Cautare




, Contributor

Travel |
|

Debarcarea în Normandia

În fiecare an, peste 80 de milioane de turiști vizitează Franța. Dintre ei, mai bine de jumătate (statisticile spun 57%) aleg drept destinație Parisul. Coasta de Azur, vara, și Alpii, iarna, sunt alte atracții, lucru valabil și pentru castelele de pe Valea Loirei.
shutterstock_552162250

Totuși, dacă ai curiozitatea să arunci un ochi către ierarhiile referitoare la obiectivele turistice, nu îți poate scăpa faptul că plajele Debarcării și Abația Mont-Saint-Michel se regăsesc constant în top. Credeți-mă însă pe cuvânt că reprezintă doar o mică parte din ceea ce îți oferă Normandia, o regiune care are toate atuurile pentru a se transforma într-o destinație cu greutate pentru Franța.

Normandia este un paradis cu case din alte vremuri, castele și conace ca-n filme, cu peisaje aproape ireale și biserici gotice încântătoare, cu străduțe înguste, liniștite, care miros a istorie și, nu în ultimul rând, un adevărat paradis gastronomic.

Este un ţinut dedicat explorării şi plimbărilor, cu maşina, cu autobuzele locale, cu trenul, cu bicicleta sau chiar pe jos şi, de exemplu, cei pasionaţi de drumeţii pot urma Sentier des Douaniers, o cărare „desenată“ de-a lungul coastei, lungă de 430 de km, care leagă localitatea Carentan de Mont-Saint-Michel.

Orașul celor 1.000 de turnuri

Prima noastră oprire a fost la Rouen. Fondat de triburile galice, cucerit de romani şi apoi de vikingi, cetatea a devenit, în secolul al X-lea, reşedinţa ducilor de Normandia şi capitala Ducatului Normandiei, până când William Cuceritorul şi-a stabilit reşedinţa la castelul din Caen. În Evul Mediu era una dintre cele mai puternice şi temute cetăţi normande, iar astăzi este capitala Normandiei de Sus.

Rouen este un oraș care îmbină vechiul și noul într-un stil aparte. Printre casele normande cu bârnele la vedere își fac loc comorile orașului. Primul monument impresionant de care dai cu ochii când ajungi în oraș este Palatul de Justiție. Vechiul sediu al Parlamentului Normandiei, acesta reprezintă una dintre puținele clădiri gotice civile construite la sfârșitul Evului Mediu și este împodobit într-un stil flamboaiant.

Puțin mai încolo, în piața centrală, Vieux Marche, dai de micuțul muzeu dedicat Ioanei d’Arc și de locul în care, se spune, aceasta a fost arsă pe rug în mai 1431. Biserica ridicată aici în memoria ei este interesantă în primul rând datorită formei pe care o are (aduce cu o navă de vikingi), dar și datorită vitraliilor deosebite, păstrate de la o altă biserică din Rouen, care a ars în al Doilea Război Mondial.

Turnul Ioanei d’Arc este ceea ce a mai rămas din castelul construit în 1204, în care a avut loc procesul și în care a fost întemnițată tânăra războinică. Apoi, tot în centrul vechi, este limpede că îți vei trage sufletul, câteva clipe, la locul de întâlnire al localnicilor și turiștilor, Gros-Horologe. Ceasul este o capodoperă tehnică și artistică. În partea centrală sunt prezentate fazele lunii, iar singurul braț marchează trecerea fiecărei ore.

Supranumit „orașul celor o sută de turnuri“ de către Hugo, Rouen se laudă și cu faptul că are cea mai înaltă catedrală gotică din Franța, Notre-Dame de Rouen, care o depășește pe omonima sa pariziană. Fațada sa a reprezentat o importantă sursă de inspirație pentru Monet, cel care a realizat 31 de picturi care se regăsesc astăzi în Musee d’Orsay din Paris. Merită să vă mai opriți și la Biserica Saint-Maclou, una dintre cele mai expresive exemple de arhitectură gotică din localitate, la Muzeul de Arte Frumoase, care găzduiește lucrări semnate de Poussin, Gericault, Clouet, Van Dyck, Modigliani, Dufy, Puget, Ingres, Moreau, Rubens și, evident, Monet.

