Ali Ghodsi se ocupa cu cercetarea în domeniul inteligenței artificiale la Berkeley atunci când a ajutat la inventarea unui cod revoluționar și a vrut să-l ofere gratis. Dar puțini l-ar fi acceptat fără să plătească. Startup-ul său valorează acum 28 de miliarde de dolari, iar academicianul de carieră este miliardar și are reputația de a fi unul dintre cei mai buni CEO din Silicon Valley.

Atmosfera era tensionată într-o sală de consiliu de la etajul 13 din centrul orașului San Francisco. Era noiembrie 2015 și Databricks, o companie de software înființată în urmă cu doi ani de un grup de șapte cercetători de la Berkeley, era de mult timp în centrul atenției, dar avea dificultăți privind veniturile.

Directorii au abordat, vizibil jenați, subiecte care fuseseră tratate deja de nenumărate ori. Startup-ul încerca să obțină fonduri vreme de cinci luni, dar fondurile de capital de risc se țineau la distanță, precaute, în contextul vânzărilor sale slabe. Neavând altă opțiune, partenerul NEA, Pete Sonsini, un investitor deja activ în cadrul companiei, a intervenit pentru a salva compania cu o injecție de urgență de capital de 30 de milioane de dolari.

Următorul lucru pe agendă: un nou șef. CEO-ul și fondatorul Ion Stoica a fost de acord să renunțe la post pentru a se întoarce ca profesor la Universitatea din California, Berkeley. Cea mai logică mișcare era să fie adus un director experimentat din Silicon Valley, exact ceea ce a făcut deja de două ori cel mai mare competitor al Databricks, Snowflake, pentru a ajunge la valoarea de piață record de 33 de miliarde de dolari în cadrul Ofertei Publice Inițiale (IPO) din septembrie 2020. În schimb, la îndemnul lui Stoica și al altor cofondatori, l-au ales pe Ali Ghodsi, un cofondator care lucra ca vicepreședinte al echipei de dezvoltare. „O parte a boardului a spus că «nu are nicio logică: schimbăm un profesor fondator pentru un altul?»”, își aduce aminte Ben Horowitz, primul manager de fonduri de investiții de tip capital venture (cu capital de risc) care a susținut compania, sceptic și el la început privind încredințarea postului unui academician de carieră, fără experiență în conducerea unei afaceri. S-a ajuns la un compromis: să-i acorde lui Ghodsi un an de test.

Cel mai bun

După cum recunoaște Horowitz, Ghodsi, 42 de ani, a devenit cel mai bun CEO din portofoliul lui Horowitz, care numără sute de companii. Databricks se conturează deja ca cel mai mare succes al fondului de investiții în rândul companiilor de software datorită evaluării recente de 28 de miliarde de dolari, de 110 ori mai mare decât în momentul preluării de către Ghodsi. Databricks are acum peste 5.000 de clienți, iar Forbes estimează că este pe cale să înregistreze venituri de peste 500 de milioane de dolari în 2021, în creștere față de cele aproximativ 275 de milioane de dolari de anul trecut. Compania figurează în cea mai recentă ediție a Forbes AI 50, ocupând locul al cincilea pe lista Cloud 100 de anul trecut și în curând s-ar putea îndrepta spre o Ofertă Publică Inițială care ar clasa-o printre cele mai profitabile din istoria companiilor de software. Deja, în urma magiei făcute de Ghodsi, au rezultat trei fondatori miliardari – el însuși, Ion Stoica (56 de ani) și directorul tehnic Matei Zaharia (36 de ani) – care, conform estimărilor Forbes, dețin 5-6% din acțiuni ce valorează 1,4 miliarde de dolari sau chiar mai mult.

Aceasta reprezintă o realizare uimitoare, dar ceea ce este și mai remarcabil este că mulți dintre fondatori, Ghodsi în mod special, erau la început atât de prinși în munca lor academică, încât erau reticenți privind înființarea unei companii sau chiar nu voiau să ceară bani pentru tehnologia lor – o bucată de cod de predicție numită Spark. Dar când cercetătorii l-au oferit companiilor ca instrument open source, li s-a spus că nu este pregătit pentru implementare la scară largă (enterprise ready). Cu alte cuvinte, Databricks trebuia să comercializeze produsul.

„Eram un grup de hippies de la Berkeley și am vrut doar să schimbăm lumea”, spune Ghodsi. „Le spuneam să ia software-ul gratis și ei spuneau «nu, trebuie să vă dăm un milion de dolari.»”

