România se află într-o zonă de stabilitate geopolitică, are avantaje culturale, branduri puternice și capital dovedit în business. O spune Mihai Marcu, unul dintre cei mai puternici lideri de business, care consideră că a venit vremea antreprenorilor.
Ca să ajungi la sălile mici de întâlnire de la etajul întâi, care poartă numele unor regiuni istorice ale României, trebuie să ai o privire foarte bună și o atenție deosebită ca să nu ratezi cele câteva trepte. Dacă totuși le-ai ratat, ajungi la o sală mare, Magnolia, care oferă și o terasă foarte generoasă către peluza hotelului Crowne Plaza.
„Aici am făcut primul meu training la bancă. De când n-am mai fost aici…”, remarcă Mihai Marcu și se oprește, parcă, să calculeze perioada care a trecut de când a lăsat în spate o carieră promițătoare de bancher. A început să lucreze în perioada în care era student al Facultății de Matematică, în 1993, ca analist de credite, și a ajuns, zece ani mai târziu, vicepreședinte al Băncii Comerciale RoBank (OTP), unul dintre cei mai tineri români aflați într-o astfel de poziție în sistemul bancar. După 2004, a devenit președinte și CEO al MedLife, care a crescut de la o companie cu 30 de angajați la un ecosistem în care activează 10.000 de oameni. „Este un moment important pentru capitalul românesc, care se află, în sfârșit, în poziția de a trece granița și de a se face remarcat”, spune Mihai Marcu, animat de încrederea pe care o are în generația sa de antreprenori și, mai ales, în generațiile care vin din urmă.
Ca unul dintre oamenii de afaceri care au pus bazele uneia dintre cele mai importante organizații ale oamenilor de afaceri locali, Romanian Business Leaders, Mihai Marcu a fost întotdeauna un puternic susținător al capitalului românesc. Însă acum, poate ca niciodată în istoria recentă, poziția acestui capital autohton este solidă, de încredere și a reușit chiar să bată capitalul străin în diferite piețe, dând naștere unor campioni locali. „Cred că România ar arăta diferit fără Dedeman, Bitdefender, City Grill, MedLife sau Fan Courier. Mi se pare că deja capitalul românesc a căpătat o stabilitate, a început să aibă tracțiune, poate fi un exemplu în societate”, constată succint.
Grupul MedLife a raportat pentru 2022 o cifră de afaceri consolidată de două miliarde de lei, adică peste 400 de milioane de euro. În ultimii 12 ani, grupul a achiziționat 47 de companii, dintre care 13 achiziții doar anul trecut. Capitalizarea bursieră a MedLife este de peste 2,3 miliarde de lei. Din această poziție, Mihai Marcu simte că este mai mult ca oricând momentul ca antreprenorii români să treacă granița. „Mi se pare interesant că atât bancherilor, cât și investitorilor de la Bursă li se pare o normalitate ca MedLife să iasă din țară. Și chiar ne spun explicit. Nu vorbim de pretenții să cucerim Franța sau Anglia, dar li se pare absolut normal ca o companie românească mare să devină o companie balcanică, cel puțin.”
Cu acești campioni locali și cu un PIB mai mare decât al vecinilor săi, România este în poziția de a începe să exporte capital, iar asta ar putea fi următoarea etapă din povestea capitalului românesc. Față de acum 10 ani, antreprenorii români au început să pună bani și idei la un loc și să colaboreze. „Sunt mulți antreprenori români care se întâlnesc, au făcut bani, fac împreună un fond de private equity, pun bani împreună să facă un proiect, sunt oameni care apar, care coagulează capital, coagulează idei românești și capital românesc care pleacă în străinătate.”
Mai mult, capitalul românesc ar putea încerca să pătrundă mai bine și în alte sectoare importante, precum sectorul companiilor financiare sau cel al companiilor de software și IT, unde antreprenorul crede că România nu și-a jucat încă toate cărțile. „Mi se pare esențială zona de capitaluri care se duc către sectorul financiar. Cred că se va întâmpla. Și mai cred că zona de software din România este abia la început, va avea un cuvânt foarte greu de spus.”
