Gabriela Melinescu a iubit doi bărbați, pe poetul Nichita Stănescu și pe soțul ei, regretatul editor suedez Rene Coeckelberghs. Plecată în Suedia din 1975, Gabriela Melinescu a scris și scrie în română și suedeză și a fost premiată pentru contribuția sa la promovarea ambelor limbi: a primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie, înainte de 1990, și pentru proză, după Revoluție. Academia Română a recompensat-o cu Premiul „Nichita Stănescu” pentru poezie, iar Academia Suedeză i-a decernat de două ori Premiul de Nio și Premiul pentru introducerea literaturii suedeze în străinătate.
Gabriela Melinescu, una dintre cele mai cunoscute şi apreciate scriitoare din România, împlineşte pe 16 august 80 de ani. Institutul Cultural Român de la Stockholm o va sărbători mâine printr-un eveniment care include o masă rotundă, o expoziție și prezentarea unui film documentar despre Gabriela Melinescu, din Arhiva de Aur a Televiziunii Române.
Poetă, prozatoare, traducătoare, graficiană, autoare a peste 20 de volume, Gabriela Melinescu s-a stabilit în Suedia, la vârsta de 33 de ani și s-a impus rapid în elita literară a acestei țări. A publicat numeroase volume de poezie și proză în limba suedeză și a reprezentat, pe parcursul mai multor decenii, literatura română, la cel mai înalt nivel, în spațiul scandinav.
Cu mai bine de zece ani în urmă, după ce i-am citit „Jurnalul suedez”, am avut plăcerea de a face un interviu telefonic cu scriitoarea Gabriela Melinescu. O conversație profundă și surprinzător de deschisă și onestă dacă e să ne gândim că d-na Melinescu purta o discuție cu un om pe care nu-l cunoștea, nu-l văzuse vreodată și pe care îl auzea atunci pentru prima dată, la celălalt capăt al unei linii telefonice.
Printre altele, am întrebat-o pe d-na Melinescu de ce a ales, în 1975, calea atât de complicată a emigrării într-o țară (Suedia) a cărei limbă nu o vorbea și unde s-a dus după bărbatul de care era îndrăgostită, deși acesta era căsătorit și avea doi copii. „Iubirea e absurdă”, mi-a răspuns. „Nu urmează regulile, e ca o boală contagioasă. (…) Toți oamenii înțelepți se roagă la Dumnezeu să nu le dea mari iubiri.”
Iar despre relația cu Nichita Stănescu: „Dacă n-aș fi fost scriitoare, nu aș fi avut șansa să-i cunosc pe cei doi iubiți ai vieții mele. (Rene Coeckelberghs și Nichita Stănescu, n.r). Cum bine spune prietena mea, Ileana Mălăncioiu, care a fost iubita lui Eugen Jebeleanu: „Am avut noroc să nu ne pierdem timpul cu alți bărbați, numai cu bărbați extraordinari.”
„În ce relații ați rămas cu Nichita după ce v-ați despărțit?”, am mai întrebat-o pe d-na Melinescu. „De obicei, despărțirile sunt pline de resentimente”, mi-a răspuns. „Nichita s-a supărat pe mine când a auzit că mă voi căsători și că voi părăsi țara. A fost foarte afectat. Dar Rene i-a publicat apoi, în Suedia, o carte prefațată de șeful Academiei suedeze, Artur Lundkvist, care îl aprecia enorm pe Nichita și voia să i se dea Premiul Nobel. L-am invitat pe Nichita în Suedia, la lansarea primei lui cărți, apoi la cea de-a doua și la cea de-a treia. Dar el a devenit dintr-o dată foarte mândru și n-a venit la Stockholm niciodată. Și rău a făcut că n-a venit. Avea Nichita niște gelozii absurde, cu toate că el era căsătorit cu Dora și erau foarte bine. Deși nici Nichita, nici Rene, nu mai trăiesc, anul trecut (2010, n.r. ) am publicat aici, în Suedia, o nouă antologie a lui Nichita, făcută de mine și de traducătoarea Inger Johansson. Eu continuu publicarea operei lui aici, continuu să traduc poemele lui. Iubirea mea pentru el e veșnică.”
Gabriela Melinescu. Carte de vizită
Născută în 1942, în București; poetă, prozatoare, traducătoare; absolventă a Facultății de Filologie a Universității București. A lucrat ca redactor la revistele “Femeia” și “Luceafărul”.
1972. Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de poezie “Jurământul de sărăcie, castitate și supunere”.
1975. Pleacă în Suedia, unde publică cinci volume de poezie și nouă volume de proză.
1991 și 2003. Academia Suedeză îi acordă Premiul de Nio pentru romanele “Omul pasăre” și “Acasă printre străini”.
1997. Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru romanul “Regina străzii”.
2001. Academia Română îi acordă Premiul “Nichita Stănescu” pentru poezie.
2002. Premiul “Albert Bonniers” pentru “opera omnia”.
2005. Academia Suedeză îi decernează Premiul pentru introducerea literaturii suedeze în străinătate.
2005. Primește Premiul “Mihai Eminescu” pentru “opera omnia”.
