Chef Nicolai Tand este unul dintre cei mai iubiți chefi din România, recunoscut pentru carisma sa, autenticitate și pentru modul în care transformă simplitatea în rafinament culinar. Într-un interviu cald și sincer, Nicolai ne poartă prin amintirile copilăriei, prin experiențele care l-au format în Franța și prin bucuriile simple ale vieții de familie.

Nicolai, ești unul dintre cei mai cunoscuți chefi din România. Cum a început pasiunea ta pentru gătit? Ai avut un moment declanșator?

Franța a fost momentul în care a început să îmi placă mâncarea, când am văzut câtă pasiune există în a vorbi despre un produs, despre un pui crescut la țară, despre o brânză bună, despre un pește de calitate. Atunci am realizat și cât de importante sunt ingredientele dacă vrem să facem o mâncare bună și eram fascinat, pur și simplu, de toate poveștile care pot fi spuse într-o farfurie.

Ce ți-ai spune acum dacă ai putea sta cinci minute de vorbă cu tine la 18 ani, cu valiza în mână, gata de drum?

Du-te, prietene, nu sta pe loc! Du-te, fă ceva bun în viață! Să nu-ți fie frică de necunoscut. Asta e cel mai important, să nu-ți fie frică de nimic.

Cum ți-a influențat Franța stilul de a găti?

Franța mi-a dat o lecție importantă, m-a învățat cât este de important să cunoști bazele bucătăriei, lucrurile simple, combinațiile pe care noi toți le putem face acasă. Acolo este începutul!

Dacă te întorci cu gândul în copilărie, care e gustul care te face să închizi ochii și să zâmbești?

Legumele din grădina mamei. Gustul ăla mă duce mereu în copilărie! Avea o grădină mică – sursa ei de inspirație. Țin minte cum se ducea acolo, verifica legumele, mirosul lor, dacă sunt coapte sau nu și decidea pe loc ce urmează să facă de mâncare. De asta cred că toată mâncarea ei ieșea fantastic.

Ai vreun ritual când gătești?

Ce-i fain la bucătărie e că te apuci de o rețetă și iese altceva. La mine, starea de spirit influențează tot ce e în farfurie. În funcție de cum mă simt, mă duc într-o zonă sau alta. Monica și copiii îmi spun de multe ori, când vor neapărat un fel de mâncare, să nu cumva să adaug ceva în plus. Pe mine, asta mă fascinează, să poți să faci o mâncare în funcție de feelingul pe care îl ai, de un ingredient pe care îl vezi în frigider etc.

Ce se întâmplă într-o seară obișnuită acasă la voi? Cine dă tonul la cină?

Tonul îl dau cei care vor să mănânce . Apoi eu mă ocup să le îndeplinesc dorința. Din punctul meu de vedere, e foarte important pentru cine gătești, acolo se simte diferența. Bucătăria este pentru mine o mare satisfacție pentru că văd bucurie în ochii oamenilor, ceea ce mi se pare fantastic. Când vine vorba de familie, fericirea e cu atât mai mare! La noi în familie, și Monica gătește, are deja rețete pe care numai ea le face la noi în casă, iar de ceva vreme am observat că s-a apucat și Ilona, ceea ce nu poate decât să mă bucure!

Copiii tăi au moștenit pofta de gătit sau doar pofta de mâncat?

Am încercat, încă de când erau mici, să le fac cunoștință cu gusturi cât mai diverse, cu tot felul de combinații pentru că mi‑am dorit să își dezvolte gustul, și cred că am și reușit asta. După cum vă spuneam, Ilona a început să fie interesată și de gătit, își prepară singură anumite mâncăruri atunci când îi este poftă, mă roagă să îi cumpăr anumite produse, începe să mă întrebe diverse tips and tricks, stă cu mine în bucătărie atunci când gătesc. Iancu e la momentul în care începe să aibă preferințe clare în ceea ce privește mâncarea și, cel mai important, să recunoască și să aprecieze calitatea produselor.

Dacă ai avea o zi fără limite – nici de timp, nici de ingrediente –, ce ai găti și pentru cine?

Asta e cea mai grea întrebare! Pe mine mă inspiră persoana pentru care gătesc, ce îmi trece mie prin cap în momentul respectiv, ce combinație de gusturi îmi vine în minte. Eu sunt adeptul rețetelor mai simple pentru că e mai important timpul pe care îl petreci la masă decât cel din bucătărie, despre asta e vorba.