Mihai Marcu a explicat că în România observă un „zumzet”, o poftă de a face antreprenoriat și de a face business, observă că românii nu mai vor să accepte perioade de criză sau un nivel de trai mai redus, ceea ce îi împinge să fie mai activi astăzi decât omologii lor europeni. „Cred că avem un spirit de a face business și mă uit la Europa care este leneșă, înceată și mai ales conservatoare. S-a «așezat» pe Siemens, BMW, Renault și GDF Suez și stă și privește contemplativ dacă se poate dezvolta. America și chiar Asia de Sud fierb. Te duci noaptea în Silicon Valley și dacă vrei să faci o firmă găsești un notar care ți-o face. În România și chiar în toată Europa nu mai răspunde nimeni la telefon după șapte după-amiaza.”
Totuși, Mihai Marcu subliniază că viziunea lui pentru momentul de cotitură a capitalului românesc nu este o pledoarie împotriva capitalului străin. Din contră, capitalul străin trebuie să fie complementar celui românesc și să lucreze împreună. „Trebuie să vină capitalul străin. Trebuie să ne internaționalizăm, să ne globalizăm, capitalul românesc trebuie să se întrepătrundă cu cel străin. Mesajul trebuie să fie: «Veniți încoace cu banii, suntem deschiși!». Pe de altă parte, nu mai trebuie pus genunchiul în pământ în fața capitalului străin, că e la fel ca și al nostru. Același leu are aceeași valoare și dacă este românesc, și dacă este străin și are poate aceeași minte și aceeași dibăcie în a-l pune la muncă să facă bani. Românul e dibaci să facă bani și cu leul românesc, și cu leul străin.”
El se declară împotriva naționalismului, dar aduce în discuție patriotismul, pe care spune că îl înțelege diferit. În loc să ne fie rușine că suntem români și să ne vorbim de rău propria țară, antreprenorul susține că ar trebui să ne considerăm, cu mândrie, europeni. „Suntem europeni și suntem la fel de europeni ca ceilalți și suntem la fel de dibaci, la fel de frumoși, la fel de înregimentați în Europa. Suntem în Europa și deja am devenit un buffer și o poartă la intrarea în Europa, dar o poartă solidă. (…) Trebuie să nu picăm în zona naționalismului pentru că sunt țări care o fac și au extrem de mult de pierdut în momentul de față la nivel de economie și business. Trebuie să rămânem europeni curați, asta este miza noastră cea mare, dar să avem în același timp o identitate de români pe care să nu o pierdem.”
Într-adevăr, România este într-o zonă de stabilitate geopolitică în contextul actual, are avantaje culturale, branduri stabilite și capital dovedit în business. Însă nu toate piesele din puzzle sunt la locul lor, iar guvernanții, oricare ar fi ei, ar trebui să aibă în vedere o serie clară de priorități.
Priorități pentru România
MedLife pregătește pentru publicare un studiu legat de natalitate, iar Mihai Marcu consideră că guvernanții ar trebui să se uite atent la curba de natalitate în anii următori și la ce contează, de fapt, pentru români. „Avem câteva concluzii fantastice și prima este că femeile românce vor să muncească în continuare. Sunt mai preocupate de a avea o creșă de calitate unde să își lase copilul decât de a sta acasă și a lua o alocație mai mare. Mi s-a părut foarte interesant, este o schimbare din punct de vedere cultural și este similar cu ce vedem în Franța, diferit de ce vedem în Germania. Dar trebuie încurajat pentru că altfel ajungem la o populație de 11 milioane de persoane.”
