Sonia este, mai întâi de toate, o femeie puternică, un om cald și empatic, care cucerește instantaneu orice audiență, fie că este vorba de publicul din social media sau de pe micul ecran. Și are mereu planuri mărețe, cărora se dedică cu toată ființa sa. A fost o reală plăcere să stăm de vorbă cu ea și vă invităm să citiți un interviu de excepție.

Foto: Matei Buță

Styling: Lucia Faur; Asistent Styling: Andrada Cristea; Machiaj: Ina Raicu; Hair: Gabriela Buică

Locație: Kuziini Concept Store – Bulevardul Unirii 63, București

*****

Sonia, noi te cunoaștem de ceva vreme, dar spune-ne câteva cuvinte despre tine, sau ce ai spune despre tine dacă te-ai afla față în față cu un interlocutor necunoscut?

Depinde mult unde ne întâlnim. Dacă e o cafea, probabil aș spune că sunt o femeie care a trăit mai multe vieți într-una singură și încă mai are curiozitatea vie și dorința de a descoperi lumea și energie să o facă. Dacă e un lift, să zicem un elevator pitch, atunci aș spune doar că lucrez cu oamenii și cu întrebările lor, cărora încerc să le ofer răspunsuri sau soluții realiste. Iar dacă e o cină lungă, aș spune poate că prefer mai degrabă să observ decât să vorbesc despre mine. Am observat la mine că îmi place tot mai puțin „să mă prezint” și mai degrabă să las omul să mă descopere. Sigur contează mult și contextul. Dacă este unul formal, de business, sau o întâlnire cu un interlocutor din viața privată. Cred că sunt, pe de o parte, un „brand”, dar cu siguranță sunt un om care a devenit vizibil fără să-și piardă nevoia de sens și care a construit „brandul” pe autenticitate și experiențe și interese reale.

Privind înapoi la începuturile carierei tale, care a fost momentul care ți-a schimbat definitiv direcția profesională?

Este dificil să spun că mi-a fost schimbată direcția profesională, pentru că eu am fost pe direcție de la bun început. Din punctul ăsta de vedere, viața m-a „coordonat” tare frumos și potrivit cu mine în fiecare etapă a vieții. Mi-este foarte clar că activitatea în universul media este cea pentru care am fost făcută, doar că m-am adaptat vremurilor în comunicarea mea. Ceea ce aș puncta mai degrabă este că a existat un aspect care mi-a dat direcția profesională. Și asta a fost nivelul limbii germane pe care am vorbit-o atunci când am fost selectată ca prezentatoare a Emisiunii în limba germană pe TVR1, deci așa am ajuns în televiziune, așa am ajuns prezentator TV. A fost ceea ce știam bine să fac, ce mi-a deschis larg ușile către ceea ce sunt astăzi. Apoi totul a venit foarte firesc, pe interesele și pasiunile mele. Mă simt extrem de norocoasă și binecuvântată că am privilegiul de a munci și a face bani din ceea ce îmi place și ceea ce mă împlinește, fără să însemne că este simplu sau lipsit de provocări.

Ai deja câțiva ani buni de televiziune; ce te motivează astăzi să rămâi prezentă într‑un peisaj media aflat într-o transformare continuă?

Au fost 22 de ani de Televiziune Română cu cele două emisiuni (Akzente și Vreau să fiu sănătos) plus recordul de a fi în rol de spokesperson pentru Eurovision – de cinci ori. Nimeni de la noi nu a mai avut acest rol de atâtea ori. În 2022, colaborarea mea cu TVR a fost întreruptă brusc și fără sens de conducerea de atunci, ceea ce m-a pus în poziția de a munci mai mult la proiectele mele în online – site-ul www.doer.ro, platformele de social media care au crescut sănătos, frumos și inteligent, prezentări de evenimente în țară și în străinătate. Iar de mai bine de un an, prezint bilunar o rubrică de maniere și eleganță la ProTV, în cadrul emisiunii Vorbește lumea. Practic, conexiunea cu televiziunea nu s-a oprit mai niciodată. Dar ca să revin la întrebarea ta, pentru mine, fix acest tip de schimbări constante sunt o provocare cu care mă delectez, pentru că mă scot din zona de confort și presupun o evoluție.

Am înțeles că vei inaugura în curând un podcast. Despre ce este vorba și ce te entuziasmează cel mai mult în legătură cu el?

Am lansat la jumătatea lunii ianuarie „Codul femeii conștiente” și sunt foarte mândră de mine că, într-un final, mi-am luat inima în dinți să dau naștere și acestui proiect pe care îl am în cuptor de multă vreme. Podcastul este despre femeia reală din spatele femeii funcționale. Despre bani, putere, rușine, plăcere, singurătate, credință, corp, iubire, fericire. Despre ce nu încape într-un reel și reprezintă interesele mele și ale comunității mele. Mă entuziasmează spațiul acesta nou pe care îl descopăr pe YouTube pentru că îmi cere iarăși adaptare.

Lansezi acest podcast într-o perioadă în care conținutul audio devine tot mai stufos. Cum te poziționezi și ce strategii ai gândit pentru a te diferenția de alte proiecte?

Eu consider că este loc suficient pentru toată lumea în acest spațiu enorm numit online. Pentru că fiecare este un individ unic, cu daruri și talente unice, cu experiențe de viață, personale, profesionale diferite. Așa că ceea ce mă diferențiază, în primul rând, este persoana mea. Și o abordare care la noi este mai rară o reprezintă faptul că nu este un podcast cu invitați, ci un self talk. Practic, eu iau o temă și o dezvolt cât pot de bine.

Fie că vorbim de podcast ori televiziune, care este cea mai mare responsabilitate pe care simți că o ai față de publicul tău?

Să nu-i subestimez inteligența. Și să nu-i folosesc vulnerabilitatea. Trăim într-o epocă în care emoția este adesea exploatată pentru engagement (și așa mă surprinde cum oamenii nu își dau seama), iar confesiunea a devenit monedă de schimb. Eu cred mult în ideea că ceea ce spui modelează felul în care oamenii gândesc, simt și se raportează la ei înșiși. De aceea, încerc să-mi aleg cuvintele, nu să le cosmetizez. Ideea e că responsabilitatea nu este doar să spui lucruri adevărate, ci să le spui într-un mod care nu manipulează. Să nu transform frica, nesiguranța sau nevoia de sens a oamenilor într-un spectacol. Publicul nu are nevoie de dramatizare, ci de claritate, de repere, de conversații care nu îl infantilizează și nu îl împing spre soluții rapide, dar goale. În același timp, simt o responsabilitate și față de mine. Vulnerabilizarea publică trebuie să aibă o măsură. Nu tot ce este autentic trebuie expus și nu tot ce este dureros trebuie împărtășit. Există lucruri care cresc doar în intimitate. Echilibrul dintre ce aleg să spun și ce aleg să păstrez pentru mine este unul fin și mereu în negociere. Dar cred că tocmai acest discernământ face diferența între sinceritate și exhibiționism.

Ești implicată în numeroase proiecte dedicate femeilor. Ce realitate ai descoperit în spatele acestor inițiative?

Da, în ultimii ani, chiar am descoperit multe despre universul feminin, despre spațiul acesta emoțional al nostru atât de complex, dar și complicat uneori. Că femeile nu au nevoie să fie motivate, ci permise. Permise să fie mai puțin drăguțe, mai puțin disponibile, mai puțin vinovate. Realitatea e că multe femei sunt extrem de capabile, dar profund obosite. Și nimeni nu vorbește serios despre asta. De asemenea, femeile mai au nevoie nu neapărat să fie ajutate, căci sunt foarte puternice, ci să simtă că nu sunt singure, că mai este cineva care trăiește experiențe similare. Au nevoie să vadă speranță. Prin evenimentele Doer Talks, am avut ocazia să mă întâlnesc față în față cu multe femei din comunitatea mea și de fiecare dată aceste întâlniri au fost extrem de emoționante. Abia cu aceste ocazii am înțeles cu adevărat cât de important este ce exemplu dau, ce fel de model de femeie sunt și ce cuvinte rostesc. Am avut evenimente la care au fost prezente femei care nu au ieșit din viața domestică mulți ani după ce au născut. Erau cu lacrimile în ochi de câtă nevoie aveau de socializare, aveau nevoie să se îmbrace frumos, să se machieze și să lase altcuiva pentru câteva ore toate grijile.

Există o poveste personală care te-a determinat să devii o voce activă în susținerea femeilor?

Eu încă din perioada în care eram model aveam un statut de „rebelă”. De femeie pentru care obediența nejustificată nu a fost niciodată o opțiune. Și le încurajam încă de atunci pe colegele mele să nu se lase încălecate, muncite mai mult decât se stabilise în contract. Din păcate, frica, necunoașterea și educația românească pe principiul „capul plecat de sabie nu-i tăiat” lasă puțină inițiativă și luare de poziție. Și deseori acestea bat dorința de a te lupta pentru drepturile tale.

Care este cea mai frecventă barieră pe care o întâlnești în acest mediu în care-ți desfășori activitatea?

Trăim într-o societate profund misogină, chiar dacă ne place să credem că am evoluat. Doar că această misoginie nu mai arată brutal, ci rafinat. E ambalată în „păreri”, „griji”, „sfaturi bine intenționate”. Femeia este, încă, vinovată înainte să fie ascultată. Nu are voie să greșească. Iar dacă o face – absolut uman, firesc –, este judecată fără drept de apel. Crucificată, de multe ori, cu o rapiditate care spune mai multe despre fricile celorlalți decât despre fapta ei. Ce e poate cel mai dureros este că această judecată vine adesea din partea altor femei. Un mecanism vechi, internalizat: dacă o femeie „iese din rând”, trebuie corectată, penalizată, readusă la locul ei. Pentru că, în adânc, ne-a fost tuturor insuflată ideea că locul este puțin și competiția inevitabilă.

În mediul meu, bariera se manifestă prin etichete. Femeia frumoasă trebuie să compenseze, să demonstreze că nu e doar atât. Femeia profundă trebuie să se explice, să nu fie „prea mult”. Femeia matură trebuie să se retragă, să lase locul liber, preferabil în tăcere.

Eu am ales să nu joc niciunul dintre aceste roluri. Nici pe rând, nici pe toate deodată. Și, da, asta deranjează. Pentru că o femeie care nu cere scuze pentru sine își vede de calea ei, nu face compromisuri, nu face ce face toată lumea doar ca să fie în rând cu lumea și trendurile, are rezultate vizibile și devine inconfortabilă într-un sistem construit pe conformare. Dar poate tocmai acest disconfort e începutul unei conversații reale.

Ce înseamnă, pentru tine, puterea unei comunități feminine unite?

Din ce am observat până acum, este vorba despre respect real. Fără competiție mascată, fără comparații. Ceea ce este ușor dacă femeile activează în medii diferite. Dacă sunt din aceeași industrie, aproape toate „prieteniile” se sfârșesc rău. Dar o comunitate care s-a adunat pentru că a vrut și a găsit valoare comună într-un anumit spațiu virtual este o comunitate de femei care nu se salvează una pe alta, ci se văd. Și asta cred că e suficient.

Dacă ar fi să alegi un singur mesaj pe care să-l transmiți femeilor din România, care ar fi acela?

Nu mai alergați după a fi ceea ce nu sunteți. Nu vă mai grăbiți să deveniți altceva sau altcineva. Priviți femeile pe care le „invidiați” cu recunoștință pentru că vă arată ceva ce vouă vă lipsește în interior, mulțumiți-le, doriți-le să le fie bine și căutați în voi propria mulțumire. Credeți-mă, fiecare dintre voi aveți multe motive de recunoștință. Dar le minimizați.

Ce teme simți că lipsesc din conversațiile publice și îți dorești să le aduci în prim-plan?

Sunt mai multe, dar două îmi vin acum primele în minte pentru că mă preocupă și mă afectează uneori. În primul rând, starea relațiilor de cuplu și poziționarea tot mai greșită și nefirească, atât a femeilor, cât și a bărbaților. Vorbim mult despre iubire, dar prea puțin despre realitatea ei. Relațiile au devenit tot mai greu de susținut pe termen lung, nu din lipsă de sentimente, ci din cauza unor așteptări nerealiste, cultivate de ambele părți. Cerem totul – chiar și ceea ce nu ni se cuvinte – doar pentru că existăm, imediat, fără să mai fim dispuși să traversăm etapele incomode. În ultimele luni, am făcut un mic experiment social și concluziile nu sunt deloc confortabile, nici pentru femei, nici pentru bărbați. Le voi aduna într-un articol pe site-ul meu, www.doer.ro, și sunt conștientă că va fi deranjant pentru mulți. Dar cred că avem nevoie de adevăr.

Al doilea subiect este relația noastră cu banii. Sau, mai precis, felul în care îi privim pe oamenii care îi au. În spațiul public vedem adesea doar exemplele extreme, asociate cu îmbogățiri dubioase, iar de aici se naște o suspiciune generalizată: ideea că banii se fac doar incorect. Este profund nedrept. Există foarte mulți oameni care câștigă bine prin muncă serioasă, consecventă, prin sacrificii reale și competență.

Poate ar fi util să ne oprim o clipă înainte de a spune: „Ia uite câte case are, câte mașini, câte vacanțe!” și să ne întrebăm: „Ce a făcut omul acela pentru ce are? Aș fi dispus/ă să muncesc la fel? Să fac aceleași alegeri? Să duc aceleași riscuri? Am aceeași pregătire, aceeași disciplină?”

Poate că, schimbând întrebările, am schimba și perspectiva. Iar oamenii care reușesc ar deveni modele, nu ținte ale invidiei.

Cum reușești să-ți păstrezi autenticitatea într-un mediu în care totul pare filtrat și calibrat pentru imagine?

