Unele dintre cele mai futuriste clădiri din lume sunt opera unor arhitecți vizionari din secolul trecut.
Secolul XX a fost o perioadă de inovații și experimente în domeniul arhitecturii, în care au apărut noi stiluri, materiale și tehnologii. Este și epoca în care mai mulți arhitecți au impus o viziune originală și îndrăzneață asupra spațiului, formei și funcției, creând clădiri care au impresionat și provocat deopotrivă.
Un exemplu grăitor în acest sens este Frank Lloyd Wright (1867-1959), considerat unul dintre cei mai importanți arhitecți ai secolului XX. Este cel care a proiectat Muzeul Solomon Guggenheim din SUA, edificiul cu o formă nedefinită din New York. Wright a fost un pionier al organicismului, un stil care se inspiră din natură și care armonizează clădirea cu mediul înconjurător. În cariera sa, Wright a proiectat mai multe clădiri inteligente, care foloseau resursele naturale, cum ar fi lumina, aerul și apa, pentru a crea un confort optim pentru locatari.
Și Le Corbusier (1887-1965), unul dintre fondatorii mișcării moderniste în arhitectură, a dovedit o viziune radicală propunând conceptul „unité d’habitation”. Forme geometrice simple, culori contrastante și materiale moderne, cum ar fi betonul-armat și sticla, sunt reprezentative pentru arhitectul care semnează 17 clădiri listate în patrimoniul UNESCO.
Vestita Catedrală Metropolitană din Brasilia, o clădire cu o formă de coroană de spini, sau Muzeul de Artă Contemporană din Niterói, o clădire cu o formă de farfurie zburătoare, sunt opera unui alt titan – Oscar Niemeyer (1907-2012), unul dintre cei mai importanți arhitecți ai secolului XX și un exponent al arhitecturii braziliene (distins cu un Pritzker în 1998), care și-a primit primele aprecieri datorită unei colaborări cu Le Corbusier.
Cu Premiul Pritzker sau „Nobelul Arhitecturii” a fost recompensat și Frank Gehry, arhitectul și designerul canadiano-american care s-a remarcat recent într-o serie de colaborări cu marca Louis Vuitton, cu designul unor sticle de parfum și o colecție de genți în ediție limitată. Renumit pentru clădirile sale originale, sculpturale și adesea îndrăznețe – printre care și sediul Fundației Louis Vuitton, Gehry a primit multe alte premii și distincții precum Medalia de Aur a Institutului American de Arhitectură (1999) și Medalia Prezidențială a Libertății (2016).
Celălalt muzeu Guggenheim, din Bilbao, Spania (1997), este opera lui Gehry, și a devenit un simbol al orașului și un exemplu de arhitectură deconstructivistă, ce caracterizează și Walt Disney Concert Hall din Los Angeles, SUA (2003), o sală de concerte cu o fațadă din oțel inoxidabil, care reflectă lumina și sunetul. Multe alte clădiri la fel de surprinzătoare din lume, precum Casa Dansatoare din Praga, Muzeul Culturii Pop din Seattle, sau Hotelul Marqués de Riscal din Spania, sunt create tot de Gehry.
O nouă clădire proiectată de Gehry în urmă cu 20 de ani urmează să fie finalizată în curând: Muzeul Guggenheim din Abu Dhabi, care va avea o suprafață de aproape 30.000 de metri pătrați și va fi cel mai mare dintre obiectivele Fundației Solomon R. Guggenheim. Designul muzeului din inima districtului cultural Saadiyat a fost inspirat de curțile tradiționale acoperite din Orientul Mijlociu și turnurile de vânt folosite pentru răcirea structurilor expuse la soarele deșertului. Astfel, galeriile orizontale și verticale ale muzeului sunt conectate prin pasarele și amplasate în jurul unei curți centrale acoperite, încorporând caracteristici naturale menite să sporească eficiența energetică a clădirii.
Emiratele Arabe Unite sunt, de altfel, locul unde recordurile și clădirile atipice sunt la ele acasă, iar printre cele mai răsunătoare creații este una dintre structurile proiectate de un alt geniu, Santiago Calatrava. Arhitectul spaniol cunoscut pentru clădirile și podurile sale spectaculoase, care combină elemente de sculptură, tehnică și funcționalitate, a creat pavilionul Emiratelor Arabe Unite la Expo Dubai 2020, o clădire în formă de aripi de șoim și o fațadă din panouri solare interactive.
Descendent al cavalerilor ordinului Calatrava, arhitectul a primit multe premii și recunoașteri, printre care Premiul European de Arhitectură (2015), Premiul Pritzker (2005) și Medalia de Aur a Institutului American de Arhitectură (2005). Unele dintre cele mai reprezentative creații ale lui Calatrava includ Orașul Artelor și Științei din Valencia, Turnul de Comunicații Montjuic Barcelona, Museu de Amanha din Rio de Janeiro, Brazilia, Atriumul Brookfield Place din Toronto, Gara Oriente din Lisabona, clădirea podgoriei Bodegas Ysios din Laguardia, Spania, sau World Trade Center Transportation Hub din New York City și clădirea Oculus de pe locul fostelor turnuri gemene demolate în urma atentatului de 11 septembrie 2001, și n-am enumerat nici măcar un sfert dintre realizările lui Santiago Calatrava.