Riviera normandă

Cu cei 644 de kilometri de coastă, marea reprezintă un „must“ pentru orice vizitator al Normandiei, care are o mulțime de ținte demne de luat în seamă. Trouville a fost o staţiune cochetă încă din timpul lui Napoleon al III-lea, dar perioada sa de glorie a trecut. În schimb, Deauville, un oraş în stil Belle Epoque, a rămas regina plajelor Normandiei.

Exista ca aşezare de pescari încă din jurul anului 1000 și a devenit stațiune la inițiativa Ducelui de Morny, între anii 1860 și 1864, fiind amenajată aici  o faimoasă promenadă construită din lemn, cu port şi hipodrom, cazinou şi hoteluri somptuoase. Începând cu 1913, an în care Coco Chanel își deschidea aici un magazin cu pălării, a devenit o țintă preferată pentru vedetele de film și milionari, dar și pentru împătimiţii de plajă sau de distracţii.

Deauville este celebru pentru Promenade des Planches, care se întinde de-a lungul ţărmului şi unde sunt aliniate baruri şi cabane dungate, vizavi de hoteluri elegante, dar şi pentru Cazinou sau pentru Festivalul de Film American.

Apoi mai este Honfleur, un orăşel pitoresc cu străzi pietruite şi case în mare parte din lemn şi acoperite cu ardezie, care deține un vechi port de unde porneau odată expediţiile maritime. Spre vest, pe Coasta de Alabastru, se succed mici staţiuni-port. Mai întâi dai de spectaculosul Étretat, înconjurat de stâncile albe care țâșnesc din mare.

Legenda spune că a luat naștere după o invazie a vikingilor. Ulterior, s-a transformat într-un sat de pescari, iar astăzi este o stațiune la modă. Pictorii Gustave Courbet, Eugene Boudin sau Claude Monet, ori scriitori precum Gustave Flaubert sau Guy de Maupassant și-au petrecut o mare parte din timp aici imortalizând frumusețea locului (numai Monet a pictat 60 de tablouri cu arcele și marea), al cărui farmec este dat de falezele din cretă albă, stâncile cu arcade și tuneluri, dar și de celebra Falaise d’Aval, la care ajungi după ce urci 180 de trepte pe lângă peluze luxuriante și fortificații germane.

Rai gastronomic

Și să nu uităm de Fécamp, un orăşel de pescari unde s-a născut celebrul lichior Benedictine. Și dacă am ajuns la acest capitol, trebuie amintit că regiunea este considerată un adevărat paradis gastronomic. Normandia este patria cidrului, a coniacului de mere Calvados şi a brânzei Camembert, preparată în mănăstiri încă din Evul Mediu, şi este bucătăria Franţei pentru că aprovizionează întregul Hexagon cu lactate, carne, brânzeturi sau băuturi.

Ghidul Michelin recomandă nenumărate restaurante din Normandia care prepară remarcabil fructele de mare de toate felurile, cele mai bune stridii sau sardine marinate, sau mielul cu carnea sărată ca şi aerul pajiștilor de pe coastă.

Citește și Sejur în Orașul Azaleelor

Fripturile de vită se servesc cu sosuri și smântână, iar unul dintre preparatele preferate este fondue bourguignonne. Brânza este topită într-o oală de ceramică așezată pe o lampă cu spirt, iar mesenii își scufundă bucățile de carne, cu ajutorul unor furculițe speciale, înainte de a le consuma, între două înghițituri de coniac Calvados.

În ceea ce privește fructele de mare, rețetele cu care se laudă localnicii sunt Moules Mariniere (midii în sos de vin alb), Sole Normande (calcan în sos de ou cu smântână), Huitres a l’Assiete sau Moules au Roquefort (scoici în sos de brânză cu mucegai albastru). Un alt preparat delicios pe care trebuie să-l încerci este Quiche aux poireaux et lardons (tartă cu praz, Kaiser, ou și smântână).

Remember Ziua Z

Ceva mai departe este agitatul port Dieppe, la 180 de km de Paris, staţiune cu plaje frumoase unde s-a născut pe la începutul secolului al XIX-lea moda băilor în mare, foarte frecventat apoi de cei bogaţi şi de artişti celebri. Fiind port, Dieppe are destule baruri şi puburi, dar şi un Castel şi un Muzeu al Marinei şi, desigur, un Memorial dedicat devastatorului raid aerian, din august 1942, când oraşul sub ocupație germană a fost masiv bombardat de forţele aliate.