Ce vis mai păstrezi încă „la dospit”? Un nou restaurant, o carte, un colț de lume unde ai vrea să-ți duci bucătăria?

În ceea ce privește bucătăria, în momentul de față, focusul meu este pentru cele două businessuri: Nicolai To Go, restaurantul de takeaway pe care l-am deschis acum câțiva ani, și L’Universe de Nicolai, specializat în importul și distribuția de produse de panificație și de patiserie congelate. Acest business s-a născut natural, pentru că știam și știu cât de importante sunt pentru un restaurant calitatea constantă a acestui tip de produse, livrările făcute la timp, seriozitatea furnizorului. Avem în prezent peste 100 de colaborări în domeniul HoReCa, iar partenerii noștri sunt producători renumiți din Franța și Portugalia. Legat de visuri, sper ca în curând să deschid un nou restaurant, pentru că mi-e dor să stau printre oameni.

Și dacă viața ar fi o supă, ce-ai pune în ea ca să iasă desăvârșită?

Să fie fierbinte, dar nu foarte, picantă, dar nu foarte, dulce, dar cât să nu uiți nici ce înseamnă acreala și să aibă texturi diferite, iar la final să aibă o aromă care să mă surprindă.

The post Chef Nicolai Tand: Rețeta unei vieți cu gust și curaj appeared first on Forbes Romania.

Despre emoțiile copilului ne vorbește Elena Gheoculescu, psiholog clinician  și psihoterapeut integrativ, Cabinet Individual de Psihologie.

Etichetarea emoțiilor și discuțiile despre ele nu sunt doar teorii care încearcă să ne ajute atunci când înfruntăm avalanșele de trăiri ale copilului nostru. El simte și trăiește fiecare moment, iar adesea, cu cât este mai mic, cu atât îi este mai greu să exprime în cuvinte ceea ce simte sau îl copleșește. Orice copil poate simți: frustrare, gelozie, invidie, furie, tristețe, neliniște, îngrijorare, jenă, rușine, entuziasm. Are voie și, mai mult decât atât, are nevoie! Și la orice vârstă, plânsul este răspunsul normal la emoții puternice, fie că vorbim despre situații stresante sau momente pline de fericire. Și asta trebuie să știe toți părinții!

Când se naște, copilul plânge – acesta fiind primul său mod de comunicare cu mediul, apoi zâmbește („zâmbetul îngerilor“), după care începe să scoată sunete cu sens și să vorbească. În interacțiunea cu ceilalți, trăiește emoții și sentimente, însă acestea nu sunt la fel de concrete și palpabile precum sunt obiectele, de aceea un copil care are un nivel al gândirii concrete, specific de altfel vârstei cronologice, nu își poate exprima și regla emoțiile decât dacă are un model, dacă exersează de mai multe ori (cu cât copilul este mai mic, cu atât memoria este în curs de formare, deci uită mai repede) și beneficiază de răbdare și încredere din partea adulților care conștientizează că este doar o etapă. Sau, mai exact, un moment în care copilul nu este conștient de gândurile și emoțiile sale, este copleșit și poate crede că el este gândul și emoția pe care le simte și că este „un copil rău“, ceea ce îl face să repingă și mai mult starea, să se lupte cu ea, în loc să caute sau să accepte modalități de calmare și liniștire.

Cele mai simple moduri de a înțelege emoțiile copilului tău sunt prin intermediul expresiilor faciale, prin comportament și prin joc. Conștientizarea emoțională poate ajuta copilul să fie mai puternic mental, dar și să-și gestioneze emoțiile. Pentru a ajunge la această conștientizare emoțională, este necesar să începem cu primul pas, cu alfabetizarea emoțională, adică, identificarea și recunoașterea emoțiilor în situații concrete, pe cartonașe, în cărți, desene, filme etc. Numirea lor. Apoi observarea emoțiilor în corp (de exemplu, la furie corpul se încordează, sprâncenele se îndreaptă către nas, dinții pot fi încleștați, pumnii strânși, bătăile inimii pot fi accelerate, o senzație de căldură poate invada corpul și fața se poate înroși), după care observarea comportamentelor (continuând același exemplu, la furie poate apărea: țipătul, lovitul, cuvintele nepotrivite, înjuratul, aruncatul cu obiecte, autoagresiunea sau plimbatul de colo colo în mod agitat, chiar haotic prin cameră), și a gândurilor („urăsc locul sau persoana aceasta“, „nu este corect“).

