Diana Mocanu, fondatoarea și CEO al Grupului Editorial Gama, atrage atenția că piața de carte din România traversează una dintre cele mai dificile perioade, afectată de nivelul redus al lecturii și de majorarea TVA la carte.
Diana Mocanu, fondator și CEO, Grupul Editorial Gama
Forbes România: Piața editorială din România se află în prezent în criză? Cauzele și efectele acesteia?
Diana Mocanu: Aș vrea să pot spune altceva, dar da — și o spun cu strângere de inimă, nu ca reproș. Piața de carte din România traversează o perioadă grea, cu răni mai vechi și cu unele proaspete.
Suntem cea mai mică piață de carte din Uniunea Europeană, într-o țară în care, potrivit Asociației Editorilor din România, aproape 42% dintre oameni nu au deschis nicio carte în ultimul an, iar doar în jur de 3% citesc peste zece cărți pe an.
Peste această fragilitate s-a așezat, de la 1 august 2025, dublarea TVA la carte, de la 5% la 11% — unul dintre cele mai mari niveluri de taxare a cărții din Europa, acolo unde majoritatea țărilor stau între 5% și 7%, iar unele au ales cota zero.
Cauzele nu sunt ale unui singur vinovat, ci s-au adunat în timp: o cultură prea puțin sprijinită, o inflație care a subțiat bugetul fiecărei familii, biblioteci pe care le-am lăsat să se închidă — am pierdut peste jumătate dintre ele din 1990 încoace — și rețele de distribuție tot mai fragile, de la insolvența Elefant.ro până la falimentul și închiderea rețelei de librării Diverta.
Iar efectele nu rămân doar cifre pe hârtie. La nivelul întregii piețe de carte din România, vânzările scăzuseră deja, în prima jumătate a lui 2025, cu procente de două cifre, iar după majorarea TVA unii librari au vorbit despre scăderi de 30–40%.
Dar în spatele fiecărui procent sunt oameni: titluri care nu se mai tipăresc, autori tineri care nu mai apucă să debuteze, edituri și librării mici care se sting una câte una.
Pentru mine, ca om care face de o viață carte pentru copii, cea mai grea nu e criza vânzărilor, ci cea de dedesubt: o criză de lectură. Ea se decide devreme — acasă, în primii ani ai copilului, atunci când cineva se așază lângă el și deschide o carte. Acolo se câștigă sau se pierde totul, și acolo cred că mai avem timp.
Forbes România: Primele trei măsuri pe care autoritățile ar trebui să le pună în practică pentru protejarea și revitalizarea industriei de carte.
Diana Mocanu: Pornesc de la o convingere simplă: o carte nu e un produs oarecare, ci una dintre cele mai ieftine și mai puternice investiții pe care o țară le poate face în propriii copii. Din felul acesta de a privi lucrurile vin și cele trei măsuri pe care le-aș așeza înaintea oricăror altora.
Întâi, aș reduce din nou TVA la carte, ideal la 5% sau mai puțin, așa cum au făcut țările care au înțeles că lectura nu se taxează, ci se cultivă — sunt state europene care au ales chiar cota zero. E măsura cu cel mai blând efect asupra bugetului național și cu cel mai rapid efect asupra prețului de pe raft, adică asupra omului care stă și cântărește dacă își permite cartea.
Apoi, aș face ca Legea bibliotecilor să fie, în sfârșit, respectată și finanțată — mai ales acel articol, uitat de ani buni, care cere achiziția anuală de carte nouă pentru bibliotecile publice și școlare. Estimările din domeniu arată că doar acest lucru ar putea dubla piața de carte într-un singur an.
Dincolo de cifre, ar reda cartea copiilor din locurile unde o librărie e la zeci de kilometri distanță — și acolo se joacă, de fapt, egalitatea de șanse.
Și, în al treilea rând, aș construi o politică de lectură care să nu se stingă odată cu fiecare campanie, ci să meargă constant, an de an, de la grădiniță până în ultima clasă.
Lectura nu se învață dintr-un afiș, ci din obișnuință — iar obișnuința cere continuitate și instrumente potrivite. Știu asta pentru că am construit, la rândul nostru, un astfel de instrument: LexiScor, o platformă care măsoară complexitatea textului și potrivește fiecărui copil cărți pe măsura nivelului său de lectură, aflată deja în pilotare în școli.
Nu dau exemplul ca reclamă, ci ca dovadă că soluțiile există și că mediul educațional e gata să le ofere; ceea ce lipsește e cadrul public care să le adune într-o strategie coerentă. Cu atât mai mult cu cât, în 2028, România va sta în lumina reflectoarelor la Frankfurt și ar fi păcat să ne prezentăm acolo cu o piață internă slăbită acasă.
Niciuna dintre aceste măsuri nu e un moft cultural. O piață în care rămân tot mai puțini jucători devine o piață săracă, iar o societate care nu mai citește își plătește, mai târziu, factura — în educație, în spirit critic, în felul în care se înțelege pe sine.
Forbes România: Profilul actual al cumpărătorului de carte din România. De ce nu există un studiu național continuu despre comportamentul cumpărătorilor?
Diana Mocanu: Dacă ar fi să-l descriu pe cititorul român de azi, aș spune că e un om fidel, dar din ce în ce mai singur în fidelitatea lui.
Vorbim despre un nucleu restrâns — câteva sute de mii de cititori constanți — care ține, practic, piața pe umeri. Cumpără repede, de pe telefon (peste 80% din trafic vine astăzi de pe mobil), într-un gest strecurat printre celelalte ale zilei. Și alege tot mai mult cărți care îl ajută să trăiască mai bine: despre sănătate, despre echilibru emoțional, despre cum să-și așeze viața.