Software-ul de ultimă oră al Databricks folosește inteligența artificială pentru a îmbina depozite de date costisitoare (date structurate utilizate pentru analize) cu data lakes (depozite de date ieftine) pentru a crea ceea ce se numesc „lakehouses” de date (în cel mai bun și tradițional limbaj al tocilarilor din tehnologie). Utilizatorii introduc datele, iar AI-ul face predicții despre viitor. De exemplu, John Deere instalează senzori în echipamentul lor agricol pentru a măsura temperatura motorului și orele de utilizare și Databricks folosește aceste date pentru a prezice când este probabil ca respectivul echipament să se defecteze. Companiile de comerț electronic folosesc software-ul pentru a sugera modificări pe site-urile lor web, cu scopul de a propulsa vânzările. De asemenea, este folosit pentru a detecta entități rău intenționate – atât la bursă, cât și pe rețelele sociale.

Ghodsi spune că Databricks va fi gata de listare la bursă în curând. Sonsini notează că anul viitor compania se va apropia de venituri de aproape 1 miliard de dolari. Nici valoarea de 100 de miliarde de dolari nu este exclusă, spune Ghodsi și chiar și asta ar putea fi o cifră conservatoare. Este o matematică simplă: Enterprise AI este deja o piață de miliarde de dolari și mai mult ca sigur va crește mult mai mult. Dacă liderul acaparează doar 10% din piață, spune Ghodsi, acest lucru înseamnă venituri de „multe, multe sute de miliarde”.

O istorie complicată

La patru ani de la începerea războiului dintre Iran și Irak, în timp ce ayatollahul Khomeini și-a reprimat adversarii politici în speranța stabilizării domniei sale, familia Ghodsi, din clasa superioară, a devenit ținta revoluției și a fost forțată să-și lase toate economiile și să evadeze în Suedia, prima țară care le putea acorda vize. Era anul 1984, iar pentru Ali Ghodsi, în vârstă de 5 ani, ale cărui amintiri despre țara sa natală se rezumă la zgomotul produs de bombardamente și sirene, a fost începutul unei călătorii care urma să dureze decenii.

Familia a stat la început în căminele studențești ieftine, dar erau evacuați întotdeauna în următoarele câteva luni după ce proprietarul descoperea că, în loc de studenți, o întreagă familie locuia în spațiul cu o singură cameră. Uneori, au suportat remarci nedorite – insulte precum „svarts kalle”, un termen disprețuitor care se referă la imigranții cu pielea mai închisă la culoare (înseamnă practic „cap negru”).

Trecând dintr-un cartier rău famat din Stockholm în altul, Ghodsi și sora lui mai mică au fost nevoiți să schimbe constant școala și să-și facă noi prieteni. El consideră însă că numeroasele interacțiuni umane de atunci au fost importante pentru abilitățile sale sociale din prezent.

Primele sclipiri ale geniului său ingineresc au venit, de asemenea, devreme. Părinții lui Ghodsi nu și-au permis să le cumpere copiilor cadouri noi. Pentru Ali, au găsit la reducere un Commodore 64 folosit, un computer care folosea un casetofon pentru a putea încărca jocuri video, dar a fost atât de ieftin tocmai pentru că sistemul care încărca acele casete era defect. Curios, elevul de clasa a patra a început să citească manuale și în curând și-a dat seama cum să își creeze propriile jocuri. „Am fost unul dintre acei geeks care au fost absorbiți de tehnologie”, spune Ghodsi zâmbind.

Această obsesie a continuat și la facultate, în cadrul Mid Sweden University din liniștitul oraș industrial Sundsvall, unde Ghodsi a stat un an în plus pentru a obține diploma de masterat în inginerie computerizată și administrare de afaceri. Apoi a câștigat un loc la KTH Royal Institute of Technology, echivalentul suedez al MIT sau CalTech, unde a obținut în anul 2006 doctoratul în informatică.

În 2009, Ghodsi, în vârstă de 30 de ani, a venit în Statele Unite în calitate de bursier la UC Berkeley, unde a văzut pentru prima dată Silicon Valley. În ciuda prăbușirii dot-com cu nouă ani în urmă și a crizei financiare din acea vreme, inovația era în continuare la un nivel maxim. Facebook apăruse doar de cinci ani și încă nu era listată la bursă. Airbnb și Uber erau în primul an de existență. Câteva companii abia începeau să se laude cu tehnologia lor care era capabilă să-i depășească pe oameni în anumite sarcini restrânse.

„Se pare că, dacă scuturi praful de pe algoritmii rețelei neuronale din anii ’70, dar utilizezi mult mai multe date și hardware modern, rezultatele încep să devină supraomenești”, spune Ghodsi.