Studioul de arhitectură spaniol al lui Calatrava a primit, în 2016, contractul pentru realizarea turnului Creek din Dubai, care ar trebui să depășească recordul de înălțime stabilit de celebrul Burj Khalifa. Impunător nu doar prin alura sa, designul turnului îmbină „arhitectura islamică tradițională cu elemente de design, inginerie și responsabilitate față de mediu”. Clădirea este prevăzută cu o soluție de răcire foarte eficientă, cu sistem de colectare a apei, care să fie utilizat pentru curățarea fațadei clădirii. De asemenea, vegetația și un sistem integrat de umbrire vor asigura protecția solară și eficiența energetică a clădirii. Deși finalizarea turnului fusese anticipată pentru 2020, lucrările au fost întrerupte la scurt timp de la debut și reluate abia la începutul acestui an.
Revenind în Europa, una dintre cele mai cunoscute clădiri din Anglia este turnul Gherkin sau 30 St. Mary Axe, primul zgârie-nori ecologic din Londra. Situat în centrul comercial al orașului, turnul are o înălțime de 41 de etaje și 46.400 de metri pătrați de spațiu de birouri. Forma clădirii se lărgește pe măsură ce se ridică și se îngustează spre vârf, cu un sistem unic de ventilație naturală, proiectat la începutul anilor 2000 de unul dintre cele mai populare studiouri de arhitectură la ora actuală, Foster + Partners.
Acum în vârstă de 88 de ani, arhitectul britanic Norman Foster, cel care dă numele studioului, este renumit pentru clădirile moderne și elegante, realizate din oțel și sticlă. A primit numeroase premii și distincții, printre care Premiul Pritzker (1999), Medalia de Aur a Institutului American de Arhitecți (1994) și Premiul European de Arhitectură (2015). Unele dintre cele mai emblematice clădiri ale lui Foster includ clădirea Reichstag din Berlin, Germania (1999), sediul parlamentului german restaurat și modernizat de Foster, care i-a adăugat o cupolă de sticlă și o terasă panoramică; curtea Muzeului Britanic din Londra, Marea Britanie (2000), o extensie a muzeului, care a acoperit o curte interioară cu un acoperiș din sticlă și oțel, sau Podul Millennium din Londra, Marea Britanie (2002).
De asemenea, lui Foster îi este atribuit și Hearst Tower din New York, SUA (2006), un zgârie-nori de birouri care are o structură din oțel în formă de plasă și o fațadă din sticlă, construită peste o clădire istorică de piatră; Apple Park din Cupertino, SUA (2017), sediul central al companiei Apple, care are o formă circulară și un acoperiș din panouri solare, înconjurat de spații verzi și copaci, dar și stadionul „de aur” din Qatar, construit special pentru Campionatul Mondial de Fotbal.
Tot Foster + Partners semnează planurile pentru viitorul terminal Skyports Vertiport, conceput pentru taxiuri electrice aeriene, prevăzut a fi ridicat lângă Aeroportul Internațional Dubai (DXB). Proiectul, încă provizoriu, face parte din viziunea pentru viitoarea rețea de infrastructură electrică verticală de decolare și aterizare (eVTOL), care va conecta cele mai populare și mai aglomerate zone din emirat, fără emisii de carbon. De asemenea, în Arabia Saudită, Foster + Partners sunt autorii celui mai nou aeroport, care face parte din proiectul Red Sea, în cadrul căruia sunt cuprinse mai multe hoteluri de lux, concepute tot de arhitecții conduși de Norman Foster.
Regretata Zaha Hadid, arhitectă britanică de origine irakiană renumită pentru designurile sale deconstructiviste, radicale și inovatoare, este prima femeie care a primit, în 2004, Premiul Pritzker pentru Arhitectură. În 2016 (anul în care aceasta a trecut în neființă), Hadid a fost și prima femeie care a câștigat medalia de aur RIBA, care recunoaște contribuțiile substanțiale ale unei persoane la arhitectura internațională.
Hadid a fost considerată una dintre cele mai influente și vizionare arhitecte ale epocii – o dovedesc edificii precum Opera din Guangzhou, China, Centrul Cultural Heydar Aliyev din Baku, Azerbaidjan, sau London Aquatics Centre din Londra, Marea Britanie, dar și proiectul încă nefinalizat al Muzeului Guggenheim Hermitage din Abu Dhabi, Emiratele Arabe Unite, dar aceasta a fost, de asemenea, cunoscută pentru designul de mobilier, bijuterii, încălțăminte și alte obiecte, care reflectau stilul său arhitectural. Firma de arhitectură rămasă în urma decesului arhitectei fără moștenitori a continuat să creeze în același registru, semnând proiecte care fac cinste fondatoarei, de la clădiri care sfidează imaginația la catamarane.