Emoțiile sunt doar emoții, ele vin și pleacă, asemenea valurilor care ating (lovesc) malul și apoi se retrag. Ești mai mult decât emoțiile, comportamentele și gândurile tale, la fel cum și copilul tău este mai mult decât acestea. Acceptă emoțiile, fii un observator plin de compasiune, căci îmbrățișarea lor duce la scăderea intensității lor și, în consecință, la scăderea disconfortului trăit. Ancorează-te în prezent și acționează adecvat. Ești un adult care nu ai beneficiat de „alfabetizare emoțională“, poate că nu a existat cineva care să îți înțeleagă emoțiile și sentimentele și să te ajute să îți expimi altfel nevoile decât prin comportamente problematice. De liniștire nici nu poate fi vorba, generația părinților noștri era mult prea preocupată cu asigurarea nevoilor de bază. Așa că fii blând/ă cu tine și cu acest proces de reglare emoțională. Fii realist/ă și redu așteptările. Există un paradox pe care cred că fiecare părinte sau adult care a interacționat cu un copil l-a observat. Un copil are nevoie de mai multe repetări pentru a învăța ceva și doar de un moment pentru a uita ceea ce a învățat. Reglarea emoțională depinde foarte mult de vârsta cronologică și de dezvoltarea copilului. Înainte de 24 de luni, chiar până la 36 de luni, capacitățile lui de exprimare, inhibare și de calmare sunt foarte reduse. Poate că îți sună cunoscut denumirea de „teribilii 2“, care descriu momentele dificile pe care le pot trăi în jurul vârstei de 2 ani atât părinții, cât și copiii. Asta nu înseamnă că nu există soluții, întotdeauna există cel puțin o soluție.

Când să solicitați ajutor profesional?

Atât în viața copilului, cât și a părintelui pot exista probleme de relaționare, emoționale sau de comportament. Cu cât ajutorul specializat este oferit mai devreme, cu atât este mai ușor. Investiția de timp, bani și resurse este mult mai mică. Când te simți copleșit/ă, iar în dialogul intern sau cu ceilalți spui frecvent: „Nu mai pot“, „Nu mai știu ce să fac și încotro să o apuc“, amintește-ți că nu ești singur și că un ajutor specializat te poate ajuta să nu mai mergi prin întuneric.

Amintește-ți că înțelegerea și exprimarea emoțiilor necesită abilități care sunt în curs de dezvoltare la copilul tău. Puțin sprijin venit de la un alt părinte, dintr-o carte, o pauză doar pentru tine sau de la un specialist, la care se mai adaugă și răbdarea răbdării răbdărilor și încrederea îl pot ajuta pe copil să-și înțeleagă și exprime emoțiile. Procesul poate fi unul copleșitor, uneori, dar toată munca pe care o faci va fi baza pentru dezvoltarea emoțională sănătoasă a copilului tău pe care va sta întreaga viață.

Iată ce îți propun să faci împreună cu copilul tău astfel încât momentele copleșitoare să fie mai ușor de trăit și depășit:

1. Creați o trusă de calmare care să-l ajute pe copil să se liniștească. Așa cum am spus anterior, copiii uită repede, iar un kit, o cutie care să conțină acele elemente care să-l ajute să se calmeze poate fi foarte folositoare. Experiența mea practică mi-a dovedit că este foarte folositoare dacă este învestită cu încredere și nu este prezentată ca un mod de pedepsire sau un mod reactiv la trăirile și acțiunile copilului. Cutia de calmare poate conține: creioane colorate, cărți de colorat, exerciții de respirație adaptate pentru copii, baloane de săpun, apă, ceva dulce, câteva lucruri care îi pot antrena simțurile, plastilină, un album foto cu persoane dragi.

2. Exersați respirația profundă. Deși copilul respiră mult mai profund și abdominal decât un adult, în momentele de furie, respirația este una scurtă, ceea ce poate menține starea de agitație. Să îi spui unui copil să respire adânc poate să îl înfurie sau să îl facă să respire ca un dragon, care scoate flăcări de nemulțumire pentru că îi ceri să facă ceva. Dar dacă îi propui să sufle baloane de săpun inspirând pe nas și expirând pe gură lent pentru a face mai multe baloane de săpun, posibil să obții colaborarea lui. De altfel, am văzut că a funcționat exersarea respirației profunde folosind imagini care indică traseul aerului, repectiv inspirul și expirul.