Pentru că, dincolo de tendințe, cred că aceasta este singura rețetă care funcționează pe termen lung. Și, foarte pragmatic, este singura ipostază în care mă simt confortabil. Am încercat, ca toată lumea, să fiu „mai potrivită”, „mai adaptată”, „mai pe plac”. Nu mi-a ieșit. Și nici nu m-am simțit bine. Nu-mi place să copiez, nu vreau să spun minciuni și nu doresc să susțin cauze, idei sau doctrine în care nu cred, doar pentru că sunt populare într-un anumit sezon. Prefer să pierd un val decât să-mi pierd direcția. Iar, da, când ești diferit, nu ești automat îndrăgit. Uneori, ești doar tolerat. Alteori, ești ignorat. M-am obișnuit. Am ales dintotdeauna să merg pe drumul meu, cu valorile mele, de la care mă abat tot mai puțin. Și, mai ales, cu limite clare. Nu arăt tot, nu spun tot, nu răspund la tot. Într-o cultură a expunerii continue, discreția a devenit aproape un act de rebeliune. Autenticitatea, așa cum este ea adesea înțeleasă astăzi, nu înseamnă să pui totul pe masă, nefiltrat, în timp real. Nu este confesiune permanentă și nici transparență forțată. Pentru mine, autenticitatea înseamnă coerență. Să nu fie o diferență jenantă între cine sunt în offline și cine par în online. Restul… sunt doar filtre mai bine sau mai prost alese.

Cum reușești să obții echilibru între viața profesională și cea personală?

Sincer, nu îl obțin. Dar negociez zilnic cu mine însămi. Și am învățat că dezechilibrul asumat e mai sănătos decât perfecțiunea mimată. Nu există echilibru perfect zi de zi, dar poate exista pe o perioadă mai lungă de timp în care compensezi. Există priorități și urgențe în viețile noastre și trebuie să le facem față. Dar apoi să nu uităm și ceea ce este cu adevărat important deși nu este urgent. Pentru mine, diferența esențială este între urgent și important. Urgentul face zgomot mult și cere atenție imediată. Importantul este tăcut, dar susține totul pe termen lung. Provocarea reală este să nu ne lăsăm consumați exclusiv de ce arde acum și să nu uităm de ceea ce construiește, chiar dacă nu bate insistent la ușă. Acolo se joacă, de fapt, echilibrul.

Care este cea mai mare provocare cu care te-ai confruntat recent și cum ai depășit-o?

Să nu mai amân ce știu deja. Să nu mai aștept „momentul potrivit”, ca și cum ar exista o zi în care frica dispare complet și totul se aliniază impecabil. Am realizat pe pielea mea că amânarea nu vine din lipsă de claritate, ci dintr-o formă de protecție: ideea că, dacă mai aștepți puțin, poate nu va trebui să riști. Am depășit această provocare acceptând frontal posibilitatea eșecului. Spunându-mi, foarte simplu, că, da, pot greși. Pot fi judecată. Pot să nu fiu perfectă. Dar că stagnarea costă, pe termen lung, mult mai mult decât un pas greșit.

Pentru mine, curajul nu mai înseamnă să nu îmi fie frică, ci să nu îmi mai negociez la nesfârșit propriile intuiții. Când știu deja, dar nu acționez, începe o formă subtilă de auto-trădare. Iar ăsta e un preț pe care nu mai sunt dispusă să îl plătesc.

Ce îți dorești ca oamenii să descopere despre tine dincolo de ceea ce se vede pe ecran sau în online?

Că sunt mai liniștită și casnică decât par. Și mai liberă și nonconformistă decât las să se vadă.

Dacă ai putea crea un proiect fără nicio limitare de resurse, care ar fi acela și de ce?

Cred că ar fi un proiect de viață în care să nu mai muncesc atât de mult pentru că trebuie. Dar pentru că ne referim la profesional, mi-ar plăcea să construiesc un anumit tip de resort de wellness.

Cum îți imaginezi că va arăta următorul capitol al carierei tale?

Probabil că pe măsură ce înaintăm în vârstă, începem să facem lucrurile diferit. Mai puțin zgomotos, dar mai influent, cu mai multă greutate, cu adevărat. Nu vreau să fiu peste tot. Vreau să contez unde sunt. Și sunt pe drumul cel bun.

Am ales dintotdeauna să merg pe drumul meu, cu valorile mele, de la care mă abat tot mai puțin. Și, mai ales, cu limite clare. Nu arăt tot, nu spun tot, nu răspund la tot.

Nu-mi place să copiez, nu vreau să spun minciuni și nu doresc să susțin cauze, idei sau doctrine în care nu cred, doar pentru că sunt populare într-un anumit sezon.

Realitatea e că multe femei sunt extrem de capabile, dar profund obosite. Și nimeni nu vorbește serios despre asta. De asemenea, femeile mai au nevoie nu neapărat să fie ajutate, căci sunt foarte puternice, ci să simtă că nu sunt singure…

The post Sonia Argint scrie Codul Femeii Conștiente appeared first on Forbes Romania.

Rubrica materialelor mamă/fiică s-a dovedit extrem de populară, așa că încununăm anul cu un articol minunat: o mamă și patru fiice, multă iubire, comunicare fără cuvinte, certitudinea de a face parte din același „trib”, de a fi iubit, susținut și, mai ales, de a nu fi niciodată singur.

Ne bucurăm enorm să vă oferim acest cadou:  Geanina, Andreea și Maria Enache – așa cum simt și scriu ele, needitat. Iar Sofi și Theo vorbesc prin imagini.

Lectură plăcută!

Andreea Enache: „Mami ține familia unită și ne ține pe toți întregi la minte. Este specială, puternică și o inspirație pentru oricine o cunoaște.”

Ce înseamnă mama ta pentru tine?

Pentru mine, mami este stâlpul familiei, un înger, o întâmplare cosmică și, cel mai important, persoana la care aș apela prima dacă mi s-ar întâmplă ceva, dacă aș fi într‑un moment greu, tristă sau fericită. Mami ar fi prima persoană de contact. Nu există cuvinte care să exprime iubirea și admirația pe care le simt pentru ea. În contradicție, îi spun mereu că e agasantă, că mă enervează pentru că mă trage la răspundere, dar pe bună dreptate; ea face asta din iubire și pentru că este foarte atentă și empatică și mereu vede exact prin mine.

Mami este inspirația și motivația mea de zi cu zi. Ea este bucurie și iubire, iar tot ce pot să îmi doresc este să o găsesc și în viața ce va urma. Are o putere aparte de a duce multe greutăți, pentru că viața nu este mereu ușoară. Dar face toate acestea cu atâta rafinament, încât nici nu îți dai seama că și ea suferă, iar forța ei este atât de mare, încât nu îi încarcă pe cei din jurul ei cu problemele ei.

Dacă există suflete pereche, mami este pentru mine sufletul meu pereche. Chiar dacă nu vorbim mult sau prea des și chiar dacă petrecem puțin timp împreună pentru că ea are mereu multe responsabilități și este obosită, mami simte printr-un nivel aparte prin ce trec. Faptul că am o persoană care mă cunoaște atât de bine, care înțelege ce am în suflet chiar și când nu vorbim, mă face să mă simt apreciată și iubită.

Mami pentru mine este sprijin, iubire, încredere și energie pozitivă, este cineva care îmi arată, prin exemplu, cum să fiu puternică, altruistă și să iubesc necondiționat. Este esența familiei și a tot ceea ce contează cu adevărat în viața mea.

Ce îți dorești să înveți de la ea?

Îmi doresc să învăț să fiu la fel de plină de viață și bună la suflet, să fiu altruistă și să țin familia și prietenii aproape. Mami are darul de a aduce oamenii împreună și nu ezită niciodată să își cheme familia și prietenii acasă, chiar și atunci când este obosită, pentru că știe cât de important este să te înconjori de oameni speciali în viața ta.

Chiar și atunci când are un program încărcat, călătorește mult sau participă la multe evenimente, mami nu se plânge și se implică mereu cu energie pozitivă. Îmi doresc să învăț de la ea această atitudine și să fiu prezentă pentru oamenii pe care îi iubesc și pentru relațiile care contează, chiar și atunci când sunt obosită sau am un program plin.

De asemenea, vreau să învăț să fiu elegantă ca ea, atât în limbaj, cât și în modul în care se prezintă. Ea acordă atenție felului în care se exprimă și se comportă, din respect pentru cei din jur, iar aceasta este o lecție pe care vreau să o duc mai departe.

Îmi doresc să învăț de la ea flexibilitatea și energia de a interacționa cu oamenii, de a participa la evenimente și de a menține legătura cu prietenii și familia, fără să-mi pierd bunătatea și generozitatea. În esență, vreau să învăț de la mami cum să fiu o persoană întreagă, plină de energie pozitivă, grijă și respect pentru cei din jur, care știe să mențină relații sănătoase și să aducă oamenii aproape chiar și în momentele provocatoare ale vieții.

Cum arată relația voastră?

Relația noastră e ca orice relație de mamă-fiică: multă grijă, iubire și câteva certuri amuzante. Chiar dacă eu stau la București și ea la Pitești, mami tot se gândește mereu la mine: îmi aduce mâncare fără să mă întrebe, pentru că știe exact ce îmi place (de exemplu, niciodată nu vine fără șnițele și biscuiți de la Adagio). Chiar dacă sunt majoră, îmi face programări la doctor și vine cu mine, vorbește în numele meu și se asigură că totul e în regulă.

Dacă avem vreun eveniment, se preocupă de ținuta pe care ar trebui să port, dacă îmi vine bine și dacă părul meu arătă OK. Mă ceartă când ies în oraș deșucheată sau risc să răcesc, îmi reproșează când greșesc și, bineînțeles, eu mă supăr pe ea și ne ciondănim, dar, de cele mai multe ori, ea are dreptate. Ne place să citim și îmi cumpără cărți sau îmi recomandă ce știe că mi-ar plăcea. Cartea ei preferată e Soția plantatorului de ceai și evident am citit-o și eu, pentru că e favorita ei. Suntem amândouă pasionate de spiritualitate, suntem credincioase și la fel de obsedate de cafea.

Când mergem în vacanțe, mergem la cumpărături împreună, facem poze și ne bucurăm de momentele simple. Din păcate, cred că niciodată nu îi spun sau nu îi arăt suficient cât de mult îmi place să petrec timp cu ea sau cât de mult o apreciez, dar relația noastră e construită pe iubire și înțelegere. Mami e mereu sprijinul meu, persoana care știe ce simt fără să îi spun, compania mea preferată și o inspirație pentru felul în care se poartă cu ceilalți. Relația noastră e plină de grijă, iubire și mici certuri, dar toate sunt din iubire și grijă una pentru cealaltă.

Cum vezi implicarea ta în afacerea familiei?

Noi de mici am crescut cu ideea că o să ducem afacerea mai departe și cu sloganul că ăsta nu e brandul nostru, e al copiilor copiilor noștri. Am început de la partea de achiziții, unde am învățat despre produs și tot procesul din spate – cum se concep colecțiile, partea de etichetare, de avizare și trimiterea în magazine. Am înțeles cât de multă muncă e, pentru că volumul e foarte mare și e important să te miști repede și eficient. Plus, când lucrezi cu piese atât de scumpe, trebuie să fii extrem de atent. Dar în acest proces am întâlnit oameni minunați care fac mersul la birou o bucurie, și nu o obligație. Mereu, dimineața stăm la o cafeluță bârfitoare și la șuetă, și lucrul ăsta ne aduce împreună.

Eu mergeam la birou, unde în același timp mă simțeam ca la spovedanie sau la terapie, deoarece colegii mei mă ascultau și mă ajutau. Îi consider nu doar colegi, ci o a doua familie. Am stat ceva timp la achiziții, după care m-am mutat la marketing, unde am învățat lucruri noi, cum ar fi cum să promovezi colecțiile și povestea noastră ca să ajungă la cât mai mulți oameni, fără să creezi probleme. Marketingul e foarte subiectiv și trebuie să faci ceva care să placă și să fie în concordanță cu audiența noastră.

Acum că suntem mari și implicate în businessul familiei, am realizat că, de fapt, de mici eram puse la curent cu tot ce se întâmplă, de când TEILOR era un magazinaș mic pe o străduță din Pitești. Chiar dacă eram mici și nu înțelegeam ce e un business, știam cât de greu e pentru că mami și tati munceau aproape mereu, iar noi am fost crescute mai mult de bunici. Totuși, a fost inspirațional și motivant să îi vedem cum au crescut în toți acești ani, de la un mic magazinaș la un brand cunoscut în toată țara și chiar internațional.

Businessul familiei ne-a oferit și o mulțime de oportunități – de la a studia în afară până la a cunoaște lumea. Implicarea în afacere vine însă și cu grijă, stres și responsabilitate, pentru că trebuie să te ridici la nivelul a ceea ce au construit mami și tati în 27 de ani, ceea ce nu e ușor. În opinia mea, ei sunt cu adevărat unici și uneori mi-e teamă că eu nu voi fi la fel de capabilă, dar fiecare pas pe care îl fac îmi dă încredere și mă ajută să învăț cum să duc mai departe tot ce au construit.

Cum ți-ai caracteriza mama în cinci cuvinte?

Aș caracteriza-o prin: puternică, sufletistă, atentă, iubitoare și darnică.

Spun asta pentru că mami este genul de persoană care se gândește mereu la cei din jur mai mult decât se gândește la ea însăși. Nu uită niciodată o zi de naștere, iar atunci când dăruiește ceva, se gândește ce i-ar aduce bucurie acelei persoane. Tot ce face, face cu suflet.

Mami a trecut prin multe greutăți în viață – lucruri care pe noi, dacă le‑am fi știut la momentul potrivit, ne-ar fi doborât. Dar ea a avut puterea incredibilă de a purta toate acestea cu zâmbetul pe buze. Și chiar și atunci când îi era cel mai greu, ne asculta pe noi cu grijă, ne liniștea și ne făcea să simțim că totul va fi bine. Sunt convinsă că și ea poartă în suflet multe lucruri care o dor, dar nu le arată niciodată, ca să nu ne împovăreze pe noi.