Este limpede că una dintre destinațiile preferate de pasionații de istorie sunt plajele Sword, Juno, Gold, Omaha și Utah (și-au păstrat numele de cod folosit la 6 iunie 1944) pe care au debarcat trupele aliate. În toate localităţile din zonă sunt muzee, situri istorice cu fortificaţii şi buncăre naziste sau cimitire şi memoriale de război care atrag în fiecare an multe milioane de vizitatori. Capitol la care alte destinații importante sunt Caen, capitala Normandiei de Jos, dar și Bayeux, primul oraș eliberat de aliați.

Oraşul este construit în jurul Catedralei Notre-Dame, a doua ca mărime din Franţa după cea din Reims şi una dintre capodoperele romanice şi gotice ale Normandiei. Bombardamentele trupelor aliate din al Doilea Război Mondial au fost masive, dar marea Catedrală a scăpat ca prin minune, la fel şi celebra Tapiserie din Bayeux.

Lungă de 70 de metri, cea mai importantă piesă de artă medievală a secolului al XI-lea, descrie, în 58 de scene şi cu 5.000 de personaje, cum William Cuceritorul a invadat Anglia cu armata sa normandă în anul 1066. Tapiseria, de fapt o broderie cu lână colorată pe o pânză groasă de bumbac, a fost comandată de episcopul Odo din Bayeux, fratele vitreg al lui William, este subiectul multor legende şi nu şi-a dezvăluit încă toate secretele, fiind şi acum studiată de istorici.

Bayeux este legat și de numele lui Charles De Gaulle care a semnat aici Constituţia celei de-a cincea Republici Franceze. Muzeul memorial De Gaulle din oraş este dedicat personalităţii generalului, cel care la 18 iunie 1940 se adresa poporului francez, prin Radio Londra, chemând francezii la rezistenţă, şi care avea să devină, în 1959, al 18-lea preşedinte al Franţei.

Minunea Mont-Saint-Michel

La graniţa între Normandia şi Bretania, în Golful Saint-Malo, pe o stâncă înaltă de granit aruncată parcă în mare a fost construit, în aproape 500 de ani, unul dintre cele mai mari edificii religioase din Europa. Totul ar fi pornit într-o noapte a anului 708, potrivit unui manuscris din secolul al X-lea, de la o viziune a episcopului Aubert din Avranches, căruia i s-a arătat arhanghelul Mihail şi i-a cerut să construiască o capelă pe cel mai înalt loc de pe muntele Tombe.

Ţinutul francilor, atacat de triburile germanilor de la răsărit, de drakkarele vikingilor din nord şi de bretoni din vest, era atunci râvnit pentru bogatele sale pământuri şi regii franci au dat teritorii mari atât bretonilor, cât şi vikingilor, cu condiţia ca aceştia să apere graniţele regatului.

Pe stâncă s-a ridicat o mănăstire benedictină fortificată, a cărei construcţie a durat până prin secolul al XIV-lea. Cea mai impresionantă parte este cea numită Merveille, minunea, adăugată în secolul al XIII-lea, iar fortificaţiile, cu ziduri înalte şi bastioane, au fost ridicate ceva mai târziu pentru a apăra mănăstirea de repetatele războaie cu englezii. Mănăstirea a fost un important loc de pelerinaj şi a jucat şi un rol important în istoria Franţei, Mont-Saint-Michel fiind singurul loc care nu a putut fi cucerit de armatele engleze în timpul Războiului de 100 de ani.

Citește și Norvegia, tărâmul lucrurilor simple

În epoca medievală, mica insulă stâncoasă era la cinci km de ţărm, astăzi este la doar 150 de metri de mal şi din cauza fluxului şi refluxului apele o înconjoară doar de două ori pe lună. În timpul refluxului, insula devine peninsulă şi e înconjurată de nisipuri mişcătoare, fiind un loc foarte periculos. Mareele în zonă sunt deosebit de spectaculoase, printre cele mai puternice din Europa, cu amplitudini de până la 15 metri, iar la echinocţii marea se retrage chiar şi cu 18 kilometri.

Pe insulă este o mică aşezare locuită permanent, iar Mănăstirea Mont-Saint-Michel se află din 1979 în patrimoniul UNESCO şi a devenit una dintre cele mai populare atracţii din Franţa, locul fiind vizitat de mai mult de trei milioane de turişti în fiecare an, de când o şosea pietruită asigură legătura permanentă cu ţărmul Bretaniei.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii