Scăderea vânzărilor și creșterea costurilor au transformat criza într-o stare permanentă pentru industria de carte, iar adaptarea este singura soluție, afirmă Alexandru Călin, directorul Editurii Cartea Copiilor.
Alexandru Călin, director al editurii Cartea Copiilor
Forbes România:Piața editorială din România se află în prezent în criză? Dacă răspunsul este afirmativ, care sunt cauzele și efectele acesteia?
Alexandru Călin: Economia reacționează imediat la tot ce se petrece pe scena politică, iar această primă jumătate din anul 2026 a fost foarte instabilă. Criza politică al cărei sfârșit încă nu se vede induce în toată societatea o stare de nesiguranță. Va rămâne România pe un drum democratic, pro-european? Ce se va întâmpla mâine, poimâine, peste un an, peste doi ani?
Această incertitudine și stresul indus de confruntările grave dintre politicieni au schimbat comportamentul cumpărătorilor în toată economia.
Consumul scade, iar vânzarea de carte e printre primele victime. Din acest punct de vedere, da, suntem în aceste luni într-o criză a industriei de carte – vânzările au scăzut, iar costurile de producție cresc permanent sub presiunea inflației și a devalorizării leului.
Dar noi, la Cartea Copiilor, încercăm să privim lucrurile dintr-o perspectivă mai largă. Eu am intrat în 1998 în industria de carte din România (iar editura Cartea Copiilor am înființat-o în 2007) și nu am cunoscut o perioadă despre care să pot spune că da, chiar a mers bine piața de carte.
Mereu s-au întâmplat tot felul de lucruri: căderi de guverne, schimbări peste noapte ale codului fiscal, creșteri de taxe, crize internaționale, pandemia, războiul din Ucraina… Starea de criză a devenit starea de zi cu zi a vieții noastre – de aceea, nici nu știu dacă mai e corect să folosim acest termen, „criză“.
Cred că o atitudine mai potrivită ar fi să acceptăm realitatea și să găsim soluții. Când provocările sunt mari, apar și soluțiile cele mai bune.
Forbes România: Care credeți că ar fi primele trei măsuri pe care autoritățile (Ministerul Culturii, Ministerul Finanțelor, primării etc.) ar trebui să le pună în practică pentru protejarea și revitalizarea industriei de carte din România?
Alexandru Călin: În această privință, am un răspuns idealist și unul realist. Cel idealist vine din faptul că și eu, ca probabil mulți colegi din domeniu, visăm uneori cu ochii deschiși.
Dacă am avea cândva politicieni competenți, responsabili și conștienți de importanța culturii și a cărților, câte lucruri bune nu s-ar putea face! Nici n-ar trebui să reinventăm roata, ar fi suficient să căutăm și să preluăm (nu e nicio rușine) tot ce funcționează în țările cu cele mai dezvoltate industrii de carte și cu politici culturale bine gândite. Dar vom avea vreodată astfel de politicieni? Nu câțiva, ci suficient de mulți astfel încât să creeze masa critică pentru a lua deciziile necesare? Greu de spus. Probabil că nu, cel puțin nu în viitorul apropiat.
Și de aici pornește răspunsul meu realist. În regulă, asta e, nu vom avea decidenți dornici să conceapă politici culturale inspirate și eficiente.
Dar îndrăznesc să propun trei idei destul de simple care, în opinia mea, ar ajuta mult pe toți cei implicați în industria de carte.
Prima măsură: TVA ZERO la carte. Nu o taxă redusă, cum e acum (11%, majorată de la 5% în august anul trecut), ci chiar zero. Sunt și alte țări, inclusiv în UE, care au TVA zero la carte și efectele sunt incontestabil pozitive.
A doua măsură pe care o propun este scutirea de impozit pe venit pentru cei care lucrează în industria de carte: scriitori, traducători, redactori, corectori, ilustratori, tehnoredactori etc. E o măsură similară celei care s-a aplicat pentru angajații din IT, cu efecte pe care toată lumea le-a considerat foarte bune – au dus la stimularea industriei IT și la creșteri substanțiale ale economiei în ansamblu.