Pentru mine, mami este stâlpul familiei. E corectă, este incredibil de puternică și trece peste orice cu capul sus. Nu spune niciodată nu când vine vorba de familie sau de muncă. Uneori, crede că noi, copiii ei, am suferit pentru că ea a lucrat mult în copilăria noastră – dar adevărul este că ea este modelul meu în viață. O admir pentru tot ce face și pentru felul în care reușește să fie atentă cu toți oamenii din jurul ei.

Mami a creat un adevărat ecosistem de oameni buni în jurul ei. Iar acești oameni nu rămân lângă ea pentru că este o persoană darnică sau pentru că oferă mici atenții – rămân pentru că mami este o întâmplare cosmică. Energia ei e aparte, te încarcă cu bucurie și optimism. Și, deși a văzut lumea și a trecut prin multe, rămâne una dintre cele mai recunoscătoare persoane, și îi mulțumește lui Dumnezeu pentru tot ceea ce are.

Mami ține familia unită și ne ține pe toți întregi la minte. Este specială, puternică și o inspirație pentru oricine o cunoaște.

Cea mai frumoasă amintire de până acum cu mama ta?

E greu să aleg o singură amintire pentru că sunt atât de multe, dar una care m-a impresionat și mi-a rămas dragă s-a întâmplat primăvară trecută. Eram la școală în Londra și tocmai ce ne întorsesem de acasă, deci clar nu ne așteptăm să ne viziteze prea curând. Știam că mami și tati erau plecați în perioada aceea. Era 8 martie, care a picat într-o sâmbătă, ora 11.30 dimineața, iar eu mă pregăteam să merg la sală – eram deja îmbrăcată, pe picior de plecare, iar Maria tocmai ce ieșise din baie pentru că urma să se vadă cu niște prieteni.

Și, când colo, sună la ușă, eu o întreb pe Maria dacă a comandat ceva și ea zice că nu. Maria se duce jos să deschidă și o aud țipând pe scări și nu înțelegeam ce se întâmplă. Și, surpriză, ne trezim în casă cu mami și cu mătușa noastră. Eram în șoc pentru că, de obicei, nu pot să țină secret o surpriză, așa că bucuria a fost și mai mare când le-am văzut cum au intrat – cu flori, croasante, o grămadă de bagaje (ca tot românul), chiar dacă stăteau doar două zile, cu mâncare de acasă și zâmbete largi care mi-au încălzit inima.

Am stat toate la o pipă acolo în casă, lucru care m-a amuzat foarte tare pentru că mami nu e genul care să fumeze, dar stătea acolo fără griji și se simțea chiar nebunatică pentru că face un lucru așa crazy. Apoi am ieșit la plimbare și le-am arătat toate locurile noastre favorite din Londra – am mers în parc, la cafeluță, la cumpărături. A două dimineață, mătușa noastră a pregătit un mic-dejun obraznic cu bunătățile de acasă – pui la cuptor, chifteluțe, roșii, brânză, ouă – și m-am simțit atât de iubită, ca și cum ar fi adus la Londra o bucată din casa noastră.

E amintirea mea preferată cu mami din multe altele tocmai pentru că nu s-a întâmplat nimic deosebit, dar faptul că am stat toate împreună, într-un moment în care chiar nu ne așteptam, ne-a încărcat inimile de bucurie.

Maria Enache: „Mama este liniștea mea, puterea mea și dovada vie că iubirea adevărată există necondiționat.”

Ce înseamnă mama ta pentru tine?

Mama mea este acasă. Este locul sigur în care mă întorc mereu, indiferent cât de obosită sunt sau cât de greu a fost drumul. Este liniștea mea, puterea mea și dovada vie că iubirea adevărată există necondiționat.

Ce îți dorești să înveți de la ea?

Îmi doresc să învăț de la ea răbdarea, curajul de a merge mai departe chiar și atunci când doare și felul ei unic de a iubi fără măsură. Vreau să învăț cum să fiu puternică fără să-mi pierd blândețea.

Cum arată relația voastră?

Relația noastră este una sinceră, profundă și plină de emoție. Este o legătură care a crescut odată cu mine, cu suișuri și coborâșuri, dar mereu bazată pe iubire, respect și sprijin necondiționat.

Cum vezi implicarea ta în afacerea familiei?

Văd implicarea mea ca pe o continuare a muncii și viselor ei. Este felul meu de a contribui, de a învăța și de a onora tot efortul și sacrificiul pe care le-au făcut pentru familia noastră.

Cum ți-ai caracteriza mama în cinci cuvinte?

Iubitoare. Puternică. Răbdătoare. Înțeleaptă. Unică.

Cea mai frumoasă amintire de până acum cu mama ta?

Cea mai frumoasă amintire este una simplă, dar plină de emoție: momentele în care eram doar noi două, vorbind, râzând sau stând în liniște, știind că sunt exact acolo unde trebuie să fiu – lângă ea.

Geanina Enache: „Fiicele mele sunt centrul lumii mele: sunt darul cel mai prețios pe care l-am primit și motivul pentru care totul capătă sens.”

Ce înseamnă fiicele tale pentru tine?

Dumnezeu ne-a binecuvântat cu două perechi de gemene: Sofi și Teo, fetele mici, și Andreea și Maria, fetele mari.

Fiicele mele sunt centrul lumii mele: sunt darul cel mai prețios pe care l-am primit și motivul pentru care totul capătă sens. Cu fiecare dintre ele am o legătură profundă, care este greu de explicat în cuvinte, o conexiune care nu ține cont de timp sau distanță.

Familia a fost mereu fundamentul vieții mele, iar acest lucru s-a reflectat și în felul în care am construit tot ce ne înconjoară, inclusiv în business. Am căutat să păstrez mereu sentimentul de grijă autentică, apropiere și senzația de „acasă”.

Ce model îți dorești să fii pentru ele?

Îmi doresc să fiu un exemplu de echilibru și de prezență. Să vadă că poți fi puternică, fără să fii dură. Că poți construi, conduce, decide și, în același timp, să rămâi atentă, empatică.

Vreau să le transmit că este posibil să îți asumi mai multe roluri, fără să renunți la niciunul dintre ele. Să vadă că poți fi implicată în business și, în același timp, profund conectată la familie.

Mi-aș dori să înțeleagă că succesul nu se măsoară doar în rezultate, ci și în felul în care îi porți pe ceilalți cu tine. În grija de a nu uita o zi de naștere, într-un dar ales cu suflet, într-un gând bun spus la timp.

Dacă pot să le transmit ceva prin exemplul meu, este că poți reuși fără să îți pierzi bunătatea, feminitatea și capacitatea de a fi prezent pentru ceilalți.

Care sunt cele mai plăcute momente mamă–fiice? Ce vă place să faceți împreună?

Îmi este greu să aleg doar câteva momente: toate sunt o binecuvântare că suntem împreună. Dar dacă trebuie să dau câteva exemple, cele mai frumoase momente sunt cele simple, dar pline de sens: când petrecem timp împreună, indiferent unde ne aflăm. Mi-au fost dragi toate momentele în care distanța nu ne-a îndepărtat, ci ne-a apropiat, cum ar fi, de pildă, vizitele din anii de facultate ai fetelor mari, dorul care ne-a ținut conectate.

Altfel, ne place să mergem la cumpărături, să ne plimbăm, să stăm la povești. Iubesc să am casa plină de oameni: de familie, de prieteni. Pentru mine, o casă vie, cu oameni dragi, este cea mai mare bogăție.

Cum arată relația voastră?

Relația noastră este despre iubire infinită, încredere și prietenie. Sunt mamă, dar și sprijin, confident, uneori ghid, alteori doar un om care ascultă. Încerc să fiu prezentă în toate aspectele vieții lor: emoțional, profesional, personal.

Știu că pot apela la mine pentru orice sfat, indiferent de subiect, fără teamă și fără măști. Și cred că aceasta este una dintre cele mai mari reușite ale mele, ca mamă: să știe că nu sunt niciodată singure.

Aveți o afacere de familie în care sunt implicate acum și Andreea, și Maria. Ce impact are asupra relației voastre și cum s-a schimbat ea?

Implicarea lor în business a venit firesc, ca un pas natural. Ele au crescut în acest univers încă de mici: printre idei, planuri, responsabilități și mai ales oameni frumoși. Au văzut efortul, bucuria, oboseala, dar și sensul din spatele fiecărui pas.

Nu aș spune că relația noastră s-a schimbat, ci că a căpătat o nouă dimensiune: a încrederii, a maturizării și a respectului reciproc. Le privesc acum nu doar ca pe fetițele mele, ci și ca pe adevărate femei, care învață să ducă mai departe un business construit cu multă muncă, pasiune și credință.

Este emoționant să le văd implicate, curioase, atente la detalii, dorind să înțeleagă nu doar ce facem, ci de ce facem lucrurile într‑un anumit fel la TEILOR. Afacerea noastră nu este doar despre bijuterii, ci despre oameni, valori în care cred din toată inima, despre ce lăsăm în urmă.

Faptul că sunt alături de noi este o confirmare că tot ce am construit are suflet. Iar relația noastră a devenit mai matură, mai responsabilă, dar la fel de caldă și profundă ca întotdeauna.

Ce îți dorești neapărat să le oferi, să le transmiți fiicelor tale?

Înainte de orice, îmi doresc să fie fericite și împlinite. Nu neapărat prin ceea ce vor realiza, ci prin ceea ce vor simți. Îmi doresc pentru ele să se trezească dimineața cu liniște în suflet și cu bucuria de a fi exact acolo unde trebuie.

Vreau să rămână aproape de oameni, să fie empatice, atente, să știe să asculte și să vadă dincolo de aparențe. Cred cu tărie că împlinirea vine din felul în care te raportezi la ceilalți, din grija sinceră și din capacitatea de a fi prezent pentru cineva, chiar și atunci când viața te solicită.

Îmi doresc să nu își piardă credința, nici în ele însele, nici în oameni, pentru că ea te ține dreaptă în momentele grele. Le mai doresc și să nu își piardă empatia și sensibilitatea, pentru că ele te fac uman. Să nu uite că familia este locul spre care te întorci mereu pentru sprijin și unde iubirea adevărată nu dispare niciodată.

Dacă vor ști să iubească, să fie recunoscătoare și să rămână fidele valorilor lor, știu că vor găsi împlinirea adevărată. Iar eu voi fi mereu acolo, alături de ele, cu brațele și cu inima deschise.

Foto: Matei Buță

Bijuterii: TEILOR și DAAR

Hair: Dr. Hair, Nicoleta El Rahman / Make-Up: Simona Vasile / Locație: ClassIN, Șoseaua Fabrica de Glucoză 6-8, București

The post Despre iubire, cafeluțe, curaj, putere și bunătate appeared first on Forbes Romania.

Gabriela Stănică s-a alăturat Carrefour România în octombrie 2020 în calitate de Chief Information & Data Officer, fiind responsabilă atât de continuarea procesului de transformare digitală a companiei în România, cât și de coordonarea inițiativelor în ceea ce privește inovația. Din ianuarie 2022, Gabriela coordonează și întreaga activitate de e-commerce a Carrefour România, cuprinzând atât parteneriatul cu Bringo, cât și componenta de shop online pe site-ul carrefour.ro și din aplicația Carrefour.

Foto: Oltin Dogaru, Styling: Lucia Faur

Activați în ceea ce este, probabil, cel mai dinamic domeniu al momentului. Cum faceți să fiți la curent cu ce se întâmplă, cum țineți pasul?
Am aceleași provocări la acest capitol ca toți ceilalți colegi ai mei. Pasiunea pentru tehnologie m-a determinat să urmez o carieră în domeniul IT și îmi alimentează și astăzi curiozitatea continuă. Citesc mult, urmăresc noutățile din tehnologie, discut cu colegi din industria IT, testez noi instrumente de lucru, caut oameni talentați cu care să-mi completez echipa, particip la conferințe dedicate industriei de IT și retail. Atât în țară, cât și la nivel internațional, profit de fiecare ocazie de networking pentru a împărtăși experiențe și a învăța lucruri noi.

Dar, trebuie să recunosc, nu este întotdeauna ușor să găsesc doar informația care mă interesează, trebuie să navighez prin multă confuzie. Pentru că este extrem de important să înțelegi și să selectezi tehnologia care aduce valoare businessului în care activezi. Cred mult în sursele de informare atent selectate, în parteneriate strategice cu companii de tehnologie, în folosirea aplicațiilor care îți aduc informația la îndemână atunci când ai nevoie de ea, într-un network de profesioniști de încredere, în personalizarea softurilor și conținutului pe care îl accesez. Învăț să învăț continuu și transmit acest lucru și echipei mele pentru că e cel mai valoros reflex pe care îl poți avea în viața ta profesională. În același timp, îmi creez și spațiul meu de liniște și deconectare. Îmi place noutatea, dinamismul și cred că tehnologia este aici pentru a ne face viața mai ușoară, a ne ajuta să evoluăm și să ne autodepășim.

Suntem în 2023 și poate că e desuet să vorbim despre o repartizare a meseriilor în funcție de gen, totuși „șeful de la IT” pare să fie o poziție ocupată cu preponderență de bărbați. Mai mult, aveți și ați avut, probabil, numeroși bărbați în subordine. Cum s-a schimbat (dacă s-a schimbat, dacă a evoluat) dinamica relațiilor de muncă în cei 15 ani de când lucrați în IT? Ați avut de gestionat/menajat/confruntat orgolii? S-a întâmplat să fiți privită ca o rara avis în lumea IT-ul și a e-commerce-ului? 
Este adevărat că, în trecut, industria IT a fost dominată de bărbați. Cu toate acestea, în cei 15 ani în care am lucrat în acest domeniu, am observat o evoluție semnificativă în dinamica relațiilor de muncă și tot mai multe femei în IT și în poziții de conducere. Mediul de afaceri a evoluat mult, societatea românească odată cu el, și companiile au început să adopte politici și inițiative pentru a sprijini și promova femeile în domeniul IT. La nivel personal, da, nu pot spune că nu am văzut sprâncene ridicate atunci când intru într-o cameră sau mă așez în panelul unei conferințe. Sunt însă tot mai rare, pentru că ne obișnuim cu toții cu diversitatea. Și tot mai mulți oameni înțeleg efectele negative pe care discriminarea de orice fel le poate avea în mediul de afaceri și societate, așa că ea se manifestă din ce în ce mai puțin. În jurul meu, la nivel de organizație și indiferent de departament, cultivăm performanța, diversitatea și egalitatea de șanse. Sună a clișeu, dar pentru noi este o realitate. Și pentru că femeile nu sunt o raritate în managementul Carrefour România, îmi place să cred că le dau curaj colegelor mele la început de carieră și le încurajez să muncească pentru visurile lor. Deci nu, nu sunt o rara avis, sunt parte dintr-o comunitate de femei care iubesc tehnologia și au avut puterea și norocul de a-și transforma pasiunea în meserie și apoi în carieră.

