilor în marea majoritate a localităților. Din același motive, s-a constatat și o creștere a vânzărilor pentru cărțile de copii, ceea ce e bine, deoarece copiii de azi vor fi cititori noștri adulți de mâine.
Nu mă pot pronunța asupra altor posibile consecințe. E prea devreme pentru a specula cu privire la influența șomajului sau a scăderii puterii de cumpărare. Mi-e teamă însă că se vor îngroșa rândurile diasporei, că vor pleca în special tinerii, cei care reprezintă un procent însemnat din publicul nostru țintă actual.
(29 mai 2020)
Cele mai citite cărți ale anului 2019
