Peste 1.000 de obiecte de artă care i-au aparținut designerului Hubert de Givenchy sunt scoase la vânzare începând cu data de 8 iunie.
Licitația are două părți: cea dintâi, online, are loc între 8 și 23 iunie, și va fi urmată de etapa live, care se va desfășura la Paris între 14 și 17 iunie. Obiectele de mobilier și operele de artă au decorat reședința designerului de la Château du Jonchet, de lângă Paris.
Membru al unei familii de aristocrați francezi cu interes și implicare în artă și meșteșuguri tradiționale, Hubert s-a născut pe 20 februarie 1927 în Beauvais, o mică localitate situată în nordul Franței, la 75 km de Paris, fiind fiul cel mic al marchizului Lucien Taffin de Givenchy.
Acesta a decedat când Hubert avea trei ani, astfel că de creșterea și educația sa s-au ocupat mama și bunica maternă, Marguerite Badin, văduva lui Jules Badin, fost director al manufacturii de goblenuri și al fabricilor de tapiserii din Beauvais. Tatăl acestuia a fost designer de tapiserii, 13 dintre creațiile sale regăsindu-se la Palatul Élysée, iar un stră-străbunic al lui Givenchy a fost scenograf la Opera din Paris.
La 17 ani, Givenchy s-a mutat la Paris devenind student la École des Beaux-Arts, iar mai târziu și-a făcut ucenicia la marii couturieri ai vremii, alături de încă necunoscuții Pierre Balmain și Christian Dior.
Givenchy și-a prezentat prima colecție în 1952, iar un an mai târziu a cunoscut-o pe Audrey Hepburn, în timpul filmărilor la „Sabrina”. Actrița, pentru care Givenchy a creat rochia neagră pe care aceasta a purtat-o în „Breakfast at Tiffany’s”, avea să fie muza acestuia pentru vreme îndelungată. Hepburn a fost imaginea colecției de parfumuri lansate de designer pentru ea în 1954 – era pentru prima dată când un star de cinema apărea în campania publicitară a unui parfum.
Givenchy a devenit designerul favorit al elitei anilor 50 și 60, printre clientele sale numărându-se Grace Kelly, Sophia Loren, Greta Garbo, Lauren Bacall, Ingrid Bergman, Maria Callas, Marlene Dietrich, Jackie Kennedy Onassis și sora ei, Lee Radziwill, Marella Agnelli (soția lui Gianni Agnelli, președintele grupului Fiat din 1966 până în 1996), contesa Mona von Bismarck, Sunny von Büllow, baroana Pauline de Rothschild, prințesa Salima Aga Khan, Betsey Cushing Roosevelt, Daisy Fellowes (nepoata lui Isaac Singer, fondatorul brandului omonim de mașini de cusut), Farah Pahlavi (văduva ultimului șah al Iranului), Babe Paley (a doua soție a fondatorului rețelei americane de televiziune CBS, William S. Paley), Diana de Vreeland și ducesa de Windsor.
Mare admirator al lui Cristóbal Balenciaga, Hubert de Givenchy este autorul unor piese devenite iconice pentru lumea modei – între acestea „the little black dress”, rochia-cămașă și rochia Baby Doll. În perioada sa de glorie, Givenchy își prezenta colecția separat de ceilalți designeri (reuniți în ceea ce avea să devină mai târziu Săptămâna Modei), ceea ce însemna o deplasare suplimentară la Paris pentru presă și contractori.
Spre sfârșitul anilor 60, Givenchy intră într-un con de umbră nu fiindcă și-ar fi pierdut inspirația ci fiindcă lumea era în schimbare și, odată cu ea, gusturile în materie de vestimentație. Într-o societate care respinge materialismul, moda haute couture devine o victimă colaterală. Este apogeul stilului casual, al jeanșilor și fustelor mini, în care Givenchy, avangardistul de ieri, pare conservator cu rochiile sale peste genunchi. Francezul este etichetat drept designer al femeilor bogate sau în vârstă.