O măsură similară pentru domeniul nostru ar fi la fel de benefică. Desigur, ar trebui aplicată pentru toate formele de muncă din industria de carte (adică și pentru cei angajați permanent, și pentru cei cu timp parțial sau în colaborare) și pentru toate tipurile de venituri (salarii, drepturi de autor etc.).
Aceste două măsuri ar fi un ajutor substanțial și pentru edituri, și pentru cei care lucrează în industria de carte, iar impactul asupra bugetului ar fi, îndrăznesc să spun, neglijabil.
Nu sunt economist, dar nu mă va convinge nimeni că fără TVA colectată din industria de carte și fără impozitele pe veniturile scriitorilor, traducătorilor sau ilustratorilor Bugetul de Stat se va prăbuși. Dimpotrivă, indirect, Bugetul va câștiga, pentru că editurile vor avea costuri mai mici, vor produce mai mult și vor vinde mai mult.
Iar dacă într-adevăr va fi o problemă, îmi permit să sugerez guvernanților o soluție: să caute mai atenți prin cutiile de pantofi din anumite dulapuri. Sunt convins că suma recuperată va întrece cu mult cifra de afaceri a industriei de carte.
A treia măsură este una în sprijinul distribuției: prețul unic la carte. O piață sănătoasă nu se poate baza pe o rețea constituită numai din doi sau trei mari distribuitori. Piața nu se poate dezvolta numai prin librăriile din câteva orașe mari (nici măcar toate capitalele de județ) ori prin vânzările online pe marile platforme generaliste de e-commerce.
Cartea trebuie să fie accesibilă fizic, pe un raft al unui comerciant, în toate colțurile țării. Dar pentru asta, acel comerciant nu trebuie să fie dezavantajat din start. Cum poate să concureze o librărie independentă cu ofertele online agresive de reduceri?
Librăriile independente sunt mult mai importante decât poate părea la o privire superficială. Prețul unic la carte – adică o anume carte să fie vândută de toți distributorii la același preț (stabilit de editură) ar ține în viață micile librării, ar reduce presiunea pe edituri pentru rabaturi mari și ar încetini creșterea prețurilor. Ar reduce, de asemenea, practicile înșelătoare ale multor distribuitori de a umfla prețurile pentru a oferi apoi reduceri neverosimile (70-80% chiar și la titlurile noi!).
În afară de aceste trei măsuri care pot fi aplicate relativ simplu, ar mai fi una, mai complexă și care necesită multă analiză și atenție: reglementarea folosirii IA.
La o vizită superficială într-o librărie sau la un târg de carte, nu poți să nu observi că se folosește din ce în ce mai mult IA pentru generarea de ilustrații (de obicei pentru copertă) fără a marca acest lucru. Dar crește accelerat utilizarea IA și pentru crearea de texte – pentru traduceri, în special.
Sunt edituri care nu mai apelează la traducători, ci direct la IA. Sunt, din păcate, chiar și traducători care pun IA să le facă treaba și apoi predau editurii o traducere „originală“.
Alt aspect sensibil este că operele literare existente, teoretic protejate prin copyright, pot fi folosite foarte ușor fără permisiune pentru a antrena IA. Sub aspect legislativ s-au făcut câțiva pași, cel puțin la nivelul legislatiei europene (Regulamentul (UE) 2024/1689, Directiva (UE) 2019/790 etc.). Dar la nivel practic, nu există control și nu există consecințe.
Editurile serioase, responsabile, încă rezistă, spre cinstea lor, dar presiunea din partea celor care nu respectă regulile și încalcă drepturile de autor e mare.
Forbes România: Care este profilul actual al cumpărătorului de carte din România? Care este opinia dvs. despre „portretul” acestuia? De ce nu există, la nivel de industrie editorială, un studiu național continuu despre profilul și comportamentul cumpărătorilor de carte din țară?