Vânzările online sunt peste tot în creștere de câțiva ani buni. Din Carrefour poți cumpăra online de pe site și prin aplicația Bringo, dar și prin alte aplicații de shopping. Presiunea pe magazinele fizice pare a fi destul de mare. Își mai au rostul magazinele de mari dimensiuni? Există o strategie în a menține un echilibru între vânzările online și cele din unitățile fizice?
Absolut. Magazinele de mari dimensiuni vin cu avantajul experienței de shopping pe care mulți dintre clienții noștri o apreciază, în timp ce aplicațiile vin cu avantajul de necontestat al confortului. Cele două se completează reciproc, nu se înlocuiesc. Inovația este vitală în ecosistemul Carrefour – și nici acesta nu este un clișeu, pentru că prin inovație anticipăm mai ușor dorințele cumpărătorului modern, care s-a digitalizat și așteaptă să găsească în mediul online toate produsele, serviciile și beneficiile de care are parte în mediul fizic. Adică inclusiv proximitatea, diversitatea și accesibilitatea. În plus, el se așteaptă ca interacțiunile sale din magazin să fie cât mai simple și personalizate. Cred cu tărie în puterea tehnologiei de a ușura viețile oamenilor. De asta, alături de o echipă de profesioniști de care sunt foarte mândră, am continuat în ultimii trei ani să extindem universul de produse și servicii atât online, cât și în spațiul fizic. Iar spațiul fizic, la rândul lui, respiră tehnologie – de la etichetele electronice la casele de marcat automate și funcția de self-scan din aplicația de mobil. Experiența de cumpărături se schimbă continuu și pe mine mă bucură enorm să fiu parte din această schimbare. If you can dream it, you can do it, ca să parafrazez cu un citat celebru. Transformarea digitală este un proces benefic pentru absolut toate aspectele vieții noastre, și faptul că ritmul în care el are loc este dictat de utilizatori reprezintă poate cea mai bună dovadă a faptului că felul modern de a face cumpărături, mai simplu și mai eficient, este căutat și cerut de clienți.

Ce anume vă dă satisfacție în munca dvs., de unde vă luați recompensa sufletească?
Simplu: când sunt în magazin și văd clienți folosind aplicațiile sau funcțiile lansate de noi; când găsim o soluție care le face viața mult mai ușoară colegilor din magazine; când îmi văd echipa energizată de un nou proiect, lucrând pentru a-l lansa la data promisă. Toate sunt rezultatul muncii unei echipe ambițioase, care a învățat să funcționeze ca o orchestră ce stă ore întregi la repetiție, pentru a bucura publicul cu o scurtă și perfect sincronizată simfonie. Îmi place mult să lucrez cu ei, învăț foarte mult de la ei. Și de asta m-am înconjurat de oameni foarte buni și ambițioși. Întotdeauna am fost o persoană extrovertită și comunicativă, iar venirea pe lume a fetiței mele mi-a confirmat cât de important este să fii curios, să înveți continuu și să ai răbdare. În compania oamenilor inteligenți și pozitivi, mă alimentez cu energie pentru o zi întreagă și mă las inspirată de fiecare poveste pe care o ascult. Îmi place să spun că lucrez în IT, dar lucrez cu oameni, nu cu algoritmi; caut să le ascult părerile, sugestiile, nevoile și să construim împreună un mediu de lucru sănătos, în care comunicarea primează. Ajută enorm să simți că ești aliniat la un scop măreț, iar sentimentul de satisfacție pe care-l ai atunci când știi că munca ta contează cu adevărat este înălțător. Și, nu în ultimul rând, mă încântă dinamica sănătoasă a echipei și evoluția celor cu care colaborez. Una dintre cele mai frumoase recompense morale pe care le ai ca lider vine din dezvoltarea unor noi lideri. Simt asta cu fiecare evoluție și promovare din echipa mea, cu fiecare coleg care descoperă că poate face mai multe decât știa când ni s-a alăturat.

Cum vedeți evoluția inteligenței artificiale în perioada care urmează și ce impact considerați că va avea la nivelul societății?
Este un subiect despre care citesc foarte mult în ultimul timp. Sunt un adept înflăcărat al tehnologiei, așa că mă uit cu entuziasm la tot ce înseamnă inteligență artificială. Astăzi, reprezintă un instrument valoros, care preia tot mai mult din activitățile repetitive și ne recompensează cu timp pe care îl putem folosi tot în beneficiul clienților. În retail, dincolo de timpul economisit, AI-ul contribuie la reducerea costurilor în mai multe feluri: prin preluarea de sarcini recurente, prin scurtarea lanțului de aprovizionare, prin anticiparea volumelor de vânzări sau a preferințelor consumatorilor și multe altele. Cum va arăta AI-ul mâine și cum ne va face viața mai ușoară? Greu de spus acum, știm că nu sunt puține controversele din jurul acestei tehnologii. Cu siguranță, viitorul ne rezervă posibilități și mai generoase, și nu doar în retail, ci la nivelul întregii societăți – în educație, medicină, cercetare. Cred că tehnologia face mult bine în viața noastră și că merită să investim pentru a descoperi cât mai multe moduri de a o folosi în beneficiul unui număr cât mai mare de oameni, rezolvând cele mai complexe probleme cu care ne confruntăm – de la limitarea daunelor în cazul dezastrelor naturale prin sisteme de avertizare timpurie la îngrijirea prenatală avansată de care pot avea parte tinerele însărcinate. Totul este posibil astăzi și mă entuziasmează mult să lucrez într-un domeniu care transformă clasicele povești SF în realitate.

The post Gabriela Stănică, Chief Information & Data Officer, Carrefour România: „Învăț să învăț continuu și transmit acest lucru și echipei mele“ appeared first on Forbes Romania.

Ramona Huștiu s-a alăturat echipei Carrefour România în 2006, iar în prezent ocupă funcția de Supermarket Business Unit Director.

Foto: Oltin Dogaru; Styling: Lucia Faur

Cariera dvs. la Carrefour are un parcurs impresionant – ați început cu un job de vară, pe postul de casier, și 17 ani mai târziu sunteți directorul diviziei de supermarketuri. Cum se vede azi acel moment de debut – ce v-a motivat să lucrați peste vară la Carrefour? Ce așteptări aveați, cum vă vedeați pe atunci viitorul, ce planuri de carieră aveați?
În urmă cu 17 ani, Carrefour era la început de drum în România, iar eu încă eram studentă, fără așteptări clare, dar cu multă ambiție și cu dorința de a începe de undeva și învăța. Am crescut și m-am maturizat odată cu compania, într-un parcurs care pare clasic, dar care arată că munca asiduă și pasiunea pot deschide uși către oportunități extraordinare. În plus, la 21 de ani, pe când mă angajasem pe timp de vară în poziția de casieră, a contat foarte mult faptul că am fost imediat integrată într-un grup de colegi, care îmi sunt prieteni și astăzi, drept care pot spune că nu am trăit niciodată un sentiment apăsător de „muncă”. Mi-am făcut mereu jobul cu drag și fiecare reușită și, mai ales, fiecare lucru care nu a mers din prima bine m-au motivat să țintesc la pasul următor și să vreau să evoluez și mai mult.

Dintre motivele care v-au determinat să rămâneți 17 ani în organizația Carrefour, dacă ar fi să alegeți unul, pe cel mai important, care ar fi acela?
Unul dintre cele mai importante motive care m-au determinat să rămân în cadrul Carrefour timp de 17 ani ar fi diversitatea de roluri și oportunitățile de învățare și evoluție pe care le-am avut, la pachet cu votul de încredere primit la fiecare schimbare. Universul Carrefour este deosebit de complex, iar pentru cei mai curioși poate fi locul perfect de creștere. Experiența pe care am dobândit-o de-a lungul anilor m-a ajutat să înțeleg diversele aspecte ale companiei, de la operațiuni și managementul echipei până la strategii de afaceri și relații cu clienții.

După ce Carrefour a cumpărat Billa, v-ați ocupat de integrarea acestei rețele în structura Carrefour. De obicei, achizițiile de mari dimensiuni sunt momente de cumpănă atât pentru cel cumpărat, cât și pentru cumpărător. Care au fost provocările acestui demers din perspectiva jobului dvs.?
Achiziția Billa a reprezentat un moment de dezvoltare accelerată și provocări creative pentru un business aflat în plină dezvoltare. Pentru mine, a fost un pas important în carieră, marcat de muncă susținută și angajament – o pregătire valoroasă pentru rolul meu actual. Însă cea mai importantă provocare într-un proiect de o asemenea anvergură o constituie asimilarea echipei și asigurarea continuității businessului. Retailul alimentar este un domeniu de activitate în care componenta umană este vitală. În prezent, coordonez activitatea operațională a celor 190 de supermarketuri Carrefour, alături de o echipă formată din peste 3.500 de colegi, de care sunt tare mândră pentru toată munca depusă zi de zi și rezultatele în permanentă evoluție pozitivă.

În timpul pandemiei și după, vânzările online au luat avânt și continuă să prospere. Este supermarketul un concept de business pe cale să expire sau există căi și metode prin care să se adapteze și să supraviețuiască?
Alături de echipa mea, lucrez constant la îmbunătățirea proceselor operaționale ale supermarketurilor din întreaga țară, conform strategiei de business. Cunoscând în profunzime specificul acestui format, avem deplină încredere în puterea sa. Situat la intersecția dintre hipermarket și magazinele de proximitate, supermarketul nu poate decât să aibă de câștigat prin satisfacerea a două nevoi diferite ale clienților noștri: atât apropierea de casă, serviciu, școală, cât și o gamă de produse mai mare decât în magazinele de proximitate. Deci, nu are cum să expire. Mai mult decât atât, Carrefour integrează astăzi serviciile online Bringo și Glovo și în divizia de supermarketuri. Continuăm și în 2023 remodelarea supermarketurilor cu încă 20 de magazine, pentru a ajunge la sfârșitul anului la un total de 70 de magazine remodelate conform noului concept.  

Cum vă vedeți/doriți evoluția profesională în următorii ani?
Îmi doresc să duc mai departe povestea începută acum 17 ani până la capitolul cu titlul „de la casier part-time la CEO” astfel încât să pot insufla aceste valori într-un perimetru cât mai larg și, sper eu, cu un impact mai longeviv. Sună ambițios, dar am învățat că ambiția este un lucru bun, dacă o canalizăm pentru a folosi adevăratul potențial al echipelor noastre, crește businessul și face bine comunităților.

The post Ramona Huștiu, Supermarket Business Unit Director Carrefour: „Îmi doresc ca povestea mea să fie de la casier part-time la CEO“ appeared first on Forbes Romania.

Alina Gamauf s-a alăturat Carrefour România în ianuarie 2021 în calitate de director Resurse Umane și membru în Comitetul Executiv, în august 2021 a preluat coordonarea echipelor de CSR și Corporate Affairs, iar din iulie 2023 și-a extins expertiza asupra departamentelor de Expansiune și Property. Misiunea echipelor aflate în coordonarea Alinei este aceea de a digitaliza și eficientiza procesele interne, de a simplifica metodele de comunicare și de lucru, precum și de a construi proiecte cu impact sustenabil în comunitate, la nivelul echipei, precum și în rândul clienților. Cu peste 15 ani de experiență în domeniul Resurselor Umane, atât la nivel local, cât și internațional, sub conducerea Alinei, Carrefour a obținut distincția de Top Employer 2023 și recertificarea GEEIS (Gender Equality European & International Standard).

Foto: Oltin Dogaru; Styling: Lucia Faur

Ați lucrat multă vreme în banking, la Milano, Viena, München și, în cele din urmă, în București. Cum de nu ați ales un job care să vă permită să rămâneți în străinătate? Ce v-a atras la România, din punct de vedere al carierei, dar și al altor argumente pentru revenire?
Cred foarte mult în oportunitățile de dezvoltare pe care România le oferă celor pasionați și implicați. Experiența internațională mi-a oferit o perspectivă valoroasă asupra diversității contextelor de lucru și asupra culturilor organizaționale, iar cunoștințele și experiențele acumulate acolo le-am pus în practică aici, schimbând, totodată, și industria, de la domeniul bancar la retail. Aici sunt rădăcinile mele, și cred că România rămâne o țară atractivă pentru dezvoltarea unei cariere.

Și nu spun asta pentru că sună bine, ci pentru că am văzut personal, prin prisma parcursului meu profesional. Ultimii trei ani ilustrează acest lucru cel mai bine: în ianuarie 2021 m-am alăturat echipei Carrefour România în calitate de director Resurse Umane, în august 2021, am preluat conducerea echipelor de CSR și Corporate Affairs, iar de două luni mi-am extins domeniul de activitate, preluând și departamentele Expansiune și Property.

Putem spune că dacă la început aveam responsabilitatea întregii echipe din companie, am ajuns acum să gestionez și tot ce înseamnă activele imobiliare. Și simt un nod în stomac când spun asta! Toate reprezintă, de fapt, tot un mod de a lucra într-un cadru internațional, dar la mine acasă, folosindu-mă atât de expertiza Grupului, cât și de specificul local. Și dacă pot avea acest parcurs de creștere având o contribuție reală la îmbunătățirea mediului din jurul meu și oferindu-le altor români oportunități care să-i țină acasă, satisfacția este chiar mai mare.