Revenirea avea să se producă în 1974, când trendul numit Big Look, inițiat de designerul Kenzo Takada ca opoziție la stilul casual-popular al anilor anteriori, este îmbrățișat cu entuziasm atât în moda europeană cât și în cea americană. În anii următori Givenchy avea să-și păstreze poziția în elita modei mondiale, alături de case exclusiviste precum Dior, Valentino, Yves Saint Laurent sau Oscar de la Renta.
În 1995, designerul s-a retras din activitate. Creația casei Givenchy a fost preluată de John Galliano, urmat de Alexander McQueen, Julien Macdonald și Ricardo Tisci.
Retras la Château du Jonchet, reședința sa de lângă Paris, Givenchy s-a dedicat vechii sale pasiuni pentru arta și mobilierul secolelor 17 și 18. Maestrul s-a stins în somn, în martie 2018, la 91 de ani.
Una dintre piesele de referință ale licitației este un set de mobilier de la Château de Chanteloup, reședința lui Louis-Jean-Marie de Bourbon, duce de Penthièvre și nepotul lui Louis al XIV-lea.
Realizat de Georges Jacob, setul – cu un design îndrăzneț pentru epocă datorită proporțiilor exagerate -, era compus inițial din patru canapele din lemn aurit, șase fotolii și cinci canapele bergère, vopsite în alb și gri. În 1787, noua administrație rezultată în urma Revoluției Franceze stabilește că doar mobilierul aurit este valoros și decide vânzarea celorlalte piese. Din setul inițial de la Château de Chanteloup, astăzi este documentată existența unei canapele, a trei fotolii și a trei bergère. Prețul estimativ al setului care i-a aparținut lui Hubert de Givenchy este situat între 350.000 și 500.000 de euro.
Unul dintre pictorii admirați de Givenchy era Joan Miró. „E de ajuns ca Miró să pună trei puncte de culoare pe o pânză pentru ca aceasta să prindă viață, să devină o pictură”, spunea sculptorul Alberto Giacometti despre suprarealistul spaniol.
Un suprarealist atipic, a cărui creație nu s-a supus rigorilor genului așa cum au fost acestea definite de poetul André Breton. „Le Passage de l’oiseau-migrateur” este o continuare a seriei de picturi monumentale „Bleu I, II și III”, realizată de Miró în anii 60. „Bleu I” a făcut parte din colecția lui Givenchy și se află acum la Centre Pompidou din Paris. „Le Passage” a fost achiziționat în 1978 de partenerul lui Givenchy, Philippe Venet. Prețul estimat este între 2,5 și 3,5 milioane de euro.
„Bacchus”, o statuie în bronz a zeului roman al vinului, creație a lui François Girardon, protejatul lui Louis al XIV-lea, este una dintre piesele cele mai valoroase ale licitației (prețul estimativ este situat între 1,5 și 2,5 milioane de euro).
Girardon a fost remarcat de unul dintre consilierii regelui Louis al XIII-lea și trimis la Roma să-și facă ucenicia sub supravegherea sculptorului Gianlorenzo Bernini. Talentul său devenind tot mai apreciat, Girardon a fost numit în 1664 administrator al clădirilor regale și a lucrat pentru curtea regală franceză până la sfârșitul vieții.
Este autorul Galeriei Apollo de la Luvru și al celor mai multe dintre sculpturile aflate în grădinile de la Versailles – „Bains d’Apollon”, „Enlèvement de Proserpine par Pluton”, „Apollon servi par les Nymphes”, „Hercule”, „Le Bain des Nymphes”, „Fontaine de la Pyramide” etc. –, dar și a statuii lui Ludovic al XIV-lea călare, expusă astăzi la Luvru.
François Girardon a murit în aceeași zi cu protectorul său, regele Ludovic al XIV-lea: la 1 septembrie 1715, dar cu trei ore înaintea acestuia.
Foto Givenchy, Christie’s