3. Numără pentru a calma. Poți învăța copilul să numere pentru a-i distrage atenția și a-l ajuta să-și activeze creierul cognitiv prin realizarea unei activități care necesită atenție. Copilul poate manifesta rezistență dacă îi spui să numere, dar dacă te vede și pe tine numărând și îi mai propui să numărați și ceva concret, s-ar putea să ajute și să se liniștească. Puteți număra bulinele de pe haine, jucăriile sau orice este în jurul vostru.

4. Ajută-l să-și rezolve problemele. De cele mai multe ori copiii se frustrează când nu ajung la ceea ce își doresc sau când altcineva nu se joacă cu el sau nu îi dă jucăria. Ajută-l să spună în cuvinte ceea ce vrei. „Am înțeles, ești supărat pentru că vrei mașina de pe dulap. Sigur, că îți pot da jucăria. Când mai ai nevoie îmi poți spune:

– „Mami, dă-mi jucăria!“ sau

 – „Mami, ajută-mă!“ și mama te ajută. „Știu că este greu când nu se joacă cu tine, ai putea să te joci cu altcineva sau să te dai în leagăn, ce alegi?“

Elena Gheoculescu, psiholog clinician  și psihoterapeut integrativ, Cabinet Individual de Psihologie

The post „Copilul are voie să simtă orice emoție, iar părintele – de asemenea!“ appeared first on Forbes Romania.

Tiramisu cu dovleac, un desert reinterpretat, în special pentru iubitorii de dovleac. Ne-am gândit să pregătim și alte delicii pe lângă clasica plăcintă. Ce spuneți, încercați acest desert?

Ingrediente

250 ml smântână pentru frișcă

150 g zahăr pudră

250 g mascarpone

1 ½ cană piure de dovleac

1 linguriţă scorţișoară măcinată

200 g pișcoturi

250 ml cafea espresso

100 g fistic pentru decor

Mod de preparare

Cel mai bun piure de dovleac este cel obţinut din coacerea dovleacului la cuptor.

Baţi cu mixerul frișca cu zahărul până se întărește. Adaugi mascarpone și omogenizezi. Oprești 1/4 din compoziţie, iar în cealaltă jumătate pui piureul de dovleac, scorţișoara și omogenizezi.

Tai pișcoturile în trei. Montezi tiramisu în cupe sau pahare. Așezi pe fund pișcoturi înmuiate în cafea, cremă cu dovleac, pișcoturi, cremă cu dovleac, pișcoturi și la final cremă simplă. Decorezi cu fistic zdrobit și introduci paharele la frigider pentru cel puţin 6 ore. Cel mai bine este să stea peste noapte.

Pe lângă acest tiramisu cu dovleac mai poți pregăti și Chec cu dovleac și nucă.

The post Tiramisu de  dovleac appeared first on Forbes Romania.

Ingrediente

PENTRU ALUAT
125 g făină
50 g zahăr pudră
75 g unt
1 ou
1 praf de sare

PENTRU UMPLUTURĂ
500 g brânză de vaci
3 ouă
120 g zahăr pudră
250 g smântână
10-12 caise proaspete sau din compot
1 fiolă esenţă de vanilie

Mod de preparare

Pentru aluat, cerni făina într-un castron, adaugi zahărul pudră, sarea, untul rece tăiat cuburi și amesteci cu degetele până obţii un aluat nisipos. Pui oul și frămânţi un aluat neted, pe care îl învelești în folie de plastic și-l pui la frigider pentru 30 de minute.

Întinzi aluatul într-o foaie rotundă și îmbraci cu el o formă de tartă unsă în prealabil cu puţin unt. Apeși bine cu mâna, tai marginile și înţepi aluatul cu furculiţa din loc în loc.

Amesteci brânza de vaci cu ouăle bătute, zahărul pudră, esenţa de vanilie și smântâna. Umpli blatul cu cremă și așezi deasupra jumătăţi de caise. Introduci tarta în cuptor, la 180°C, până se rumenește ușor deasupra, circa 45 de minute. O lași să se răcească foarte bine în formă, după care o tai și o servești.

Muffins cu lamaie, o rețetă simplu de făcut, dar superdelicioasă!

The post Tartă cu  brânză  și  caise appeared first on Forbes Romania.