V-ați descoperit pasiunea pentru resurse umane pe parcursul carierei. Care a fost prima „opțiune”? Și ce anume v-a trezit interesul pentru domeniul resurselor umane?
Mi-am descoperit pasiunea pentru resurse umane în timpul facultății, influențată din două direcții – tatăl meu, care lucra în domeniu, și caracterul meu extrovertit. Pentru mine, oamenii sunt o sursă de energie. Înainte de a avea rolul de acum, am coordonat activitățile de resurse umane din Investment Banking și M&A, având impact direct în creșterea valorii organizației – o viziune care mă ghidează și astăzi. Pentru mine, HR-ul reprezintă mai mult decât clasica recrutare. Este un pilon principal al creșterii companiei și este esențial pentru realizarea cu succes a strategiei de business. Și, în oglindă, este un raison d’être al companiilor, care contribuie astfel la dezvoltarea mediului în care își derulează activitatea. Și îmi place să dezvolt alături de echipa mea proiecte de dezvoltare pentru toți colegii, potrivite ambițiilor lor profesionale, indiferent de rolul pe care îl au în companie. Căutăm să le dăm colegilor noștri cât mai multe motive și instrumente de a-și construi cariera alături de noi și mă bucură de fiecare dată când reușim acest lucru.

Cât de dificil este să menții un echilibru în componența echipei? Ce tactici și instrumente utilizați pentru a gestiona și motiva o echipă atât de mare și de diversă?
Depinde din ce perspectivă te uiți. Nu e niciodată ușor să construiești ceva sănătos și durabil, să fim onești. Dar tocmai de asta proiectele mari sunt cele care mă energizează cu adevărat. Cred că spiritul de colaborare, atitudinea proactivă și deschiderea către nou ne unesc pe toți, oricât de diferiți am fi. Avem colegi care lucrează alături de noi încă de la intrarea companiei pe piața locală, acum 22 de ani, e flatant să afli asta. Și, totodată, suntem permanent în căutare de noi talente, care să ne ajute să menținem un echilibru și să navigăm cu încredere prin toate transformările dintr-o piață atât de dinamică. Suntem peste 15.000 de colegi, așa că un exercițiu al diversității este implicit din punctul meu de vedere. Și, cred eu, asta ne face cu adevărat un model de succes pe piața românească a forței de muncă.

2022 a fost anul demisiilor, când oamenii din întreaga lume au ales, în multe cazuri, să renunțe la jobul sau la domeniul în care activau. Și, astăzi, toată lumea se plânge de lipsa oamenilor buni care să ocupe poziții-cheie sau de bază. Cum gestionați acest aspect al realității anului 2023? Și ce strategii de retenție aveți?
Pandemia a redefinit modul în care învățăm, muncim, socializăm. A fost un șoc pentru toată lumea și trebuie să recunoaștem cu toții puterea de transformare cu care vin astfel de șocuri. Piața muncii s-a redimensionat, iar retenția și recrutarea talentelor au devenit o provocare în toate industriile, nu numai în retail. Dar, pentru noi, viziunea de a pune clientul în centrul strategiei de business începe din interiorul companiei, colegii fiind primii și cei mai importanți „clienți” ai noștri. Suntem atenți la nevoile lor și îi susținem prin proiecte personalizate, care vizează atât creșterea profesională, cât și dezvoltarea personală. Este o balanță în continuă echilibrare. Certificarea Top Employer obținută la începutul acestui an mi-a confirmat faptul că suntem pe drumul cel bun.

Din postura dumneavoastră de lider în domeniul resurselor umane, cum vedeți oportunitățile actuale de carieră în contextul demersurilor pentru egalitatea de gen?
Cred că egalitatea de gen este un demers la care trebuie să lucrăm continuu, permanent. O muncă pe care trebuie să o depunem cu toții pentru a câștiga noi terenuri, dar și pentru a nu pierde din terenul deja câștigat. Și asta este valabil pentru toate egalitățile, nu doar pentru cele de gen. O bucurie aparte mi-o aduce rolul de ambasador al acțiunilor de Diversitate și Incluziune, o serie de acțiuni cu impact pe termen lung, inclusiv campanii dedicate diversității (Women encourage women) pe care le-am dezvoltat recent. Pe plan local, politica noastră de egalitate de gen se reflectă în compoziția echipei – din cei peste 15.000 de angajați, peste 70% sunt femei, acestea ocupând 33% din pozițiile de leadership. Recertificarea GEEIS (Gender Equality European & International Standard) ne confirmă eforturile de incluziune și ne ambiționează să mergem mai departe. Și cred, chiar cred, că e o muncă pe care nu o vom finaliza niciodată, pentru că ea este o materializare a dorinței noastre de a fi mai buni. Și vom găsi mereu noi moduri prin care putem fi mai buni la nivel personal și mai ales la nivelul societății.

Ce vă place cel mai mult la domeniul pe care l-ați ales?
Fără ezitare, ritmul. Viteza cu care se întâmplă proiectele, rapiditatea cu care poți vedea proiectele devenind realitate, timpul scurt în care ai confirmarea că proiectele tale sunt benefice sau că anumite elemente trebuie ajustate. Acest lucru mă atrage cel mai mult la retail, faptul că împărtășim o serie de trăsături comune: dinamism, efervescență, deschidere permanentă la noutate. Mă regăsesc complet în ele, de asta am ales să-mi continui cariera în această industrie. Îmi place că pot jongla în timpul unei zile cu proiecte diferite, care mă surprind chiar și pe mine de multe ori. Mă hrănesc cu noutate, cu învățare permanentă, noile laturi pe care le descopăr la colegii mei și la organizația alături de care eu însămi mă dezvolt.

Dacă ar fi să începeți de la zero, ați urma aceeași cale?
Prefer să acționez decât să mă întreb „ce-ar fi fost dacă?” Ca fiecare dintre noi, am avut numeroase provocări și obstacole în cariera mea, dar am ales să îmi ascult intuiția și să merg mai departe. Asta mi-a dat încredere și m-a transformat în persoana care sunt astăzi. Cel mai mult au contat în acest parcurs pasiunea și dorința de a face lucrurile cât mai bine. Cred că progresul meu profesional se datorează ambiției de a face lucrurile să se întâmple, de a le pune în mișcare, chiar dacă par imposibil de realizat. Iar o industrie atât de competitivă precum cea a retailului îmi dă șansa de a-mi testa mereu abilitatea de luare a deciziilor și creativitatea soluțiilor.

Care este destinația de vacanță preferată?
Dacă ar fi să mă raportez la o singură destinație de vacanță preferată, aceea ar fi Maldive, recent descoperită. Însă am trecut pe lista mea de locuri pe care vreau să le văd multe pârtii de schi. Schiatul este una dintre pasiunile mele – doar vorbim tot de viteză și energie, nu? Este un mod prin care am grijă de echilibrul meu mental și un sport care mă încarcă cu energie, astfel că îi aloc timp suficient an de an. 

The post Alina Gamauf, HR Director Carrefour România: „Prefer să acționez decât să mă întreb «ce-ar fi fost dacă?»“ appeared first on Forbes Romania.

Nu este neapărat un cover story despre femei în funcții de conducere, în poziții de putere. Așa cum mi-a răspuns Jagoda Gwardys-Zientara, COO-ul Carrefour, la întrebarea: Care sunt, în zilele noastre, principalele calități ale unei femei lider? – „Forță, claritate și inteligență emoțională. Și pun pariu că sunt aceleași și pentru bărbați.”

Este un material despre patru lideri excepționali, cu viziune, forță, inspirație și anduranță, care se întâmplă să fie femei. Și care, dacă mai era nevoie, și-au demonstrat valoarea și calitățile excepționale în această perioadă atât de complicată și neclară.

Foto: Oltin Dogaru; Styling: Lucia Faur

Jagoda Gwardys-Zientara: „Forță, claritate și inteligență emoțională“

Jagoda Gwardys-Zientara este Chief Operating Officer și membru în Comitetul Executiv al Carrefour România. Anterior acestui rol pe care îl ocupă din iulie 2022, timp de peste doi ani și jumătate Jagoda a deținut funcția de Chief Financial Officer, supervizând o echipă de peste 250 de oameni și coordonând activități financiare cheie, care au condus la o evoluție puternică a activității Carrefour pe plan local.

Ai gestionat bugete importante și ai fost responsabilă de performanța financiară a Carrefour în România. O responsabilitate mare. Ce reprezintă acest job pentru tine – o pasiune? O carieră? Șansa de a demonstra că femeile pot fi puteri reale în domeniul financiar? Ce îți place cel mai mult la ceea ce faci?
Sunt foarte pasionată de dezvoltare – a mea, a colegilor mei, a organizației. Și îmi văd cariera ca pe o cale de dezvoltare, ca pe o călătorie continuă, din fericire una ascendentă. Cred că experiența mea ca CFO mi-a oferit o înțelegere profundă asupra complexității financiare a companiei. Acum, în calitate de COO, sunt pe deplin dedicată stimulării creșterii și extinderii operațiunilor noastre, bazându-mă în continuare pe experiența anterioară.

Abordez problemele operaționale cu precizie și planificare, încorporând în același timp viziunea pe termen lung esențială în domeniul finanțelor. Această tranziție îmi permite să percep businessul din mai multe unghiuri, oferind o perspectivă valoroasă și aprofundată. Mă uit la rolul meu mai mult ca la o șansă de a dovedi că femeile pot realiza orice își propun. Lumea financiară este una foarte competitivă, dar nu sunt femeile cele care se ocupă de bugetul gospodăriei? De ce ar sta lucrurile diferit într-o companie?

Colegii mei îmi acordă multă încredere și cred că suntem dincolo de astfel de diferențe nu doar în compania în care lucrez, ci și în cea mai mare parte a economiei locale.  Lucrul cu echipa mea este o sursă de mare bucurie pentru mine, deoarece am trecut de la gestionarea cifrelor la managementul oamenilor. Nu este o sarcină ușoară să conduci 15.000 de colegi răspândiți în întreaga țară. Dar sunt entuziasmată de dezvoltarea lor, de planurile noastre și aștept întotdeauna cu nerăbdare un alt brainstorming sau o lansare de proiect. Îmi plac începuturile, evident. 

Ai lucrat pentru Carrefour Polonia timp de 18 ani. Ce te-a făcut să rămâi cu ei atâția ani?
Polonia este casa mea, locul în care mi-am început cariera, iar Carrefour mi-a oferit platforma perfectă pentru a-mi dovedi potențialul și a crește profesional prin diverse roluri, inclusiv manager de Proiect Financiar, director contabil, CFO, M&A, Property, IT & Assets Director.

Experiența într-o companie internațională este valoroasă, deoarece oferă expunere la diverse roluri în cadrul grupului și mai multe oportunități de creștere. Uitându-mă la lista de mai sus, cred că am luat tot ce este mai bun din ele. Iar când am simțit nevoia unei schimbări semnificative, am îmbrățișat cu bucurie o oportunitate nouă și provocatoare, profitând de avantajul multicultural de a lucra în România. Poate pentru încă 18 ani, cine știe?

Lăsând gluma la o parte, iau cu mine acest mod de gândire – să le ofer colegilor mei diverse oportunități de creștere, să îi încurajez să încerce lucruri noi și să descopere ceva nou care să le aducă satisfacție și să le susțină dezvoltarea carierei.

De ce România? Ce te-a adus aici și ce părere ai despre București și români?
Răspunsul este simplu. Carrefour România este un jucător important pe piața europeană, înregistrând o creștere remarcabilă, reconfirmându-și anual poziția de contribuitor-cheie la succesul Grupului. Am găsit aici o echipă dedicată și talentată, care a jucat un rol major în evoluția continuă a companiei, ghidată de valorile muncii asidue, inovației și unei abordări centrate pe client. Ele definesc cultura companiei și, de asemenea, definesc atitudinea mea de lucru, astfel încât potrivirea funcționează pe deplin.

Sunt deja recunoscătoare pentru parcursul meu profesional în cadrul companiei, deoarece mi-a permis să descopăr frumusețea țării și să construiesc legături semnificative cu mulți prieteni români. Bucureștiul, mai ales, deține un loc special în inima mea, cu atmosfera sa vibrantă care îmbină vechiul și noul, reflectând un amestec de stiluri balcanice și occidentale. Am observat asemănări izbitoare între români și polonezi – ambele nații cunoscute pentru prietenia și ambiția lor. Și, desigur, împărtășim dragostea pentru mâncarea bună!

România și Polonia împărtășesc o parte din istoria lor din spatele Cortinei de Fier. Există asemănări în modul în care românii și polonezii fac business, vreo diferență? Ceva care te-a surprins de când ești în România?
Există cu siguranță asemănări – ritmul rapid de creștere, de exemplu – și îmi place că asta mă menține cu picioarele pe pământ. Atât România, cât și Polonia oferă numeroase oportunități de business și au devenit extrem de atractive pentru investitori datorită dezvoltării lor dinamice din ultimii ani, după cum reiese din toate statisticile. În plus, ambele națiuni sunt caracterizate și de forța de muncă foarte ambițioasă. România se mândrește cu o gamă diversă de industrii, cu  angajați calificați și inovatori, cu o locație strategică în Europa. Așadar, o destinație atractivă atât pentru investitori, cât și pentru antreprenori. Și, da, văd mult potențial în antreprenorii români, deoarece spiritul lor inovator îi ajută să depășească în mod constant limitele. Cu toate acestea, există încă oportunități de creștere. Consolidarea colaborărilor dintre universități și întreprinderi, îmbunătățirea accesului la finanțare și adoptarea tehnologiilor emergente și a energiei regenerabile pot debloca noi posibilități.