Abordarea strategică asupra natalității trebuie să țină cont de realitățile unei societăți românești moderne și, dacă femeile își doresc să-și poată continua cariera pentru care au muncit o bună parte a vieții lor, statul trebuie să creeze cadrul pentru asta, de la creșe la tot ce înseamnă educație. „Este un proiect de țară și este și un subiect al capitalului românesc. Natalitatea și dinamica populației trebuie să devină preocupări ale capitalului românesc. Ne preocupă școala și sănătatea, iar copiii trebuie să se dezvolte într-un mediu care este sănătos și în care sunt bine educați.”
România are astăzi parte de o relativă stabilitate, dar stabilitatea nu este un dat, iar oamenii de afaceri știu „la prima mână” cum arată instabilitatea și cum se traduce pentru afacerile lor și pentru bunul mers al economiei. „Deși avem stabilitate, este foarte important să o menținem, să fim europeni, să nu cumva să luăm o direcție naționalistă, pentru că vom plăti un cost uriaș. E bună această diversitate politică, chiar cu petele de culoare care aduc de toate. (…) România nu poate fi o țară cu două partide, ca în America, pentru că sigur alunecă într-o zonă sau alta. România trebuie să fie o țară cu multe partide.”
Echilibrul macroeconomic și analizarea constantă a cheltuielilor publice ar trebui să reprezinte o altă prioritate a celor care conduc țara, mai ales în contextul în care România se scaldă astăzi în fonduri europene, însă aceste programe vin și pleacă. „Este un pariu dacă facem sau nu lucruri sustenabile cu banii. Pentru că eu știu companii mai mici care s-au bazat pe banii ăia și când s-au terminat banii s-au dus și companiile. Trebuie să fim atenți macroeconomic dacă sunt niște priorități mari de țară. Care sunt prioritățile de țară? Digitalizare, informatică, turism, să devenim un hub de healthcare sau să devenim un hub cu universități mari. E timpul să avem și noi două universități în top 100 mondial, să avem și noi trei muzee în topul muzeelor, trei teatre în topul teatrelor, avem nevoie de aceste vârfuri pe care trebuie, cumva, să le creăm.”
Nu în ultimul rând, mediul de business vrea stabilitate, nu schimbări legislative și fiscale dese, vrea cheltuieli la un nivel rezonabil, fără pensii speciale și excluderi de taxe. „Să pună doar câteva taxe, dar să se țină de ele. Și-atunci mediul de afaceri are predictibilitate, poate să își facă bugetele pe termen lung, poate face investiții pe termen lung. E mult mai simplu decât pare. Și revenim la capitalul românesc și sunt sigur că dacă va avea stabilitate economică și politică va răzbi și va ieși afară. Are puterea asta, doar lasă-l în pace!”
Concomitent cu o potențială strategie sustenabilă pentru natalitate, economia românească are nevoie de o deschidere mult mai mare către imigranți pentru a se dezvolta în continuare. Un bazin inițial foarte bun ar putea fi chiar Republica Moldova. „E o miză mare și, din păcate, încă nu o înțelegem. Noi avem o forță de muncă importantă, care vorbește aceeași limbă. Este o chestiune care ar trebui mult mai bine gestionată.”
În următorii 20-30 de ani, România va avea nevoie de „câteva milioane” de imigranți pentru a putea susține economia și dezvoltarea economiei, în contextul în care evoluează populația din punct de vedere demografic. „Avem nevoie de imigranți, avem nevoie de populație care să vină în România din Asia sau din alte zone. Trebuie să deschidem ușile, avem nevoie de o legislație mult mai prietenoasă pe zona de recunoaștere a diplomelor, inclusiv ale moldovenilor. Un doctor moldovean trebuie să stea cu anii să își echivaleze diploma, ceea ce este o prostie, pentru că sunt lângă graniță și vorbesc românește. Avem nevoie de o deschidere mai mare către imigranți.”
Sunt românii pregătiți să accepte milioane de imigranți în următoarele decenii din punct de vedere cultural? Istoric, nu par a fi alte perioade care să ne arate că suntem deschiși sau care să ne fi supus societatea la acest test, dincolo de cele în care imigranții erau, de fapt, cotropitori. „Avem nevoie de nepalezi, de filipinezi, de indieni, de sirieni, de toți. Fără ei ne depopulăm. Toată Europa și toată lumea este așa, uitați-vă la America ce face. Asta este lumea în care trăim, trebuie să ne europenizăm, nu trebuie să ne fie teamă de imigranți.”