Alexandru Călin: Cartea Copiilor publică exclusiv literatură pentru copii, gen care are o particularitate: cei care cumpără cărțile nu sunt și „consumatorii“ finali. Cumpărătorii noștri sunt în primul rând părinții, apoi bunicii sau alți membri ai familiei.
Un alt segment important îl constituie cadrele didactice. Pentru copii de vârste mici (0-3 ani, grădiniță, școala primară) cumpărătorii sunt predominant femei. Din total, puțin peste jumătate e dat de vânzările online (pe site-ul editurii); acestea sunt concentrate în București și în câteva orașe mari (Cluj Napoca, Iași, Timișoara, Brașov).
Vânzările online înregistrate din satele obișnuite (adică nu din periferii urbane de genul Pipera sau Florești/Cluj) sunt extrem de reduse, sub 1%, ceea ce confirmă inegalitatea cronică de dezvoltare dintre urban și rural.
Decizia de cumpărare vine de cele mai multe ori în urma informării fie pe cont propriu, fie de la cunoscuți (promovare din gură în gură) în care cumpărătorul are încredere. Un rol important îl are și publicitatea online. Contribuie mult la decizia de cumpărare contactul direct cu editura – la târgurile de carte, de exemplu.
Cumpărătorii noștri au în general venituri medii, studii medii-superioare și sunt interesați mult de educația copiilor. Spre deosebire de publicul literaturii pentru adulți, cumpărătorii de cărți pentru copii acordă mai puțină importanță numelui autorului sau traducătorului, însă sunt foarte atenți la conținut, la condițiile grafice și la potențialul educativ.
Un studiu național al profilului cumpărătorului de carte ar fi foarte util, evident. Nu știu de ce nu se face un asemenea studiu, pot doar să presupun că ține, pe de o parte, de costuri (nu e simplu să monitorizezi piața de carte), pe de alta de o anume opacitate „tradițională“ a industriei (opacitate cu rădăcini, cred, în haosul din anii 90).
Forbes România: În 2028, România va fi Țară Invitată de Onoare la Frankfurter Buchmesse (Germania), cel mai important târg de carte și industrii creative din lume. Cum credeți că va arăta, în acel an, piața de carte din România? Aveți câteva sugestii privind modul în care România ar trebui să se prezinte la acest eveniment sau considerați că este prematur să discutăm acest lucru?
Alexandru Călin: Cred că piața de carte va crește în anii următori, în ciuda piedicilor și a situației politice interne și internaționale. Statutul României de invitat de onoare la Frankfurt în 2028 este în sine o mare victorie, dar care n-a venit din senin.
Cu toate defectele și problemele ei, industria de carte românească are și multe merite. În primul rând, susține constant și energic literatura română contemporană, care se află, după părerea mea, în cea mai bună perioadă din toată istoria ei.
De aceea, singura sugestie pe care îmi permit s-o fac echipei care se va ocupa de participarea la târgul din 2028 este una evidentă: focus pe literatura română contemporană.
Forbes România: Privind spre viitor (următorii trei ani), care este strategia editurii dvs. pentru a rezista pe piață și ce priorități vor ghida dezvoltarea acesteia?
Alexandru Călin: Dacă e un lucru pe care l-am învățat în cele aproape două decenii de existență a editurii Cartea Copiilor e acela că strategiile cele mai eficiente sunt cele gândite pe termen lung și aplicate cu răbdare, fără presiunea unor rezultate rapide și superficiale.
Așadar, vom continua să facem o selecție a titlurilor bazată pe valoarea literară a textelor și pe calitatea ilustrațiilor, vom menține la cel mai bun nivel posibil condițiile grafice ale cărților și vom ține legătura cu cititorii și prietenii noștri în același mod deschis și firesc cu care i-am obișnuit.
Am trecut prin momente și mai grele și nu ne speriem de încă o „criză”. Avem încredere în noi și ne place foarte mult ce facem.
(21 iunie 2026)
Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.
De asemenea, intră în comunitatea Forbes România de pe Facebook și urmărește cele mai importante știri, analize și noutăți din business-ul local și nu numai.