Care ai spune că este cea mai mare provocare a ta?
Așa cum îmi place să spun, trăiesc și respir provocări. A fi expat a fost cea mai mare provocare personală de până acum, deoarece necesită adaptabilitate și rezistență. Și pentru că îmi place să-mi cresc și provocările, am ales să devin expat la începutul pandemiei Covid-19. În mod similar, în industria comerțului cu amănuntul, provocările nu sunt privite ca obstacole, ci ca oportunități de creștere. Poate cea mai mare provocare a mea este menținerea ritmului de creștere pe care suntem obișnuiți să-l vedem, dar într-o manieră sustenabilă. Mă uit întotdeauna la cele mai recente inovații disponibile pe piață, urmărind în același timp amprenta de carbon a companiei. Cred că este important să creștem continuu, dar și să lăsăm loc generațiilor viitoare să-și creeze propriul drum. Deci, a fi verde este important pentru mine. Este, de asemenea, ceea ce ne cer clienții noștri, iar construirea unei relații durabile cu ei este, desigur, obiectivul nostru.

Care a fost cea mai dificilă decizie pe care a trebuit să o iei în cariera ta?
În calitate de COO, iau decizii dificile în fiecare zi. Dar dacă trebuie să subliniez o decizie și cea mai dificilă din întreaga mea carieră, aceasta ar fi mutarea într-o țară străină și părăsirea casei și familiei mele din Polonia, într-o perioadă foarte grea pentru noi toți – pandemia Covid-19. Cu toate acestea, chiar dacă drumul dezvoltării personale și profesionale nu a fost liniar, pot spune că și această mișcare a fost una dificilă, dar și cea cu cele mai satisfăcătoare rezultate. Ceea ce am învățat din experiența de expat în România este, fără îndoială, extrem de valoros și a dus la perioada cea mai plină de satisfacții din viața mea. Sunt perfect conștientă că există așa-numitele dureri de creștere și trebuie să fii dispus să muncești pentru rezultate. Procesul s-ar putea să nu fie întotdeauna atât de plăcut, dar ce obții este întotdeauna satisfăcător. Deci, cred că îmi plac și rezultatele, nu doar începuturile.

Care sunt, în zilele noastre, principalele calități ale unei femei lider?
Forță, claritate și inteligență emoțională. Și pun pariu că sunt aceleași și pentru bărbați. Acestea sunt calitățile pe care le-am văzut la cei mai buni lideri pe care i-am avut de-a lungul carierei mele și încerc și eu să fiu puternică pentru echipa mea. Și cum fiecare femeie are caracteristici unice, stilul ei de conducere va reflecta în mod natural aceste calități. În plus, contextul cultural în care operează un lider influențează și mai mult abordarea acestuia. Dar puterea de a lua deciziile dificile, claritatea de a vedea de ce merită ele luate și empatia față de persoanele afectate te fac să ai succes. În opinia mea, un lider eficient ar trebui să fie practic și conectat cu echipa, știind când să intervină și când să se dea laoparte. Leadershipul nu este despre micromanagement, mai ales în rolurile operaționale în care fiecare individ contribuie la succesul întregii echipe, ci despre împuternicirea oamenilor și inspirarea lor pentru a reuși.

Cum îți petreci timpul liber? Cum te relaxezi?
Îmi place să călătoresc și să descopăr locuri și culturi noi, așa că încă descopăr locuri frumoase din România. În această vară, am avut o experiență minunată petrecând timp de calitate cu fiica mea și explorând diverse puncte de interes local. Am vizitat Palatul Parlamentului din București și ne-am simțit bine pe plaja din Mamaia, bucurându-ne de soare, plajă și mare. Pentru a adăuga un strop de aventură, am parcurs câteva trasee ușoare pe lângă Brașov și Sinaia, zone minunate. Aș recomanda, de asemenea, Suceava și zonele limitrofe. Și spunând asta, îmi dau seama că există castele minunate în fiecare dintre acestea, arătând dezvoltarea țării în diferite timpuri. Îmi place să descopăr diferențele dintre diferitele zone din țară, să văd cum se trăiește în fiecare zonă, cum se mănâncă, și, da, cum se fac cumpărături. Este ceva ce noi, oamenii care lucrăm în Operațional, avem în comun.

The post Factorul feminin appeared first on Forbes Romania.

Raluca Constantin a transformat pasiunea din copilărie într-un business a cărui misiune este să pună în valoare orice femeie prin ținuta potrivită.

V-ați găsit ușor drumul în viață? Ați știut dintotdeauna ce veți fi, ce veți face?
Fascinată de modă încă din copilărie, mi-am încercat talentul mai întâi pe hăinuțe pentru păpuși, mai apoi hăinuțele au devenit mai mari și o puneam pe sora mea mai mică să defileze pentru mine. În adolescență, nemulțumită fiind de oferta din magazine, am început să-mi creez singură hainele cu ajutorul unei croitorese iscusite, iar în ultimul an de liceu, la mașina de cusut a bunicii, mi-am cusut primele articole vestimentare. Acela a fost începutul fascinantei mele călătorii în lumea modei, a hainelor cu stil și a creativității fără margini.

Cu toate acestea, drumul nu a fost ușor, dar am știut întotdeauna că voi avea o meserie într-un domeniu creativ, care să mă pasioneze și să mă inspire în fiecare zi. Cumva, am simțit mereu că va fi ceva legat de modă și de frumos, pentru că toate deciziile pe care le-am luat în acest sens au venit natural, iar Universul m-a ajutat mereu, deschizându-mi ușile potrivite.

Cum vă vedeați viitorul în adolescență?
În adolescență m-am îndrăgostit de această meserie, iar bazele creației vestimentare le-am învățat de la croitoreasa iscusită unde îmi puneam ideile în practică, aceasta fiind și perioada când am realizat că materialele de calitate, armonia culorilor și linia croielii sunt adevărate baghete magice prin care orice siluetă este pusă în valoare și orice tip de frumusețe poate fi scos în evidență. Însă, chiar dacă eram extrem de pasionată, nu am avut informațiile și cunoștințele necesare pentru a mă gândi că aș putea avea un viitor în acest domeniu. Am crezut că totul va rămâne la stadiul de hobby.

Adolescentă fiind, aveam multe visuri și îmi imaginam că voi avea familie și copii, așa cum probabil visează fiecare domnișoară. La un moment dat, am cochetat și cu ideea de a deveni medic, mi se părea interesant și fascinant, dar fiind o fire fricoasă, am renunțat repede la idee. Apoi, în ultimul an de liceu mi-am dorit să dau la teatru, dar neavând resursele necesare să mă pregătesc în acest sens, am renunțat și la asta. Cine știe, poate în ceea ce privește teatrul nu e timpul pierdut, încă mă pasionează. Nimic din ceea ce gândeam atunci nu s-a concretizat. Viața m-a purtat pe alte drumuri și a așezat lucrurile diferit pentru că avea alte planuri pentru mine, mă pregătea să-mi trăiesc visul cu ochii.

Care au fost etapele pe care le-ați parcurs până în momentul în care ați fost convinsă că v-ați găsit drumul, că sunteți pe „calea cea bună”? Ați încercat ceva și nu vi s-a potrivit?
După terminarea facultății, am avut diverse locuri de muncă, majoritatea în domenii creative. Am vrut să cunosc și să testez anumite meserii pentru a vedea dacă mi se potrivesc. Nu am rezonat 100% cu niciuna dintre ele, dar pot spune că fiecare loc de muncă pe care l-am avut m-a învățat ceva ce îmi este de folos astăzi. Ce am învățat foarte important despre mine a fost că nu mă pot închide într-un birou, să fac același lucru în fiecare zi. Sunt o fire creativă și nu mă simt împlinită altfel.

Un moment memorabil, exact ca într-un film, a fost acela în care, într-un supermarket, am dat nas în nas, la propriu, cu o mașină de cusut. M-am gândit vreo două zile la ea până am revenit și am luat-o acasă. Cred că a fost momentul în care Universul m-a tras de mânecă și mi-a arătat care-mi este calea. Am început să creez din nou, pentru mine, pentru prietene, pentru prietenele prietenelor până când mi-am dat seama că trebuie să trec la nivelul următor. Și pentru că sunt perfecționistă din fire, am început să studiez Design Vestimentar, Proiectare Vestimentară și Stilism, iar în 2015 mi-am deschis propriul atelier și showroom în București.

În prezent sunt creatorul brandului Provocative, cunoscut pentru modul în care reușește să amplifice potențialul feminin prin modul original și unic în care pune în valoare silueta și personalitatea oricărei femei.

Cum transmitem mai departe experiența noastră în această zonă? Cum ne ajutăm copiii sau cum îi îndrumăm pe cei tineri să-și găsească vocația?
Din păcate, nu mai există tineri care să-și dorească să îmbrățișeze această meserie care, din punctul meu de vedere, și-a pierdut foarte mult din valoare din cauza industriei fast-fashion care a câștigat teren serios și a distorsionat valorile în ceea ce privește eleganța, bunul-gust și feminitatea. În trecut era un privilegiu să ai designerul tău care să-ți creeze haine unicat și foarte puțini își permiteau acest serviciu. Meseria era respectată, apreciată și mulți își doreau să-i descopere tainele.

Cred că este în puterea noastră să informăm și să educăm noua generație pentru alegerea unei meserii potrivite, iar pentru asta avem nevoie de organisme de învățământ care să le faciliteze acest lucru, care să le descopere înclinațiile și talentele.

Designul vestimentar este un domeniu de interes în acest moment și am participat la câteva ateliere în cadrul cărora le-am povestit elevilor despre ce presupune acest domeniu, care sunt etapele realizării unei piese de îmbrăcăminte, dar și care sunt resursele și eforturile necesare pentru practicarea acestei meserii. Chiar dacă există campanii de informare și facultăți de artă și design în urma cărora tinerii pot obține titulatura de designer vestimentar, avem o mare lacună atunci când vine vorba de a practica meseria și a acumula experiență.

Totodată, lipsa școlilor profesionale de profil cred că este principala cauză a faptului că această meserie va fi una pe cale de dispariție în viitorul apropiat. Ar trebui să existe ore în programa școlară în care elevii să poată participa la activități de creație în cadrul caselor de modă, atelierelor de design și chiar al fabricilor de confecții. Așadar, puterea exemplului este deschizătoare de minți și de drumuri și e important să le arătăm tinerilor ce presupune această meserie, cât este de frumoasă și cât de multe satisfacții le poate aduce.

Conduceți o casă de modă care nu vrea neapărat ca a sa clientelă să fie la modă. Care sunt atuurile businessului dvs., ce îl individualizează?
Din joaca nevinovată a unei fetițe, s-a născut o pasiune care nu s-a stins niciodată și am reușit să construiesc un brand echilibrat care nu pune accentul numai pe tendințe, ci, mai ales, pe caracteristicile femeii, care o încurajează să se informeze corect și să facă alegeri vestimentare conștiente, care i se potrivesc perfect.

Nu îndemn femeia să fie doar în pas cu moda, ci urmăresc ca aceasta să se simtă bine cu ea însăși, să se (re)găsească pe sine și să se reprezinte prin haine. Hainele pe care le creez urmează curbele fiecărui tip de trup, se raportează la trăsăturile chipului, la personalitatea femeii și nevoile ei pentru că eu sunt convinsă că orice femeie poate fi frumoasă și atrăgătoare dacă poartă hainele adecvate.

Provocative este brandul care îndrumă femeia să aleagă piese de calitate care să fie versatile, cu care să facă combinații diverse și să le poată purta în diferite ocazii astfel încât să aibă mereu ținute diferite și să iasă în evidență oriunde s-ar afla.

Brandul Provocative pune accent deosebit pe calitatea excepțională a materialelor 100% naturale, furnizate de producători italieni de înaltă clasă. Acesta este secretul prin care valoarea hainelor și valoarea personalității feminine fuzionează armonios, contopindu-se într-un joc dinamic al originalității, creativității și calității superioare. Puterea și încrederea pe care hainele acestui brand le oferă femeilor reprezintă AS-ul din mâneca pieselor, femeia devenind un brand în sine, cu apariții mereu remarcabile.

Pe site-ul dvs. există și magazin virtual, dar și o secțiune custom made. Mai există plăcerea de a merge la stilist, la probe pentru o rochie sau un taior, ori clientele dvs. preferă vestimentația ready-to-wear? Care ar fi ponderea în business a celor două – pe comandă și ready-to-wear?
Pasiunea pentru modă și frumos am transformat-o, prin multă muncă și dedicare, într-o misiune. Astfel creez experiențe unice pentru toate femeile care îmi trec pragul, iar prin serviciile custom made și de consultanță vestimentară le ajut să-și redescopere încrederea de sine și să devină cea mai bună variantă a lor din punct de vedere al imaginii. Satisfacția femeilor cu care lucrez este scopul meu principal și reușesc să o asigur de fiecare dată printr-un mix perfect de pasiune, profesionalism, calitate și creativitate.

În vremurile actuale, în care brandul personal face diferența, hainele ne pot fi un aliat de nădejde sau un dușman care ne sabotează. Croiala, culoarea, detaliile, țesătura, lungimea mânecilor și a pantalonilor sunt elemente care, dacă nu sunt alese corespunzător, ne pot compromite imaginea și pot spulbera într-o secundă reputația creată. De aceea foarte multe doamne de business apelează la serviciile custom made, care reprezintă activitatea principală a businessului meu în acest moment.

Prin acest serviciu, răspund exclusiv nevoii femeii moderne de a se pune în valoare pe sine prin hainele pe care le poartă. Ea alege să trăiască etapă cu etapă povestea hainelor pe care și le comandă, devenind personajul principal al unei povești construite în jurul ei, rezultatul fiind unul extraordinar. Femeia se înfățișează cu încredere, în haine care o reprezintă, care îi satisfac nevoile profesionale și care au puterea de a spune ceva despre ea atunci când ea nu o poate face.