Romanian Gifted School (RGS), ca instituție și brand, s-a născut în 2020. In 2011 am început inițierea de programe educaționale pentru copiii cu abilități înalte, ajutându-i să-și acceseze întregul potențial, prin educarea caracterului și predarea experiențială.

Categoria „gifted” sunt 2-4% dintre copii, cei cu un IQ de peste 130, măsurat pe toate dimensiunile: inteligență fluidă, inteligență cristalizată, viteză de procesare și memorie de lucru. O proporție de 90% dintre copiii înscriși la RGS sunt la nivel de MENSA (IQ 140=/+). Personalități Gifted sunt Albert Einstein, Pablo Picasso, Walt Disney sau Leonardo DiCaprio.

Metodologia Gifted ia în considerare profilurile rezultate din testarea inițială pentru admitere, interesele copilului, stilurile de învățare, prelucrarea infor-mației și motivația pentru învățare, limba principală de predare fiind limba engleză, iar secundară, limba română. Unii copii cu abilități înalte pot prezenta dificultățile de învățare, precum Dislexie, Discalculie, Disgrafie, Asperger, AD(H)D, care sunt descoperite în testările inițiale. Curriculumul include activități de explorare, ce presupun stimularea creativității și gândirea critică, lucru în grupuri mici sau individual.

Cum se schimbă viața copiilor din comunitatea RGS? Atunci când un mare sportiv iese în evidență, înseamnă că cineva a pus preț pe talentul și munca sa. Modul în care s-a antrenat, a mâncat, s-a odihnit, a lucrat la setarea mentală, îl propulsează cât mai sus în ierarhia mondială. Asta se întâmplă și cu cei ce ajung la noi. Își găsesc direcția, cu ajutorul oamenilor potriviți.

RGS se adresează copiilor între 3 ani și 19 ani, cele trei categorii fiind preșcolari, școlari și liceeni. Înscrierea are loc în urma unor testări prealabile ce presupun măsurarea coeficientului de inteligență cognitivă, emoțională, socială și comportamentală, urmate de generarea unui raport și al unui plan educațional.

Romanian Gifted School își propune să aducă mai multă vizibilitate în zona educațională a metodologiei Gifted, prin asocierile cu experți din domeniu, participarea la conferințe educaționale, roadshow-uri în liceele din România și inagurarea unui nou sediu, prevăzut spații de experimentare, precum circuitul apei în natură, sit sustenabil, eficiență energetică, selectarea deșeurilor menajere. Așteptăm înscrierile pentru gradiniță și ciclul primar, mai multe informații găsiți pe website-ul instituției https://giftedschool.ro/ sau la email office@giftedschool.ro.

Simona Mitrea, fondator și Director Educațional Romanian Gifted School

The post Romanian Gifted School, un sistem educațional inovator pentru copiii cu abilități înalte appeared first on Forbes Romania.

Ingrediente

4 bucăţi file de somon (circa 100 g fiecare)
1 legătură sparanghel verde
2 linguri ulei de măsline
1 portocală
50 g unt
lămâie pentru servit
sare
piper

Mod de preparare

Topești jumătate din unt cu o lingură ulei de măsline într-o tigaie, pui bucăţile de somon, le stropești cu zeama de portocală și le condimentezi cu sare și piper. Le lași 4 minute, la foc mic, după care le întorci și mai lași alte 4-5 minute.

Scufunzi sparanghelul curăţat în apă clocotită cu sare pentru 5 minute, după care îl scoţi. Încingi o lingură de ulei cu untul rămas într-o tigaie și pui sparanghelul. Lași 3 minute, după care îl întorci și mai lași alte 3 minute, iar la final îl condimentezi cu sare și piper.  Servești somonul cu sparanghel și lămâie și presărat cu seminţe de susan (opţional).

The post Somon  cu  sparanghel appeared first on Forbes Romania.

Ingrediente

250 ml lapte

2 banane mari coapte

1 lingură cu vârf cu pudră de cacao

1 lingură miere

Mod de preparare

Tai mai întâi banana  bucăți, o pui într-o caserolă și o introduci în congelator pentru 30 de minute.

Pui în blender laptele, mierea, cacaua și bananele care au stat la congelator și mixezi totul la viteză mare.

În momentul în care servești smoothie-ul îl decorezi cu felii de banană și ciocolată.

The post Smoothie cu banane și cacao appeared first on Forbes Romania.