Toate aceste priorități de care vorbește antreprenorul Mihai Marcu ar ajuta inclusiv capitalul românesc să își construiască susținut următorul pas, cel în care iese peste graniță și cucerește piețe. Dar cum ar trebui să arate un astfel de pas? Dincolo de contextul național, ce stă în calea capitalului autohton? „Va fi complicat, pentru că există corupție mare în jurul nostru și cred că e prima dată când am curajul să spun asta. E complicat pentru români să iasă din cauza corupției. E mai puțină corupție la români decât la străini și îmi asum aceste afirmații.”
Mihai Marcu consideră că în străinătate există în prezent un pericol de corupție și de protecționism mai mare decât în România. „Toată lumea își protejează capitalurile, mai puțin România. România a fost extrem de deschisă și ar trebui să rămână așa, nu cumva să se închidă. Dacă rămâne așa, este mai ofertantă decât multe țări. De-asta au și venit mulți investitori străini și de-asta economia merge mai bine decât în altă parte.”
Drumul spre un miliard
Cu afaceri de peste 400 de milioane de euro în 2022, grupul MedLife își construiește pas cu pas drumul spre un miliard de euro, însă Mihai Marcu nu vrea să estimeze dacă va dura trei, cinci sau șapte ani, pentru că următoarea etapă de creștere este diferită. „Este ceva pe termen lung și cred că va depinde de abilitatea de a crește dincolo de granițe. Poți să crești în România până la 600-700 de milioane de euro și de acolo ajungi să te canibalizezi și ajungi să ai două-trei clinici într-un oraș, ceea ce nu cred că se poate întâmpla.”
Povestea MedLife a început în 1994 și însemna la început câteva policlinici dezvoltate de familia Marcu. Zece ani mai târziu, Mihai Marcu renunță la o carieră prolifică în domeniul bancar și se implică în afacerea familiei, unde preia managementul unei mici afaceri cu circa 30 de angajați. Următorul pas a fost deschiderea primei hiperclinici MedLife.
În 2006, instituția financiară internațională IFC a preluat un pachet din MedLife, ceea ce a ajutat compania să deschidă primul spital privat din țară. În 2009, compania a atras în acționariat și vehiculul de investiții SGAM Eastern Europe Fund, devenit ulterior Amundi Private Equity. În 2011, MedLife trece la achiziții.
De atunci și până în prezent, compania a încheiat 47 de tranzacții și, în total, a achiziționat sau a deschis 170 de unități medicale. Câteva zeci de antreprenori au rămas în continuare în companiile pe care le-au construit și fac parte din grupul MedLife. Un alt moment de referință a venit în 2016, când MedLife s-a listat la Bursa de la București.
MedLife a testat ieșirea din țară în 2018, când a intrat în Ungaria și a devenit prima companie medicală românească ce a trecut granițele țării. Însă, indiferent de piața în care încearcă să iasă un antreprenor român, barierele sunt complexe în continuare.
Dintre cei peste 10.000 de angajați și colaboratori, circa 4.500 sunt medici, iar grupul cuprinde servicii medicale, spitale, maternități, o bancă de celule stem, laboratoare, stomatologie, imagistică, pharma și distribuție, precum și wellness & sport. MedLife a înregistrat șase milioane de pacienți unici și are 800.000 de abonamente.
Strategia de dezvoltare a MedLife a avut în spate și un spirit antreprenorial care poate ar fi părut contraproductiv în anumite momente pentru un fond de investiții, crede Mihai Marcu. „MedLife este singurul operator medical din România care s-a așezat neoportunist, plătind costuri de oportunitate mari ca să fie prezent la nivel național sistemic, cu clinici, laboratoare și spitale. (…) Tu pierzi o ocazie de a face încă un spital în București ca să ai unul la Timișoara sau la Cluj sau să ai clinici în toate orașele. Ne-am dus în mod sistematic în toate orașele de peste 150.000 de locuitori, chiar dacă nu era momentul sau dacă nu ar fi scos un profit foarte mare în următorii trei-patru ani.”