Din dorința de a ajuta cât mai multe doamne să arate minunat și pentru a le livra rapid anumite piese de care au nevoie, am creat colecțiile care se regăsesc pe site, care, chiar dacă sunt ready-to-wear, sunt create în serii limitate, din aceleași țesături premium și respectă aceleași standarde de calitate. În procesul de creație a pieselor ready-to-wear țin cont de multe aspecte referitoare la versatilitate, confort, autenticitate, detalii extraordinare și țesături care nu se șifonează, ceea ce face ca numărul comenzilor online să fie în creștere față de anul trecut, când acestea reprezentau aproximativ 20% din activitatea noastră.

Un designer pe care îl admirați?
Ador tot ce ține de eleganța și rafinamentul anilor ’50, ’60. Chanel este pentru mine un reper în modă, iar designerii pe care îi admir sunt Yves Saint Laurent, Karl Lagerfeld, Alexander McQueen și Jean Paul Gaultier.

O combinație de culori sau materiale pe care nu le puteți suferi.
Combinațiile stridente, țesăturile chicioase, prea mult negru, colanții, blugii rupți, bijuteriile în exces, încălțămintea masivă.

A guilty pleasure.
Ciocolata și gențile. Cu hainele am rezolvat problema.

The post Raluca Constantin: „Imaginea este cartea noastră de vizită” appeared first on Forbes Romania.

La începutul lunii martie, visul scriitoarei și regizoarei Chris Simion a început să se concretizeze: a fost pusă piatra de temelie a Teatrului Grivița 53, demers inițiat de Chris acum șapte ani. O conversație despre drumul regizoarei până în acest punct, de la „adolescenta care se lăsa surprinsă de prezent” până la adultul care și-a obținut victoriile cu sacrificii majore.

V-ați găsit ușor drumul în viață? Ați știut dintotdeauna ce veți fi, ce veți face?
Ușor sau greu, nu m-am gândit niciodată așa. Asta mi-a fost șansa. Am mers întotdeauna pe intuiție și instinct, nu pe rațiune și siguranță. Drumul principal l-am conștientizat de câțiva ani, acela de a fi, nu de a face. Și de a fi în alegeri luminoase. În fiecare nouă secundă se ascunde o capcană, dar încerc să mă prind și să o evit. E full-time job. În paralel fac regie, scriu, public, construiesc un teatru… Nu am certitudini. Am căutări. Nu am știut că alegerea făcută este drumul meu. Doar simt că prin teatru și literatură pot face bine. Și binele dăruit oamenilor prin artă este har. Nu e meritul artistului. E doar responsabilitatea pe care o are în fața Universului.

Cum vă vedeați viitorul în adolescență? 
Am fost rebelă dintotdeauna. Nu m-am proiectat niciodată. Am fost adolescenta care s-a lăsat surprinsă de prezent. De când eram mică, mică, de la trei ani, mă rog să fiu un om bun și să nu plec din această lume până când nu-mi termin treaba. M-am simțit mereu în viața aceasta ca într-un joc, ca într-o misiune, și nu m-am întrebat niciodată de ce. Asta cred că a fost una dintre cele mai bune alegeri. A contat maxim libertatea pe care mi-au dat-o părinții mei. Nu au fost împăcați cu opțiunea mea de a face teatru și literatură, dar nu mi-au tăiat aripile. M-au lăsat să zbor chiar dacă nu înțelegeau. Aceasta a fost iubirea lor.

Care au fost etapele pe care le-ați parcurs până în momentul în care ați fost convinsă că v-ați găsit drumul, că sunteți pe „calea cea bună”? Ce ați încercat și nu vi s-a potrivit?
Toți oamenii care sunt sinceri cu ei înșiși simt când au sărit de pe șină și când sunt pe arătură. Doar cei care nu vor să știe nu știu. Calea cea bună înseamnă pentru mine calea mea. Și un om este pe calea lui când își urmează vocația. Pasiunea nu se naște din rațiune, ci din suflet. Credința, la fel. Nu poți fi viu în dialog cu Dumnezeu prin minciună. Primul pas în a fi pe calea pe care a hotărât Universul să fii cred că este să faci liniște în inima ta și să o asculți. Al doilea pas, să o urmezi. Nimic din ceea ce îți dorești și nu se întâmplă nu e greșit sau nu e o pierdere. Poate că ce ți-ai dorit nu era necesar. Când muți perspectiva și nu vezi doar 2D, viața capătă alt sens.

Un om este pe calea lui când își urmează vocația. Pasiunea nu se naște din rațiune, ci din suflet. Credința, la fel. Nu poți fi viu în dialog cu Dumnezeu prin minciună. Primul pas în a fi pe calea pe care a hotărât Universul să fii cred că este să faci liniște în inima ta și să o asculți. Al doilea pas, să o urmezi.

Cum transmitem mai departe experiența noastră în această zonă? Cum ne ajutăm copiii sau cum îi îndrumăm pe cei tineri să-și găsească vocația?
Lumea este într-o permanentă schimbare. Bună sau rea în raport cu ce? Cu valorile noastre. Asta justifică subiectivismul. Generațiile care vin după noi au alt limbaj și altă viziune, sunt diferențe profunde între generații, firești de altfel și poate chiar necesare. Însă schimbarea aceasta este exterioară. În interior rămân lucruri care nu se schimbă niciodată și care ne unesc indiferent de cultură, orientări, credințe, vârste. Emoțiile noastre, natura noastră umană, valorile morale sunt cele care ne conectează atemporal și această conexiune este cea care merită încurajată și descoperită împreună cu copiii noștri. Au apărut telefoane mobile, internet, bombă atomică, scanere energetice, inseminare, clonare și tot felul de alte descoperiri tehnologice utile sau nu, dar acestea sunt cu dată de expirare pe ele. Sentimentele noastre sunt aceleași de când lumea. Partea întunecată a noastră, demonică, devine, apare la un moment dat. Noi ne naștem buni, toți. Ne naștem în lumină. La un moment dat, din diferite motive, alunecăm în întuneric. Dar toți venim în această dimensiune cu statut de îngeri. Și dacă ne pierdem, căci e uman, important e să ne regăsim. Asta trebuie să îi învățăm pe tineri. Să nu rămână în ceea ce nu sunt. Să aibă curaj să fie… Să fie buni! Să vadă în vulnerabilitate o forță, să se bucure de faptul că viața e work in progress, că nu le știm pe toate din prima zi pe pământ, că orice cădere e binevenită și ne ajută să ne cunoaștem, că e necesar să dobândim doar ceea ce ne ajută în evoluția noastră umană, că viața nu e doar despre aici și acum. Nu poți să realizezi de la 15 – 20 de ani că nu ai nevoie decât de 10% din dressing,  că „Facebook friends” nu înseamnă prietenie… Experiența este cea care dă valoarea reală călătoriei noastre. Și cu cât le oferim copiilor expunere la experiență umană autentică, relevantă, cu atât se vor prinde mai repede ce e esențial și ce nu.

Au trecut aproape doi ani de la ultimul nostru interviu, când îmi spuneați că Teatrul Grivița 53, proiectul dvs. de suflet, „se va face”. Și chiar se face, felicitări, am văzut că ați deschis șantierul. Este un proiect impresionant, mai ales că el nu a fost inițiat de un minister sau de o companie, ci de o „persoană fizică” – și folosesc termenul nu în sens peiorativ sau ironic, ci pentru a sublinia ideea de „David în luptă cu Goliat”. Că mie așa mi se pare, că a fost și este o luptă. Cum de n-ați capitulat? Cum vedeți acum proiectul Grivița 53, comparativ cu felul în care îl priveați la inițierea lui? Ați mai lua-o de la capăt?
Nu știu dacă aș mai lua-o de la capăt, că nu sunt în situația aceea. A fost infinit mai dificil decât am sperat, este mult mai complex decât am estimat, dar îmi zic mereu că, dacă ar fi fost ușor și simplu, n-am fi simțit că trecem prin ceva cu adevărat esențial. Și n-am fi cunoscut atâția oameni noi și faini care au sprijinit și s-au implicat în a face pași concreți pentru a trece de la vis la realitate. Împreună nu este un cuvânt din DEX. Este energia coagulată care duce la nașterea visului. Să simți că nu ești singur și că mai sunt cel puțin 11.000 de oameni ca tine este copleșitor. Când lupți pentru idealul tău și când vezi că  nu e doar al tău, ci al unei comunități, poate fi oricât de greu și halucinant, ai motivație să reziști. Mai avem de strâns 700.000 de euro ca să acoperim bugetul construcției și al echipamentelor sceno-tehnice care să permită spațiului să fie funcțional. Dacă vom strânge mai mulți bani, îi vom investi în echipamente mai performante și vom duce nivelul dotărilor tehnice cât mai aproape de ideal. Avem două milioane de euro din grantul norvegian programul RO – Cultura, desfășurat de UMP prin Ministerul Culturii, am strâns 500.000 euro din donații și sponsorizări și investiția noastră inițială în teren de 200.000 euro. Așa că mai avem nevoie de ctitori al căror nume va fi inscripționat în foaier ca exemplu pentru generațiile care vin după noi. Găsiți detalii pe www.grivita53.ro. Vă invit să scriem împreună această pagină de istorie. Și să ne bucurăm de prima premieră în noul teatru la anul, în 2024. Încă mai aveți șansa să vă alăturați acestui demers și să vă mândriți la final cu o reușită unică, istorică.

The post Chris Simion: „Intuiție și instinct, nu rațiune și siguranță” appeared first on Forbes Romania.

În fiecare primăvară, ne oferim bucuria de a vă prezenta doamnele speciale pe care avem privilegiul de a le cunoaște prin intermediul Forbes România și Forbes Life România. Doamne care fac o mare diferență în jurul lor, care sunt inspirație și motivație. Nici anul acesta nu facem excepție și ne bucurăm să vă facem cunoștință cu femei care construiesc un teatru, care consolidează relații, care „prevăd” viitorul, care își propun să vindece prin cuvinte, care au grijă de zâmbetul nostru, care militează elegant pentru redescoperirea feminității. Lectură plăcută!

Nadia Gorduza este medic, psihoterapeut, antreprenor, comunicator, soție, mamă și o persoană cu „multipotențialitate” – despre parcursul prin viață al unei femei fascinante aflați din rândurile creionate de Nadia.

V-ați găsit ușor drumul în viață? Ați știut dintotdeauna ce veți fi, ce veți face?
Nu am realizat de la început că fiecare pas pe care îl făceam era cel de pe drumul pe care sunt acum. Dar am știut dintotdeauna că ceea ce voi face va ajuta oamenii într-o formă sau alta.

Cum vă vedeați viitorul în adolescență? 
În adolescență credeam că voi ajunge jurnalistă, scriitoare sau actriță. Părinții mei mi-au oferit lecții de vioară, pian, pictură, teatru, așa încât scena a făcut parte din copilăria și din visurile mele, iar asta mi-a dezvoltat capacitatea de a relaționa și de a mă exprima cu ușurință, mai ales în diversele roluri pe care le aveam. Copil fiind, nu știam că această capacitate de a intra în diverse roluri mă va ajuta mult mai târziu în carieră și în special în psihoterapie. Capacitatea de a intra într-un rol e în sine un instrument fantastic, foarte folosit în business coaching și în terapie, care îi ajută pe oameni să își depășească obstacolele mentale și psiho-emoționale și poartă numele de „Alter Ego”.

Care au fost etapele pe care le-ați parcurs până în momentul în care ați fost convinsă că v-ați găsit drumul, că sunteți pe „calea cea bună”? Ce ați încercat și nu vi s-a potrivit?
Am parcurs foarte multe etape, am experimentat mult, dar nu m-am simțit niciodată în derivă. Cred că tot ceea ce facem și alegem, conștient sau nu, contribuie la devenirea noastră și toate ajung să se îmbine în meseria pe care o practicăm.

Eu am un nivel de curiozitate intelectuală foarte mare, am nevoie să mă hrănesc constant, consum intens, am nevoie de noutăți și provocări, mereu altele. Am o minte care, dacă nu e ținută în priză, aproape că intră în „sevraj”. După ce am cochetat cu visul din adolescență, m-am îndreptat către o meserie pe care o respect enorm, aceea de medic.

Am absolvit Medicina în anul 2000, am lucrat la camera de gardă a Spitalului de Urgență „Sf. Pantelimon” timp de un an și în paralel am decis să-mi completez studiile cu un Master de marketing și comunicare în afaceri deschis absolvenților din alte domenii, la ASE.

Următoarea bornă pe traseul meu a fost autonomia financiară și m-am angajat la compania farmaceutică Roche. La 28 de ani, am fost admisă la EMBA, intrând astfel în contact cu lumea de business dintr-un cu totul alt domeniu decât cel care îmi era familiar.

Astfel, a început contactul meu cu mediul de healthcare în SUA, unde se dă startul la tot ce înseamnă protocoale terapeutice, molecule noi, inovație. În 2012, am decis că e cazul să părăsesc mediul corporate și să pornesc pe drumul meu, îmbinând experiența de business cu backgroundul academic medical. Am plecat în SUA și mi-am început specializarea simultan la două institute de renume la nivel mondial în sănătate mentală: Virtually Better Inc – pentru Terapia prin Expunere la Realitate Virtuală și The Gottman Institute – lider mondial în terapia de cuplu.

Care considerați că este vocația personală și cum ați descoperit-o?
Vocația mea este să ajut oamenii. Așa am fost crescută și educată și tot parcursul meu profesional a fost în slujba sănătății oamenilor, indiferent de domeniul în care am activat. Iar în acest moment, la ID Therapy Bespoke Treatment Center, îmi pun în slujba fiecărei persoane toată experiența dobândită în ultimii 23 de ani, îmbinând toate rolurile profesionale pe care le am, respectiv de medic, psihoterapeut și antreprenor.