În paralel, literatura clasică revine surprinzător, împinsă de comunitățile tinere din online, unde o carte de acum o sută de ani redevine, peste noapte, un fenomen.
Este însă un detaliu care mă bucură cel mai mult: cea mai vândută categorie de carte din România rămâne cartea pentru copii — în jur de un sfert din comenzi.
Chiar și atunci când își strâng propriul buget de lectură, părinții nu taie de la copii. E gestul acela tăcut prin care un părinte spune „pe tine te vreau altfel decât am fost eu”.
Iar asta îmi confirmă că portretul sumbru al „românului care nu citește” e adevărat doar pe jumătate. Nu lipsește dorința de a citi; lipsește accesul, lipsește obișnuința, lipsește cineva care să pună cartea potrivită în mâna potrivită. Publicul e acolo — doar că e împrăștiat și prea puțin ajutat.
Cât despre lipsa unui studiu național continuu, răspunsul e, din păcate, simplu: nimeni nu-și asumă, instituțional, această responsabilitate.
Datele există, dar sunt fragmentate și private — fiecare mare librărie sau platformă își publică felia ei, asociațiile fac studii din când în când, însă nu avem un barometru permanent al cărții și al lecturii. Ministerul Culturii e prea subfinanțat pentru a-l susține, iar noi, editorii, ne comportăm mai degrabă ca niște concurenți decât ca o breaslă care ar avea totul de câștigat punând cifrele la un loc.
Un observator național al lecturii, construit împreună — public și privat —, e demult necesar. Iar dacă tot vom fi în lumina reflectoarelor la Frankfurt în 2028, cred că acela ar fi momentul potrivit să-l așezăm, în sfârșit, pe picioare.
Forbes România: În 2028, România va fi Țară Invitată de Onoare la Frankfurter Buchmesse. Cum va arăta piața în acel an și cum ar trebui să se prezinte România?
Diana Mocanu: Mărturisesc că e o veste care mă emoționează. Prin acordul semnat în februarie 2026, România se va așeza, în 11–15 octombrie 2028, în centrul celui mai important târg de carte din lume, la cea de-a 80-a ediție, cu un pavilion național de vreo 1.500–2.000 de metri pătrați. E, poate, cea mai mare fereastră pe care am avut-o vreodată către lume — o ocazie rară ca autorii noștri să fie citiți, traduși și cunoscuți dincolo de granițe.
Cum va arăta piața noastră în acel an depinde, însă, aproape în întregime de ce alegem să facem în următorii doi. Mă tem de un singur lucru: să strălucim la Frankfurt în timp ce, acasă, piața se stinge sub povara TVA și a lipsei de politici pentru lectură. O vitrină frumoasă nu are sens dacă în spatele ei casa e goală.
De aceea, cel mai bun lucru pe care Frankfurt 2028 l-ar putea face pentru noi nu e prestigiul de câteva zile, ci impulsul de a ne pune, în sfârșit, ordine în propria curte.
Iar despre felul în care ar trebui să ne prezentăm, nu cred că e prea devreme să vorbim — dimpotrivă, un asemenea proiect nu se improvizează pe ultima sută de metri.
Mi-aș dori un program serios, pe mai mulți ani, de sprijinire a traducerilor din română; și mi-aș dori ca România să nu meargă acolo doar cu marile ei voci literare, oricât de importante, ci și cu ceva ce facem surprinzător de bine și prea rar arătăm: cartea educativă pentru copii și învățarea prin joacă, ilustrația de carte, felul nostru de a crește cititori de la cele mai mici vârste.
Aceasta e, dacă vreți, pledoaria mea de editor care face de o viață carte educativă pentru copii — să nu ne prezentăm lumii doar cu literatura pe care o scriem, ci și cu grija și bucuria cu care creștem, prin joc și prin lectură, generația care o va citi mai departe.
Forbes România: Privind spre următorii trei ani, care este strategia editurii pentru a rezista pe piață și ce priorități o vor ghida?
Diana Mocanu: Noi nu ne reinventăm acum, sub presiunea crizei — facem de trei decenii exact ceea ce lumea redescoperă abia astăzi că e important: creștem cititori de la cele mai mici vârste, prin joacă și prin bucuria de a învăța. Criza doar a confirmat un adevăr vechi: acolo unde e vorba de copiii lor, oamenii nu renunță ușor.
De aceea, direcția noastră pentru următorii ani nu e o cotitură, ci o adâncire — mergem și mai aproape de copil, de părinte și de școală.
Tot ce facem se leagă în jurul aceluiași copil: cartea educativă, la Editura Gama; jocul educativ, prin Tiki-Tan; materialele pentru grădiniță și școală, prin Fun School; și instrumentele care fac lectura pe măsura fiecăruia, prin LexiScor. Nu sunt afaceri separate, ci fețe ale aceleiași misiuni — să transformăm învățarea dintr-o obligație într-o dorință.
Cred profund că viitorul educației se scrie la întâlnirea dintre carte, joc și tehnologie, iar noi am ales de mult să fim acolo, la această întâlnire.
Prioritățile care ne conduc rămân aceleași, simple de spus și grele de dus până la capăt: conținut original, gândit de autori români pentru copilul de aici; grija ca fiecare copil să găsească exact cartea potrivită lui; personaje care să-l însoțească de la o vârstă la alta; și, dincolo de toate, statornicia de a rămâne fideli acestei misiuni chiar și atunci când piața te împinge la prudență.
Rezistăm nu retrăgându-ne, ci rămânând ceea ce am fost mereu — aproape de copil, acolo unde cartea își dovedește, zi de zi, rostul.
(6 iulie 2026)