Acum, pentru drumul spre un miliard de euro, România s-ar putea dovedi neîncăpătoare, dar și ieșirea peste granițe trebuie calculată, astfel încât un grup ca MedLife să aibă o șansă reală de a se lupta cu alte companii. „O companie din România nu se poate duce în șapte țări, nu are nici capacitatea culturală, nici de management, deci nu poate avea un spital la Tirana, o clinică la Budapesta și un laborator în Bulgaria. MedLife trebuie să își mute modelul de business undeva într-o țară cu 7-10 milioane de locuitori și să replice unde poate să capteze cotă de piață cu marje de profit bune. Să replice modelul într-o țară sau două, nu în șapte țări, pentru că nu are capacitatea să o facă. Și trebuie să găsească piețe unde modelul replicării funcționează.”
De asemenea, MedLife a început să se implice în cercetare în domeniul virusologiei, geneticii și biologiei moleculare, iar antreprenorul crede că și rezultatele acestor eforturi ar putea contribui la următoarea etapă de creștere a companiei. „În această direcție avem acum pe zona de laborator genetic o dezvoltare extrem de importantă, un proiect în care cred și care e cu plusuri și cu minusuri. E posibil să nu meargă medicina în direcția aceea. Dar dacă merge în direcția aceea și omenirea va ajunge să vindece anumite cancere printr-un vaccin ARN sau alte metode de acest tip, care se dezvoltă într-un ritm incredibil din punct de vedere științific, MedLife, care este o firmă medicală, se va schimba și ea fundamental.”
Ca lecție de business, Mihai Marcu consideră că este esențial pentru manageri și antreprenori să înțeleagă avantajele și dezavantajele între capitaluri scumpe și capitaluri mai puțin scumpe, întrucât cariera lui a adunat lecții și experiențe atât de la bancheri, de la private equity, de la investitori prezenți pe Bursă, toate fiind filtrate prin lupa de antreprenor și manager. „Eu nu sunt un dușman al private equity, dar cred că este necesară o educație financiară la nivelul antreprenorilor români față de ce înseamnă diversele tipuri de instrumente prin care te poți finanța.”
Mihai Marcu recunoaște că a învățat să cumpere companii din experiența sa cu fondurile de private equity. Modul în care SAGM a intrat în acționariatul MedLife și, mai apoi, modul în care a devenit Amundi în timp ce era investitor în grupul românesc a adus o experiență neprețuită pentru cel care conducea și la acea vreme furnizorul de servicii medicale. „Cred că e momentul ca antreprenorii să fie educați și să înțeleagă ce tip de vehicul de investiții bagă în casă. Cea mai ieftină este finanțarea bancară, iar cel mai scump capital posibil pe care îl poți găsi pe piață este private equity. Dacă vrei să te împrumuți foarte, foarte scump, atragi capital private equity, dar de acolo înveți cum să faci bine lucrurile. Educația private equity este colosală pentru un antreprenor român. De acolo înveți cum să faci bani și cum să te organizezi.”
Dar șansa României stă astăzi și în noua generație de antreprenori, care au afaceri de două-trei milioane de euro și care „fierbe”, după cum descrie CEO-ul MedLife. Acești antreprenori și modelele de business construite pe ADN românesc îi dau speranță. „Cred că avem niște modele de business dovedite care pot bate modele de business importante. Sunt niște modele de business care s-au născut și s-au format ca structură de business organic în România și le-au bătut pe cele formate organic în alte țări și venite să se bată cu capitalul românesc. Acum e timpul să vedem dacă funcționează și în afară. Nu știm asta, dar e timpul să iasă.”