Care este un Top 5 al priorităților personale și profesionale în acest moment?
Obiectivul meu pe ambele planuri este „Brain anti-ageing”. Consider că, cel puțin în următorii 50 de ani, medicina nu va evolua suficient de mult astfel încât să poată să facă ceva semnificativ din punct de vedere al stopării îmbătrânirii creierului. Așadar, împart acest concept, personal și profesional, în cinci priorități:

– Opt ore continue de somn/noapte
– Organizarea timpului ca un „ceas elvețian”
– Antrenament mental zilnic prin citit și învățarea unei limbi străine, crescând curiozitatea și diminuând automatismele
– Investiție permanentă în menținerea unei balanțe psiho-emoționale în familie
– Fără consum de substanțe nocive pentru creier

Care este cea mai mare satisfacție profesională de până acum? Ce „borne” v-au definit parcursul de până acum?
Cea mai mare satisfacție profesională este faptul că am început să construiesc un brand equity care să monetizeze și că am adus două businessuri unice în piața de mental health din România.

Care sunt principiile de la care nu ați abdica niciodată?
Nu fac compromisuri la adevăr și loialitate.

Care este, după părerea dumneavoastră, rolul femeii în aceste timpuri?
Cred că, în afară de rolul etern de „născătoare” de vieți noi, rolul femeii a fost și va fi mereu acela de a echilibra balanța puterii, de a adăuga empatie excesului de testosteron, de a cultiva „soft power” în toate formele ei.

Cum transmitem mai departe experiența noastră? Cum ajutăm copiii/tânăra generație
să-și găsească vocația?
Vocația cred că este doar o componentă în drumul nostru în viață. Mie îmi place tare mult să lucrez cu adolescenții pe conceptul japonez de „IKIGAI” (your reason for being), aflat la intersecția dintre Profesie, Vocație, Misiune și Pasiune. E important să faci ceea ce îți place, dar să fii și bun în ceea ce faci, oamenii să aibă nevoie de ceea ce faci tu și să fie dispuși să plătească pentru acest lucru. Altfel mereu vei găsi motive de nefericire în ceea ce faci cu viața ta, dacă lipsește una dintre cele patru componente de mai sus. Așadar, dacă reușim să lăsăm moștenire acest lucru generației viitoare atât prin educația de acasă, cât și prin cea de la școală, dar și prin suport specializat, avem șanse să creștem oameni fericiți cu ei înșiși.

Cât de important este, din experiența proprie, să avem, în viața personală, dar și în carieră, un scop cât mai înalt și mai bine trasat?
Este vital să avem întotdeauna „GPS-ul” pus pe un traseu de 5-10 ani; altfel, navigând de la o zi la alta, cu siguranță că nu vom ajunge să ne îndeplinim visurile și aspirațiile.

Ce valoare adăugată unică simțiți că aduceți în profesia/cariera aleasă prin faptul că sunteți femeie?
Posed două trăsături aparent antagonice, respectiv empatia, care în profesia mea e crucială, îmbinată cu un tipar de Personalitate Alfa, dar pe care reușesc să le gestionez și să le folosesc astfel încât rezultatul final să fie cel așteptat. Dar ceea ce m-a definit în carieră este că sunt o persoană cu „multipotențialitate”, urmând simultan interese, obiective și pasiuni diferite.

The post Nadia Gorduza: Empatie și personalitate Alfa appeared first on Forbes Romania.

În fiecare primăvară, ne oferim bucuria de a vă prezenta doamnele speciale pe care avem privilegiul de a le cunoaște prin intermediul revistelor Forbes România și Forbes Life România. Doamne care fac o mare diferență în jurul lor, care sunt inspirație și motivație. Nici anul acesta nu facem excepție și ne bucurăm să vă facem cunoștință cu femei care construiesc un teatru, care consolidează relații, care „prevăd” viitorul, care își propun să vindece prin cuvinte, care au grijă de zâmbetul nostru, care militează elegant pentru redescoperirea feminității. Lectură plăcută.

Să zicem că aștepți o bună bucată de vreme până îți găsești calea. După ce o găsești și o urmezi timp de 20 de ani minunați, totul se termină subit, din motive care nu țin de tine. Ce urmează? „Să găsești putere în ce a rămas”, cum spune William Wordsworth. Este povestea Cameliei Cavadia, cofondator al agenției Fabrica de PR.

V-ați găsit ușor drumul în viață? Ați știut dintotdeauna ce veți fi, ce veți face?
Am trecut, ca orice copil, prin tot felul de faze și proiecții ale unui viitor pe care îl vedeam întotdeauna îndepărtat și mi-am dorit să fiu ba profesoară, ba ziaristă, ba culegător de folclor. Nu știam, desigur, ce presupune fiecare dintre aceste meserii sau dacă aș fi fost potrivită, dar îmi plăceau cum sună. Dorința de a deveni scriitoare s-a născut însă înăuntrul meu în clasa a V-a, când doamna dirigintă de limba română mi-a dat de înțeles că aș fi talentată și că pot folosi în scris sensibilitatea care mă încurca teribil și-mi înăbușea personalitatea. Dar am înțeles lucrul aceasta abia târziu, când deja îmbrăcasem visul într-o nucă cu carapace tare. A existat un moment în viață în care m-am întrebat cine sunt eu în afara serviciului care îmi ocupa cea mai mare parte din viață, dar, și mai important, cine aș fi eu dacă acel serviciu ar dispărea. Și cred că aceasta a fost întrebarea salvatoare, căci m-am apucat să scriu prima mea carte la 44 de ani, cu jumătate de an înainte ca activitatea mea la jobul la care fac referire să se încheie brusc și în mod inexplicabil.

Cum vă vedeați viitorul în adolescență?
Foarte diferit de cel pe care am ajuns să-l trăiesc.

Care au fost etapele pe care le-ați parcurs până în momentul în care ați fost convinsă că v-ați găsit drumul, că sunteți pe „calea cea bună”? Ce ați încercat și nu vi s-a potrivit?
Ironie a sorții sau nu, primul meu job a fost într-o fabrică, unde în primii ani m-am simțit pedepsită, dar, pe măsură ce timpul a trecut, am ajuns într-un colectiv în mijlocul căruia am reușit să mă integrez destul de bine. Era însă departe de ceea ce mi-aș fi dorit să fac în viață – asta în cazul în care aș fi știut cu adevărat ce vreau să fac. Eram complet debusolată pe vremea aceea și o mare parte din viață am simțit că mai degrabă ea mă poartă pe unde și cum vrea, în timp ce eu am scăpat cu totul frâiele din mână. În anul 1995, am ajuns printr-o întâmplare la o probă/un interviu la ProTV și atât de mult mi-a plăcut să fiu acolo, încât n-am mai plecat decât după două decenii. A fost cea mai bună școală pe care o puteam urma, cea mai intensă experiență pe care puteam să o am, iar pentru asta voi fi întotdeauna recunoscătoare. De când au apărut cărțile în viața mea, mă simt un om complet, un om care și-a găsit sensul. Iar pentru asta mulțumesc editurii Trei, care m-a ajutat să devin ceea ce nici măcar nu-ndrăzneam să rostesc cu voce tare: scriitoare.

Cum transmitem mai departe experiența noastră în această zonă? Cum ne ajutăm copiii sau cum îi îndrumăm pe cei tineri să-și găsească vocația?
Vorbindu-le cu sinceritate despre drumul nostru, despre greșelile pe care le-am făcut, despre lucrurile pe care le-am învățat greșind, lăsându-ne descoperiți în fața lor, arătându-ne deopotrivă vulnerabilitățile și puterea. Eu am înțeles târziu că nu poți schimba foarte mult felul în care ești și că lupta pe care o ai de dus cu tine nu e aceea a schimbării, ci cea a acceptării. Și tot târziu am înțeles că, uneori, eșecurile sunt un prim pas spre un drum mai bun, atunci când nu te lași doborât de ele. Important e să înveți din eșecuri, nu să le retrăiești la infinit.

Mi-ar fi plăcut să-i fi transmis fiicei mele o mai mare încredere în ea, dar știu că nu i-am fost deloc un exemplu bun în acest sens și mă doare când o văd că uneori repetă tiparul meu. Cred că tot ceea ce putem face noi, ca părinți e să-i ghidăm cât de mult posibil, dar să-i lăsăm să-și aleagă singuri drumul care li se potrivește. Iar de va fi să greșească, va fi greșeala lor, poate una dintre multele care-i vor face să ajungă acolo unde trebuie să ajungă.

Ați lucrat mulți ani în ProTV, de unde ați fost nevoită să plecați în urma restructurării departamentului de PR. Cum se vede azi acel moment?
Azi, acel moment se vede departe și nu mai doare în niciun fel. Am luat tot ce a fost bun și frumos din cei 19 ani petrecuți la ProTV și nu mai am niciun fel de resentiment față de cele întâmplate. Oricât de frumoase ar fi, unele povești trebuie să se termine, tocmai pentru a face loc altora ce te pot surprinde și bucura chiar mai mult.

Nu sunt o personalitate puternică. Întotdeauna am considerat că sunt exact contrariul, mai degrabă o fire timidă, din cale-afară de sensibilă, genul de om peste care treci ușor cu privirea mai departe, fără să-l remarci, să-l bagi în seamă. Pe de altă parte, de fiecare dată când m-am aflat într-un moment dificil al vieții, am reușit să mă-ntăresc și să merg mai departe. Iar asta poate spune despre mine că nu sunt chiar atât de slabă pe cât cred eu că sunt.

Agenția dvs. se numește Fabrica de PR. Și aproape că e o fabrică, se lucrează la foc continuu, dacă ar fi să mă uit la numărul de comunicate pe care îl regăsesc zilnic în Inboxul meu. Sunteți pentru PR ce este Șerban Pavlu pentru promo-uri și reclame, și o spun cu minimă ironie și maximă admirație. Până la urmă, plecarea din ProTV a fost acel impuls care v-a determinat să faceți un mare pas înainte? Tot răul spre bine?
Într-adevăr, dacă e să ne uităm doar la comunicatele care pleacă pe poarta Fabricii, pare că lucrăm continuu. Ceea ce nu e deloc departe de adevăr. Muncim mult, dar suntem bucuroase pentru toate lucrurile pe care am reușit să le facem împreună. Și aici aș vrea să vă rog să-mi permiteți să vorbesc puțin despre prietenele și colegele mele de la Fabrica de PR, pentru că lucrurile sunt așa cum sunt datorită echipei minunate pe care o facem împreună. Am pornit la drum alături de Alina Sin, partenera mea de la Fabrica de PR, în urma unei singure priviri schimbate între noi, în care am înțeles că acela e momentul în care putem și trebuie să pornim pe un nou drum împreună. Și vă spun cu mâna pe inimă că puține lucruri sunt mai valoroase ca acela în care simți că poți să-ți pui toată încrederea într-un om care nu te va dezamăgi. Cu Noni Alexa am fost colegă de liceu și prietenă de la 14 ani, am trăit și ne-am maturizat împreună, iar om mai cald, mai empatic și mai răbdător ca Adela Marinescu eu n-am mai întâlnit. Toți colaboratorii pe care i-am adunat în jurul nostru sunt în primul rând oameni de calitate și foarte buni profesioniști. În ceea ce privește numele meu pe care îl regăsiți zilnic în Inbox (uneori chiar de mai multe ori pe zi), să știți că există deja niște glume interne pe care vi le pot împărtăși la o poveste, într-o zi. Și ca să răspund și ultimei părți din întrebare, răspunsul este da. Tot răul a fost spre bine, unul pe care nici nu îndrăzneam să îl modelăm.

Sunteți o scriitoare apreciată și, bănuiesc, o personalitate puternică. Cum se împacă asta cu faptul că activați într-un domeniu unde clientul are întotdeauna dreptate?
Nu sunt o personalitate puternică. Întotdeauna am considerat că sunt exact contrariul, mai degrabă o fire timidă, din cale-afară de sensibilă, genul de om peste care treci ușor cu privirea mai departe, fără să-l remarci, să-l bagi în seamă. Pe de altă parte, de fiecare dată când m-am aflat într-un moment dificil al vieții, am reușit să mă-ntăresc și să merg mai departe. Iar asta poate spune despre mine că nu sunt chiar atât de slabă pe cât cred eu că sunt. În ceea ce-i privește pe clienții noștri, din fericire, am reușit să ne înconjurăm de oameni rezonabili, care știu să primească un argument sau un sfat atunci când e în interesul și spre binele lor. Am preferat să refuzăm posibile proiecte decât să lucrăm cu oameni care să-și impună punctul de vedere imperativ, ca într-un joc al orgoliilor ce țin neapărat să dovedească faptul că au dreptate. Credem că soluția pentru o relație profesională reciproc avantajoasă este parteneriatul. Clienții noștri au înțeles că tot ceea ce facem e pentru binele lor și, tocmai de aceea, ne consultă și au încredere în judecata și sfaturile noastre. Cred că rolul nostru de comunicatori implică și o doză de fermitate atunci când situația o cere și cred că am reușit să aducem în fața clienților argumente puternice pentru a ne susține sfaturile pe care le dăm.

Sunteți fericită?
În altă perioadă a vieții, această întrebare m-ar fi încurcat teribil și aș fi încercat să dau un răspuns evaziv, recurgând și ascunzându-mă în spatele celebrei interogații: dar ce e fericirea? Am moștenit de la tatăl meu o bucurie a vieții pentru care sunt foarte recunoscătoare, căci asta m-a ajutat deseori să văd luminița de la capătul tunelului atunci când părea să fie întuneric în jur și tot datorită ei reușesc să mă bucur de tot felul de lucruri mărunte, dar și plenar atunci când îmi reușește ceva ce îmi umple sufletul. E drept că pe cât de tare mă bucur, pe atât de rău mă și amărăsc atunci când simt că nu fac destul, că nu sunt destul, când nu mai am resurse pentru lucrurile care-mi fac plăcere, pentru scrisul în tihnă, pentru plăcerea cititului, pentru întâlnirile cu prietenii, concediile lungi, respirațiile profunde. Însă mă aflu într-un moment al vieții în care simt că toate s-au așezat pe făgașul lor și, deși uneori mă încearcă regretul că nu apuc să mă bucur mai mult de ceea ce trăiesc, pot spune că, da, sunt fericită.

The post Camelia Cavadia: De la fabrica de încălțăminte la Fabrica de PR appeared first on Forbes Romania.