Acesta a reușit să rămână în America cu ajutorul unor vize pentru „abilități extraordinare”. Odată ajuns la Berkeley, și-a unit forțele cu Matei Zaharia, pe atunci doctorand în vârstă de 24 de ani, la un proiect de construire a unui motor software pentru prelucrarea datelor pe care l-au numit Spark. Au vrut să reproducă ceea ce făceau marile companii tehnologice cu rețelele neuronale, fără a avea însă o interfață complexă.

„Grupul nostru a fost unul dintre primii care au analizat cum să ușureze munca ce folosește seturi de date foarte mari pentru persoane al căror interes principal în viață nu este ingineria software”, spune Zaharia.

Spark s-a dovedit a fi bun, chiar foarte bun. A stabilit un record mondial în ceea ce privește viteza de sortare a datelor în 2014 și i-a adus lui Zaharia un premiu pentru cea mai bună disertație în domeniul informaticii din anul respectiv. Dornici ca instrumentul lor să fie folosit de companii, au lansat codul sursă gratuit, dar în curând și-au dat seama că nu fac niciun progres real.

În cadrul unor serii de întâlniri la restaurante indiene ieftine, care au început în anul 2012, un grup de șapte cadre universitare a fost de acord să înceapă Databricks. Înțelepciunea antreprenorială a venit din partea coordonatorilor lucrării lui Zaharia, Scott Shenker și românul Ion Stoica, doi academicieni respectați. Stoica a fost director la startup-ul de streaming video Conviva, în valoare de 300 de milioane de dolari, în timp ce Shenker fusese primul CEO la Nicira, o firmă de rețelistică vândută în 2012 către VMware pentru aproximativ 1,3 miliarde de dolari. Stoica urma să fie CEO și Zaharia director tehnic. Shenker, care s-a alăturat consiliului, mai degrabă decât să lucreze cu normă întreagă pentru companie, a aranjat întâlnirea inițială dintre Ben Horowitz, unul dintre primii investitori ai Nicira și grupul de cercetători, care aproape s-a opus inițial acestei idei.

„Ne-am gândit și am spus: «nu vrem să-i luăm banii pentru că nu este cercetător»”, spune Ghodsi. „Am fi vrut să obținem finanțări inițiale, poate să strângem astfel câteva sute de mii de dolari și apoi să programăm un an și să vedem pe urmă ce putem obține”.

Într-o zi de vară, la noul spațiu de birouri aflat la mică distanță de campusul Caltech, fondatorii s-au strâns în sala de conferințe, reflectând asupra banilor și asupra sumei care ar fi prea mare pentru a o refuza. La o oră după programata întâlnire, a sosit și Horowitz. „Traficul este greu către Berkeley”, a spus el, înainte de a trece direct la subiect: „Nu voi negocia cu voi; vă voi face doar o ofertă, așa că acceptați-o sau nu”. Oferta era de 14 milioane de dolari în capital, ceea ce însemna o evaluare de aproape 50 de milioane de dolari. Suma era deja prea mare pentru a o refuza.

„Aceste idei au o limită de timp”, explică Horowitz. „Pentru majoritatea oamenilor, o finanțare inițială mică este cel mai bun lucru, dar nu și pentru acești tipi”.

În următoarea după-amiază de vineri, grupul de geeks – cu vârste între 24 și 48 de ani – se afla din nou în biroul lor. Însă de data aceasta unul dintre ei a lovea neîncetat tasta „F5” pentru a reîmprospăta pagina web care arată soldul contului bancar al Databricks. „Apoi, la un moment dat, a spus «14-zero-zero-zero-zero-zero-zero»”, își amintește Ghodsi. „Am fost uimiți în totalitate. Eu câștigam 58.000 sau 57.000 de dolari, așa că erau foarte mulți bani.”

Cum atragi investiții

Stoica l-a adus rapid pe partenerul NEA, Sonsini, el însuși absolvent al Caltech, ca al doilea investitor al companiei, datorită unei legături care datează de pe vremea când Stoica era la Conviva. Firma lui Sonsini era cel mai mare acționar al Conviva și a investit la Databricks – care avea venituri aproape de zero în 2014 – doar datorită potențialului. („Plănuiam să conduc și prima finanțare, dar Horowitz mi-a luat-o de sub nas”, spune el.) Investiția de 33 de milioane de dolari a propulsat startupul pentru o evaluare de 250 de milioane de dolari, la doar 13 luni după ce a început totul.

