Scăderea comenzilor obligă editurile să reducă riscurile și să publice tot mai rar autori noi sau proiecte editoriale ambițioase, iar prudența a devenit cuvântul de ordine, constată Marilena Iovu, agent literar.
Forbes România: Piața editorială din România se află în prezent în criză? Dacă răspunsul este afirmativ, care sunt cauzele și efectele acesteia?
Marilena Iovu: Ca să-l parafrazez pe Creangă: în criză ca anul acesta, ca anul trecut și ca de când suntem, niciodată n-am fost. Cauzele le știm cu toții: pe fondul șocurilor succesive generate de pandemie, al războiului din Ucraina și al instabilității geopolitice globale, costurile de producție au crescut constant.
Contextul intern nu ne-a ajutat deloc, instabilitatea politică și economică au amplificat incertitudinea, iar bomboana de pe colivă a fost majorarea TVA-ului la carte, de la 5% la 11%. În condițiile în care investițiile în educație și cercetare rămân reduse, astfel de măsuri fiscale accentuează fragilitatea consumului cultural.
Într-un climat în care presiunea economică și incertitudinea sunt tot mai prezente în viața de zi cu zi, cartea devine inevitabil una dintre primele cheltuieli sacrificate atunci când bugetul unei familii se restrânge.
Semnalele din piață sunt alarmante. Mulți editori vorbesc despre o diminuare accentuată a comenzilor și despre cele mai slabe vânzări din ultimii ani, pe fondul scăderii consumului de carte.
În aceste condiții, editurile devin tot mai prudente și mizează în special pe titluri cu succes comercial previzibil, asumându-și rar riscul de a publica autori noi sau proiecte editoriale ambițioase.
Când întregul lanț al cărții scârțâie, nu mai vorbim doar despre o criză a editurilor, ci despre o criză a culturii scrise.
Totuși, atât timp cât vor exista oameni care aleg să cumpere și să citească o carte, există și speranță. Miza nu este doar supraviețuirea unei industrii, ci păstrarea unui obicei cultural fără de care o societate nu poate evolua.
Forbes România: Care credeți că ar fi primele trei măsuri pe care autoritățile (Ministerul Culturii, Ministerul Finanțelor, primăriile etc.) ar trebui să le pună în practică pentru protejarea și revitalizarea industriei de carte din România?
Marilena Iovu: Înainte de orice măsură fiscală, mi-aș dori ca autoritățile să considere cartea ca pe o investiție, nu o cheltuială. O țară care citește mai mult ajunge, pe termen lung, să reducă costurile multora dintre problemele sale.
Aș vrea eliminarea TVA-ului la carte sau revenirea la un nivel care să încurajeze lectura, nu să o penalizeze. Cartea nu este un produs de lux, iar orice leu adăugat la prețul ei se traduce, în practică, printr-un cititor în minus.
Dacă ne dorim o societate mai educată, ar trebui să începem prin a nu taxa educația și cultura ca pe un bun oarecare.
Sunt necesare investiții în biblioteci și în rețeaua de librării. În multe orașe și comune din România nu mai există nicio librărie, iar bibliotecile funcționează cu bugete insuficiente pentru achiziții. O carte pe raftul unei biblioteci poate ajunge la zeci de cititori; cea din depozit nu schimbă viața nimănui.
Cred că ar trebui să existe librării în fiecare cartier (așa cum avem cafenele și farmacii) iar acestea să devină spații culturale, cu lansări, ateliere pentru copii, cluburi de carte, nu doar simple spații de comercializare de cărți și alte obiecte.
Să existe un program național de încurajare a lecturii care să nu dureze doar cât un mandat sau o campanie electorală. Cititorii nu se formează peste noapte, prin sloganuri, ci în familie, în școală prin apropierea de cărți.
Mi-aș dori să existe un voucher cultural pentru fiecare copil care merge la școală. Suficient cât să transforme cumpărarea de cărți într-un gest firesc, nu într-un lux ocazional. Dacă îi învățăm pe copii că, în fiecare an, au dreptul la cărți, poate că, peste ani, nu va mai trebui să-i convingem să intre într-o librărie.
Aș declara lectura o infrastructură națională. Construim autostrăzi ca să ajungem mai repede unii la alții. Cărțile construiesc drumurile prin care ajungem să ne înțelegem unii pe alții. Pe acestea din urmă le întreținem infinit mai ieftin și, poate, cu beneficii chiar mai mari.
În fond, cea mai importantă investiție pe care o poate face un stat este în oamenii care o vor susține. Iar în cazul cărții, fiecare cititor este un câștig pentru întreaga societate, nu doar pentru edituri.
Forbes România: Care este profilul actual al cumpărătorului de carte din România?
Marilena Iovu: Cumpărătorul de carte pentru copii la care mă refer, fie că vorbim de mamă, tată ori bunică, nu cumpără cărți, ci încă zece minute înainte de culcare în care copilul mai cere o poveste. Cumpără amintiri pentru următorii douăzeci de ani ai fiului, fiicei ori nepoatei sale. Îi este puțin teamă că lumea merge prea repede. Că ecranele câștigă. Că algoritmii vor spune povești în locul lui.
Așa că o recomandare de la părintele unui coleg de grădiniță sau o postare a unui blogger îl fac să intre într-o librărie ca într-un mic act de rezistență, ori să comande online un teanc de cărți, mai ales dacă sunt la promoție sau urmează ziua de naștere a celui mic. Vine Crăciunul? Atunci o să ia de la târgul de carte 24 de cărticele, dăruindu-i câte una pe zi pentru a face așteptarea mai ușoară.
