Sustenabilitatea, guvernanța corporativă și transparența nu mai sunt doar elemente de PR sau idei legate de un viitor îndepărtat, ci o realitate imediată. Sau așa ar trebui să fie.
Sustenabilitatea, guvernanța corporativă și transparența nu mai sunt doar elemente de PR sau idei legate de un viitor îndepărtat, ci o realitate imediată. Sau așa ar trebui să fie.
Companiile din România trebuie să devină mai transparente și să gândească abordări structurate pe măsură ce paradigma CSR este înlocuită de ESG și pe măsură ce autoritățile europene introduc reguli mai dure de raportare non-financiară. De aceea, unele dintre companii încearcă să coopteze puținii experți de pe piață în board-uri menite să le creeze viziunea, dintr-o poziție care nu ține cont doar de țintele de profitabilitate.
Ana Maria Mihăescu, fost responsabil regional a International Finance Corporation (IFC), divizie a Băncii Mondiale, este unul dintre liderii români de business care vorbesc despre guvernanță corporativă dinainte „să fie cool”. Acum, Ana Maria Mihăescu este prezentă în board-uri precum Raiffeisen Bank România, MedLife, Black Sea Oil&Gas sau fundația independentă OMV Petrom.
Dosar 23 pentru 2023. Încotro se îndreaptă businessul și societatea din România?
„În 2025, auditarea ESG va deveni obligatorie pentru primele societăți, mai ales pentru cele listate”, spune cea care consideră că nu există, practic, activitate comercială sustenabilă care să nu fie și profitabilă. „Acesta este lucrul de la care trebuie să pornim. Pe de altă parte, trebuie să conștientizăm că sunt extraordinar de multe activități profitabile care au un impact negativ asupra sustenabilității.”
Europa se pregătește să introducă noi standarde de raportare la care companiile mari și cele listate vor fi obligate să adere începând din 2024, primul an în care vor publica un raport non-financiar auditat conform noilor specificații fiind 2025. „Se va da un adevărat examen în 2024, de fapt în 2025, că atunci vom vedea rezultatele. Deci va fi extrem de greu 2025 din punct de vedere al auditului, pentru că situațiile pe zona de ESG din 2024 se vor compara cu cele din 2023 și vor rezulta niște indicatori care vor fi publicați si auditați. Va fi un șoc dacă societățile nu se pregătesc de acum.”
Rapoartele non-financiare sau ESG trebuie să vină cu o analiză integrată asupra tipurilor de impact negativ pe care le au afacerile, precum și cu planuri concrete pentru a genera impact pozitiv acolo unde este cel mai mare nevoie de el. Toate acestea țin în primul rând de guvernanță, unde companiile din piața locală au făcut pași importanți în ultimii ani, deși suntem abia la prima etapă.
„Eu zic că s-au făcut pași importanți, dar în același timp este încă prea puțin. Se cunosc definițiile, dar procesul în sine încă nu a devenit o a doua natură. Ce pot spune, fiind în consilii de administrație atât la firme listate la Bucuești, cât și la firme listate pe bursele internaționale, este că nu avem o diferență mare între cunoștințele celor din firmele românești listate comparativ cele din afară. Cel puțin pe partea de transparență s-au făcut pași importanți și ce cred că este și mai important este că acești pași sunt la nivelul societăților comerciale. Cred că mai trebuie umblat la nivelul reglementatorilor, care trebuie să se asigure că sunt consecvenți și nu aplică discreționar cerințe extreme fără legatură cu best practice și realitatea din sector.”
Primele firme care vor realiza rapoarte ce urmează a fi auditate în linie cu noile reguli europene au la dispoziție mai puțin de doi ani înainte de a publica primul raport. Unele companii din economia locală, raportează astăzi că au ratinguri bune de sustenabilitate, însă situația ar putea arăta diferit dacă un audit se va uita mai atent la componente precum impactul asupra comunitatii, gestionarea deșeurilor, consumul de apă, energie, furnizori, angajati sau guvernanța.
„Va fi un «wakeup call» pentru multă lume. Cred că pentru majoritatea firmelor listate deja se vede, chiar si noile societăți aparținând unor antreprenori români fac pași importanti în zona de guvernanță; reprezentanții lor participa la programe de învățământ care oferă sesiuni de pregătire în domeniul guvernanței sau ESG. Discută între ei tot mai mult și aplică, așa cum înțeleg căci nu există cineva care să controleze în zona aceasta, decât atunci când ajung pe o piață listată. Și aici cred că vor fi mai multe lucruri care se vor ajusta în 2025.”
