Dinastia Bernadotte: Familia regală a Suediei (foto The Royal House of Sweden)
Sunt deja câțiva ani de când monarhiile Europei traversează un proces de reorganizare. O parte a membrilor caselor regale își pierd „jobul” – adică li se retrag titlurile și prerogativele regale. Motivul este, cel mai adesea, reducerea cheltuielilor.
Când un angajator vrea să reducă cheltuielile cu personalul, are mai multe opțiuni. Printre acestea, concedierea unei părți a angajaților sau reducerea salariilor acestora. Pentru o monarhie, opțiunile sunt surprinzător de asemănătoare.
Fiindcă vorbim de o „afacere de familie”, concedierea pare să nu fie prima alegere atunci când monarhiile europene ar trebui să strângă punga. Și totuși… Regele Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei a anunțat încă din 2019 „disponibilizări”.
În limbajul diplomatic practicat în palatele regale, acest termen se traduce prin retragerea titlurilor regale. Au fost afectați de această decizie copiii prințesei Madeleine, fiica cea mică a cuplului regal suedez.
Regele Carl al XVI-lea Gustaf și soția sa, regina Silvia Renate, au trei copii: prințesa moștenitoare Victoria, prințul Carl Philip și prințesa Madeleine. O reformă constituțională aflată în desfășurare la nașterea lui Carl Philip – care ar fi trebuit să fie următorul rege – a stabilit ca primul născut să fie moștenitorul tronului, aspect care l-a determinat pe regele Gustaf să protesteze.
Țara vecină, Danemarca, este în plin proces de „subțiere” monarhică. Regina Margrethe a anunțat săptămâna trecută că le retrage prerogativele regale nepoților ei, copiilor fiului său mai mic, prințul Joachim. Ieri regina și-a cerut scuze pentru că nu a anticipat impactul deciziei ei, dar decizia a rămas în vigoare.
În Marea Britanie, regina Victoria a fost cea care a dat tonul la limitarea acordării de titluri regale, considerând că prea mulți veri și unchi erau susținuți de vistieria regală. Regele George al V-lea a dus mai departe această politică în 1917, acordând titulatura HRH (His/Her Royal Highness) doar copiilor suveranului și nepoților de sex masculin ai acestuia.
După decesul reginei Elisabeta a II-a, Casa Regală a Marii Britanii cochetează ușor ambiguu, dar ireversibil, cu disponibilizarea. Aflați în așteptarea titlurilor regale pe care Charles al III-lea ar urma să le ofere copiilor lor, ducele și ducesa de Sussex, Harry și Meghan, au fost plasați, pe website-ul monarhiei britanice, în josul paginii oficiale pe care sunt prezentați membrii Casei Regale, deasupra prințului Andrew (căruia, în ianuarie anul acesta, i-au fost retrase titlurile și atribuțiile regale în urma scandalului sexual în care a fost implicat). În ianuarie 2020, ducii de Sussex au renunțat de bunăvoie la poziția de membri seniori ai monarhiei britanice și s-au stabilit în sudul Californiei.
În 1996 a fost schimbată legea referitoare la divorțul membrilor Casei Regale a Marii Britanii. Astfel, în urma divorțului, soțiile își pierdeau titlul de Alteță Regală. Primele afectate de această prevedere au fost Sarah, ducesă de York, după divorțul de prințul Andrew, și Diana Spencer, prințesă de Wales, după despărțirea de actualul rege Charles al III-lea, în 1997.
Titlul de Alteță Regală a început să fie folosit în secolele 18 și 19, într-o perioadă în care, pentru anumite dinastii, asigurarea succesiunii a devenit o problemă din cauza copiilor care mureau de mici sau datorită conflictelor fratricide. Între timp, folosirea acestui titlu stabilește ierarhia într-o casă regală, indicând că membrul care deține titlul este superior celui care nu îl deține.
Însă aspectul cel mai important este legat de bani. În Marea Britanie, cei mai mulți dintre deținătorii titlului de Alteță Regală primesc bani din așa-numitul Fond Suveran. Acești bani reprezintă salariul membrilor Casei Regale, care nu au dreptul de a se angaja.
În ordine ierarhică, ultimele stipendiate prin Fondul Suveran sunt fiicele prințului Andrew, prințesele Beatrice și Eugenie (care ocupă pozițiile a zecea și a douăsprezecea în ordinea succesiunii la tron). Deținătorilor titlului de HRH li se asigură pază privată, plătită de Casa Regală, iar simplii cetățeni trebuie să îi salute cu o plecăciune sau o reverență.