Studiile au stat la baza gândurilor sale, pe care le-a analizat și le-a organizat în textele sale cu tact și răbdare:
Fragment: Cu toate că discursul despre frumuseţe a evoluat înspre diversitate și acceptare, cu toate că branduri mari au început să promoveze femei reale cu extra-kilogramele lor, iar Kim Kardashian postează din când în când câte un selfie cu #nomakeup, nimic fundamental nu s-a schimbat. Discurs nou, realitate veche. Și „Perfect is a disease of a nation“, cum spune Julia Roberts. Ni se cere să avem atât de mult în termeni de atuuri fizice, încât ni se pare că ceea ce avem de fapt e „atât de puţin“.
2. Friends who Like you și prieteni care chiar te plac
Fragment: A posta sau a nu posta, aceasta-i întrebarea… Iar scriitorul Kevin Kelly spune că „Dacă social media ne-a învăţat ceva despre noi ca specie, acel lucru e că impulsul uman de a împărtăși e mai puternic decât impulsul uman de a proteja intimitatea, ceea ce a surprins experţii. Vanitatea întrece confidenţialitatea.”
Fragment: Ideea de a putea contacta alte persoane instant, direct și discret e principiul de bază al oricărei aplicaţii de socializare. E mecanismul pentru care iubim Internetul, căci prin el putem regăsi și recunoaște atât de multe persoane dragi, din alte orașe sau din alte vieţi ale noastre. Dar există și reversul medaliei. În opinia psihologului Eric Klinenberg, autorul volumului Modern Romance, „a avea în buzunar un smartphone activat e ca și cum ai căra după tine un bar plin cu potenţiali iubiţi, care are program non stop”. Cu toate că puţini dintre noi conștientizează acest lucru.
4. Un fleac de maturitate/la răscruce de vârste
Fragment: Un prieten mai mare ca mine mi-a spus odată că e superîndrăgostit. „Perfect! i-am zis, știind că, de principiu, își dorea o familie, deci te gândești să te căsătorești? „Ai înnebunit, cum să fac așa ceva? N-auzi că sunt superîndrăgostit?!“, a răspuns. Well, mi-a luat vreo 10 ani, dar cred că încep să mă prind ce era în capul lui.
Fragment: Mi s-a întâmplat ceva ciudat și nu îmi mai iese din cap: am întâlnit oameni care au timp. Și nu vorbesc despre corporatiști sabatici sau pustnici iluminaţi. Mă refer la specii banale și perene, cu job de muncit și familie de îngrijit. Sunt oameni care poate nu trăiesc în lux, dar își permit un lux rar pe vremurile astea: să fie spontani. Atât de spontani încât m-am înverzit de invidie la auzul unei conversaţii de genul: „Păi, dacă vrei să vezi filmul ăsta, hai să mergem acum!…“
6. Omul potrivit la jobul nepotrivit
Fragment: În România, 80% din absolvenţii de facultăţi profesează în cu totul alte domenii decât cele pentru care s-au pregătit (Aracis, 2013), iar dintre cei 20% care chiar ajung să activeze în profesia învăţată, probabil jumătate sunt potriviţi pentru ea și restul au ales-o pentru că „e sigură“, „se câștigă bine“, „era pe val“, „așa a insistat mama“, „așa a fost să fie“ etc.
7. Spiritul Crăciunului nu e de vânzare!
Fragment: Două gusturi care par să se amestece tot mai mult. Gustul dulce al cozonacului și gustul amar al isteriei care îl precede. Bucuria de a dărui și obligația de a cumpăra. Sunt atât de strâns împachetate, încât e greu să-ți amintești ce a fost înaintea lor, cu ce umpleam bradul și cu ce ne umpleam pe noi în anii în care nu aveam nici malluri, nici magazine on-line. Și în care numărai cu grijă fiecare bomboană cu staniol din brad, pentru că până la porția următoare mai aveai de așteptat un an de zile.
Mulțumim, Olivia, pentru răspunsuri și idei!