Ana Maria Mihăescu observă că pe zona de transparență și pe preluarea de bune practici s-au înregistrat cele mai mari progrese, prin acceptarea reprezentanților și altor stakeholderi în afara acționarilor. Marile companii trebuie să atragă alături de ele și oameni independenți în boarduri, deși numărul specialiștilor este redus.
„Ce ar fi să avem tot mai mulți independenți care să aibă un ochi asupra impactului asupra comunitatii, furnizorilor, să aibă un ochi asupra impactului, asupra clientului, asupra reglementatorului și a ceea ce dorește acesta? Acest mix de independenți și dependenți (reprezentând mai ales acționarii și investitorii) este ceva ce se întâmplă. Dar este și o problemă de disponibilitate pe partea de ofertă. Eu primesc extrem de multe cereri și nu mă pot multiplica”, afirmă amuzată cea mai experimentată fosta directoare regională a IFC, care este implicată astăzi în patru boarduri, dintre care trei sunt ale unor companii, iar unul aparține unui ONG. Ea consideră că activitatea unor non-executiv in Board trebuie legată de viziune si strategie și nu numai de profitabilitate, iar cei care fac parte dintr-un astfel de board nu ar trebui remunerați în funcție de performanța financiară pentru că devine contraproductiv.
„Eu cred că ultimii ani au dovedit că rolul boardului a crescut. Pentru că el trebuie să se asigure că activitatea unei societăți corespunde nevoilor tuturor celor care iau parte la acea activitate. CEO-ul prin contract trebuie să maximizeze profitul, dar eu trebuie să vin și să îl ajut să o facă în așa fel încât contributia tututror stakeholderilor sa fie recunoscuta. Dacă ajungi să maximizezi profitul pentru că folosești un furnizor care profita de munca copiilor unde am ajuns? N-am făcut nimic!”
Pe de altă parte, ea afirmă că atunci când vine vorba de componentele ESG (mediu, social, guvernanță) vede cel mai mare risc în zona de mediu, dar și în tratarea superficială a componentelor de guvernanță și de impact social. „Dacă dai niște bonusuri pentru membrii consiliului de administrație sau oferi doar niște cadouri de Crăciun care vor dispărea imediat nu ajută foarte mult. Mai bine te uiți care este nevoia și vezi unde poți să ajuți constant și strategic.”
În sectorul non-profit, fosta șefă regională de la IFC a fost implicată în programe ale unor asociații precum Salvați Copiii, Teach for Romania și Asociația Prietenii Muzeului Național de Istorie a României. Acum, este președinta consiliului director al fundației OMV Petrom, ONG care a fost înființat în 2022 ca o entitate independentă, deși compania de petrol și gaze este încă cel mai mare finanțator.
Această fundație independentă de ESG se concentrează pe proiecte în educație timpurie, sănătate și mediu. În mod interesant, dacă eforturile ONG-ului ar fi fost concentrate pe energie, liderul consideră că aceasta nu mai putea fi considerată independentă. „Ca să fie considerată independentă, o fundație trebuie să acționeze în zonele care nu aduc încă un plus de profit celui care o finanțează. (…) Ideea tocmai asta era, să fie o societate non-profit și să vezi unde ai cel mai mare impact și în același timp care sunt zonele în care poți avea impact și unde nu sunt prezenți alți finanțatori.”
Dincolo de boardurile companiilor pe care le ajută să își îmbunătățească strategia și indicatorii ESG și tipurile de impact, Ana Maria Mihăescu este și antreprenor. Alături de o parteneră de business din SUA, a cumpărat în urmă cu circa doi ani Castelul Salbek din comuna Petriș, județul Arad – un monument istoric de patrimoniu. „Există o întreagă mișcare la nivelul Europei prin care se încearcă o readucere a dezvoltării rurale în jurul unor motoare reprezentate de forțe ce aduc dezvoltarea economică, socială și culturală pentru o zonă întreagă. O transpunere zonală a principiilor de ESG. Și în secolul XIX motoarele dezvoltarii rurale în Europa au fost castelele și conacele, iar acum se încearcă același lucru, într-o abordare comprehensiva. Am dori să construim un astfel de model în județul Arad. Localitatea în care este situat castelul nu este bogată, dar este locuită de oameni extraordinari.” Familia Anei Maria Mihăescu lucrează astăzi cu autoritățile locale, fundațiile zonale și fermierii din sat pentru a dezvolta, pe lângă proiectul turistic al castelului, mici ferme ce vor asigura o producție de calitate pentru zonă și pentru castelul ce odată restaurat va fi deschis publicului. Componentelor economice și sociale li se va alătura și o dimensiune culturală; începând cu anul viitor, aici se va organiza un festival internațional de operă, asemănător celor organizate în Marea Britanie, la Garsington sau Grange.