Ghodsi spune: „2015 a fost anul în care Spark a fost cel mai tare lucru de la inventarea plăcintei cu mere”. Anticipând o creștere accelerată, Databricks și-a mutat sediul central de la modestul său birou din Berkeley la etajul 13 al unui zgârie-nori din districtul financiar din San Francisco. Echipei nu i-a păsat de numărul ghinionist al etajului. „L-am obținut la un preț mai bun, poate tocmai din acest motiv, și ne-am gândit: «E minunat»”, spune Ghodsi. Și totuși, la doar câteva luni, părea că se întrezărește ghinionul.

„Ne-a luat prea mult să ne dăm seama cum să ieșim pe piață”, spune Horowitz. Companii mai mari, cum ar fi Amazon Web Services și Cloudera, au ocolit Databricks și au integrat Spark în propriile produse. „Toți concurenții noștri au început să vorbească despre faptul că s-au îndrăgostit de Spark”, spune Ghodsi. „Dar noi nu aveam aproape niciun venit”.

Ghodsi a adoptat imediat trei măsuri atunci când a preluat funcția în ianuarie 2016. În primul rând a extins forța departamentului de vânzări cu oameni care știau să vândă directorilor de informații ai companiilor. În al doilea rând a construit echipa de directori executivi a Databricks cu „oameni care au mai făcut asta înainte”. În al treilea rând a creat porțiuni ale software-ului proprietare, astfel încât agenții de vânzări să aibă ce vinde. La acea vreme, tehnologia era prea open-source. „Nu aveam nimic special pentru că alte companii aveau tot ce ține de Spark în mod gratuit”, spune Ghodsi.

Într-un an, echipa executivă a fost una complet nouă, plină de veterani ai tehnologiei care au contribuit la succesul unor companii precum AppDynamics și Alteryx. Ghodsi le-a oferit vechilor directori șansa de a rămâne în continuare în companie, dacă sunt dispuși să se subordoneze înlocuitorilor lor. „Dacă oamenii au fost suficient de inteligenți, și-au lăsat mândria deoparte”, spune el. Doar doi din șapte au renunțat.

Noua platformă Databricks s-a dovedit populară, deoarece a valorificat motorul Spark mai bine decât au făcut-o cei care doar copiau. „Ceilalți abia înțelegeau ce este Spark”, spune Ghodsi. Și din moment ce fondatorii erau creatorii Spark, ei construiau și încorporau noi caracteristici în Databricks cu mult înainte de a fi lansate publicului larg. „Suntem întotdeauna cu un an sau doi înaintea tuturor celorlalți.”

Vânzările au crescut rapid, ajungând la 12 milioane de dolari în 2016. „Primul an a fost atât de spectaculos încât a fost evident că Ali ar trebui să rămână CEO și după această perioadă de test”, spune Horowitz. S-a restabilit încrederea, investitorul a trimis o scrisoare de recomandare CEO-ului Microsoft Satya Nadella, proclamând Databricks ca fiind în avangarda unei revoluții în AI și big data. Nadella a răspuns instantaneu. „A trimis mail-ul către foarte mulți angajați din topul Microsoft și dintr-o dată aceștia au fost extrem de dornici să facă un parteneriat cu noi”, spune Ghodsi, care încercase ani de zile în zadar să ia legătura cu șeful Microsoft. Cele două companii au colaborat pentru a integra Databricks direct în Azure, serviciul cloud de 59,5 miliarde de dolari (vânzări înregistrate în 2020) al Microsoft. Forța de vânzare a Microsoft promovează acum „Azure Databricks” atunci când se adresează potențialilor clienți, iar în 2019 gigantul din Redmond a investit în compania lui Ghodsi.

O rețetă simplă

Ghodsi spune că nu există vreun mister cu privire la modul în care funcționează Databricks: pur și simplu introduceți cantități masive de date în algoritmi pentru a instrui modelele de AI în privința modului în care să analizeze și să facă predicții cu respectivele date. „Nu este o rețetă secretă despre care nimeni nu știe nimic.”

Dar concurenții, cu un start mai încet la început, sunt adesea forțați să recupereze, fie în ceea ce privește instrumentele de procesare a datelor, fie în privința instrumentelor de inteligență artificială. „În calitate de oameni din mediul academic, ne gândeam într-un context mai larg și spuneam: „Oare unde se va duce viitorul? ”Era aproape ca un film SF”, spune Ghodsi.

În tot acest timp, Databricks a fost ocupată să se extindă dincolo de Spark. În 2018, a lansat MLflow pentru a gestiona proiecte de învățare automată și un an mai târziu a anunțat Delta Lake, care transformă „data lakes” existente în „lakehouses”, astfel încât companiile să nu trebuiască să înceapă de la zero. Ambele s-au dovedit a fi de succes. Spark, spune Ghodsi, este doar 5% din motivul pentru care clienții folosesc Databricks.

„Orice altă companie open-source este încă reprezentată de acel produs open-source cu care au început. Databricks a trecut cu mult peste ceea ce reprezintă Spark”, spune Horowitz, a cărui investiție timpurie în companie l-a ajutat să se plaseze pe locul 38 pe Lista Midas a Forbes din anul 2021 privind investitorii de top din tehnologie. Presupunând că Andreessen Horowitz și-a păstrat pachetul integral, investiția sa inițială de 14 milioane de dolari valorează acum 8,9 miliarde de dolari.

În februarie, Databricks a atras 1 miliard de dolari, consolidându-și astfel poziția printre cele mai valoroase startup-uri din lume. Noile fonduri îi conferă o rezervă de război masivă, întrucât concurează pentru a câștiga contracte de la cele mai mari companii ale lumii. Niciun concurent nu este mai mare decât Snowflake, proaspăt listat la bursă, un furnizor de depozitare de date, cel mai bun din clasă, care, în urmă cu trei ani, avea un parteneriatul de afaceri cu Databricks. Chiar și astăzi, 70% dintre utilizatorii Databricks sunt și clienți Snowflake, potrivit analistului de la Piper Sandler, Brent Bracelin. Dar cele două companii încep să-și arate colții.

„Snowflake este evident o companie incredibilă, într-o poziție excelentă, dar au un CEO profesionist”, spune Horowitz. „Cât va mai fi acolo? Probabil nu mult timp.” Cu o echipă fondatoare care este încă pe deplin implicată, „nimeni din industria de software nu va depăși inovația Databricks”.

„Fiecare lucru pe care l-a făcut Databricks în ultimii trei sau patru ani, care cred că este o alegere arhitecturală bună, Snowflake l-a făcut acum opt ani”, dă replica Christian Kleinerman, vicepreședinte la Snowflake, aruncând astfel săgeți asupra noii funcții de depozitare de date a Databricks. Totuși, el admite că următorul pas al Snowflake, un hub în care utilizatorii își pot introduce datele în instrumente de tip AI, va folosi metode „foarte similare” ca Databricks.

În orice caz, după cum vede Ghodsi, Snowflake este doar unul dintre cei patru concurenți majori. Ceilalți sunt cei trei mari granzi ai cloud-ului: Amazon, Microsoft și Google. Este o situație dificilă, deoarece toți trei sunt investitori la Databricks. Dar toți își construiesc de mult propriile soluții de analiză a datelor.

Ghodsi este conștient de amenințările din partea giganților tehnologici consacrați și a noilor perturbatori. „Cred că majoritatea oamenilor care mă cunosc vă vor spune că sunt cel mai paranoic CEO pe care l-au cunoscut vreodată”, spune el, aducând astfel un omagiu mantrei fostului șef al Intel, Andy Grove.

„Îmi vine firesc, pentru că am crescut într-un război. Dacă vezi cum oamenii mor pe stradă în copilărie, realizezi că orice se poate schimba la un moment dat”. Ghodsi își supune angajații la exerciții anuale critice, creând planuri de acțiune detaliate în cazul în care piața scade sau economia încetinește.

Când a lovit pandemia de Covid-19, acele planuri de urgență au ajutat Databricks să gestioneze turbulențe extreme pe măsură ce criza a comprimat anii de transformare digitală în simple luni. Între timp, compania deschide birouri și construiește o armată de tehnicieni și vinde pe tot globul, din Australia și India până în Japonia și Suedia.

Înapoi în zona golfului din San Francisco, Ghodsi este preocupat însă de ceva mult mai presant: cancerul de rinichi al fiului său. După o vizită în mijlocul nopții la o camera de urgență, Ghodsi reflectă asupra prezentului. Tehnologia și datele au avansat deja până în punctul în care îi ajută pe Ghodsi și pe soția sa să descopere o predispoziție genetică la boală în cazul fiului lor, înainte ca aceste tumori să apară. Firme precum Databricks ajută companiile farmaceutice și de îngrijire a sănătății pentru a face următorul pas tehnologic: utilizarea AI pentru a accelera descoperirea de noi tratamente.

„Dacă acest lucru s-ar fi întâmplat acum 10 sau 15 ani, ar fi murit. Nu am fi descoperit acest lucru până în momentul în care vomita și cancerul s-ar fi răspândit peste tot”, spune Ghodsi. „Acest tip de tehnologie poate ajuta.”§