Nu caută neapărat cartea perfectă, ci una care-l face pe copil să întrebe: „Și ce s-a mai întâmplat apoi?” sau „Mai citește-mi o dată”. Nu cumpără hârtii tipărite cu imagini frumos colorate, ci cărți cu răspunsuri meșteșugite la întrebări întortocheate, povești care alină ori dau curaj în prima zi de școală.
Povești de la editura lui preferată, cu o vulpe care nu putea să adoarmă, o șosetă poznașă, un dragon visător sau o suricată isteață. Sunt pentru copil, dar adultul abia așteaptă să i le citească cu voce tare și să se bucure împreună.
Forbes România: Care au fost categoriile (domeniile) de cărți care au câștigat preferințele românilor în anul 2025? Dar categoriile care au cunoscut un regres?
Marilena Iovu: Dintre sutele de titluri pentru copii ale căror drepturi le-am intermediat în 2025, circa 60% au fost cărți ilustrate destinate copiilor între 2 și 6 ani.
Cele mai căutate au rămas poveștile sezoniere (Crăciun și Paște), cele despre emoții, colecțiile de povestiri și cărțile de tip „caută și găsește”, care îmbină lectura cu jocul și contribuie la dezvoltarea atenției și a vocabularului.
Romanele pentru copiii de 8–11 ani au reprezentat aproximativ 15% din portofoliu, în special continuări ale unor serii deja consacrate, iar 11% au fost cărți destinate cititorilor începători, cu capitole scurte, ilustrații generoase și personaje care fac lectura mai accesibilă și mai atractivă.
Am constatat creșterea interesului pentru benzile desenate, romanele grafice și cărțile cartonate (board books), inclusiv cele cu elemente sonore. În multe cazuri, aceste formate răspund modului în care copiii consumă astăzi conținutul, într-un mediu dominat de stimulare vizuală.
În schimb, segmentul non-ficțiunii a înregistrat o ușoară scădere față de anul precedent, pe fondul unei prudențe mai mari în selectarea proiectelor editoriale costisitoare, precum coedițiile internaționale.
Toate acestea sunt tendințele din zona de contractare a drepturilor de traducere.
Cele mai bune rezultate la vânzări le-au avut, și în 2025, cărțile de iarnă și de Crăciun destinate preșcolarilor, apoi cărțile bazate pe licențe internaționale din zona de jocuri și animație, ceea ce confirmă interesul constant pentru personaje și universuri deja familiare copiilor.
Rezultate comerciale peste nivelul mediu al pieței au avut romanele care fac parte din serii consacrate și cărțile pentru young adults bazate pe adaptări cinematografice.
În ansamblu, datele indică o piață mai selectivă, în care contează tot mai mult siguranța comercială a unui proiect. Într-un context economic tensionat, predictibilitatea pare să cântărească aproape la fel de mult ca valoarea editorială.
Forbes România: În 2028, România va fi Țară Invitată de Onoare la Frankfurter Buchmesse (Germania), cel mai important târg de carte și industrii creative din lume. Cum credeți că va arăta, în acel an, piața de carte din România? Aveți câteva sugestii privind modul în care România ar trebui să se prezinte la acest eveniment?
Marilena Iovu: Frankfurt 2028 nu este doar un târg de carte, ci șansa României de a-și redefini imaginea culturală în fața lumii. Statutul de Invitat de Onoare nu este o medalie, ci un examen. Contează mult ce lăsăm în urmă după ce plecăm.
Ideal ar fi ca România să nu mai fie percepută doar ca o piață mică de carte, ci ca un ecosistem cultural în care lectura se reinventează prin educație, creativitate și noile tehnologii. Există deja un festival în care elevii realizează trailere după romanele citite sau proiecte de design și lifestyle care transformă cartea într-un obiect cultural prezent în viața de zi cu zi.
Avem și un imaginar cultural puternic, care poate fi exportat, dacă este pus în valoare coerent. Mă gândesc la autorii români deja traduși și premiați în străinătate, la cinematografia românească apreciată pe marile scene internaționale, până la alte repere culturale recunoscute internațional precum Corul Madrigal sau Festivalul „George Enescu”.
România are și o pleiadă de autori talentați de carte pentru copii, care merită să fie traduși și publicați în străinătate. Din postura de agent literar încerc să le deschid drumul către editori din Germania și din alte țări. Din această perspectivă, Frankfurt 2028 nu este un orizont îndepărtat, ci rezultatul muncii pe care o începem acum.
Pentru aceasta, subvențiile de traducere devin esențiale. Fără un program consistent de finanțare, România riscă să rămână prezentă doar prin câțiva autori consacrați, în loc să își facă auzite zecile de voci.
În același timp, avem deja o infrastructură culturală care poate susține o prezență memorabilă la Frankfurt. Avem festivaluri literare sau inițiative precum Matca Literară, care demonstrează că literatura dialoghează tot mai mult cu educația, filmul și industriile creative.
Experiența altor țări invitate de onoare arată că succesul nu vine doar din numărul de cărți expuse, ci din capacitatea de a transforma literatura într-o experiență culturală completă cu spații VR dedicate literaturii, instalații urbane cu obiecte culturale iconice, storytelling interactiv, experiențe de tip escape room sau instalații senzoriale construite în jurul poeziei.
Toate acestea transformă literatura din produs editorial într-o experiență culturală completă. Asta cred că ar trebui să fie și miza României în 2028.
(30 iunie 2026)
Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.
De asemenea, intră în comunitatea Forbes România de pe Facebook și urmărește cele mai importante știri, analize și noutăți din business-ul local și nu numai.
