Unele lucruri nu se demodează niciodată. Nervii din vamă sau de la aeroport, prima masă alături de cei dragi din nou acasă, faptul că oricât te-ai împărți nu poți să-ți vezi toate neamurile în aceeași vacanță, seara în care te îmbeți cu foștii colegi de liceu și îi bârfiți pe toți cei care nu sunt de față, sentimentul că ce țară frumoasă avem, mândria nespusă când îl auzi pe copilul tău născut în străinătate prinzând în română accentul zonei de unde te tragi, golul în stomac din seara dinaintea plecării… Vacanța de vară a expatului acasă.
Că e o săptămână, că sunt trei, pentru cei mai norocoși, toți, noi ăștia care trăim în străinătate, devenim, pe parcursul sejurului de vară din țară, mai români decât eram când am plecat, mai români decât românii rămași acasă. Ne iubim țara, și nevoile, și neamul mai abitir ca oricine și suntem gata să-i trecem cu vederea toate relele, neajunsurile și frustrările la care suntem martori din spatele ecranelor de telefon atunci când suntem la noi, în străinătate.
Vara asta nu a fost vreo excepție. După sejururi clasice prin Spania, Italia, Portugalia sau Grecia, locuri unde le stă bine să vacanționeze vest-europenilor ce suntem, am venit cu toții în România. Cozi la vamă nu știu să fie că nu prea m-am uitat pe știri, dar cu avioanele a fost dezastru: biletele scumpe, oricât de devreme le-am luat, aglomerația mare dădea pe afară în aeroporturi și anulările de curse, noutatea sezonului. Am ajuns să fim norocoși și să acceptam fără scandal întârzieri de ore doar ca să ajungem acasă.
Și acasă ne-am liniștit la prima salată de vinete cu ceapă și roșii din grădină, pusă pe masă cu drag de ai noștri. Au urmat zilele scurte cu povești lungi despre tot ce nu se poate spune la telefon sau nu se vede pe apelul video. Vizitele la neamuri, care e pe-acasă, care se nimerește în oraș în același timp cu tine, care s-a supărat data trecută că nu l-ai vizitat, care e bolnav și care are bebe mic.
Mai apoi vin nunțile. Obligatorii pentru orice expat în vacanță acasă. Altă ocazie de a vedea prieteni vechi, rude îndepărtate, de a depăna amintiri, îngropa securi vechi sau dimpotrivă. Cârcoteala cu darul e la ordinea zilei mereu. Că nu vii tu care câștigi în euro să strici piața, dar parcă nici n-ai vrea să pari zgârcit în fața celorlalți.
Vizitele la cimitir, la cei plecați, și curățatul mormintelor cu mâna ta trebuie bifate și vacanța aceasta, la fel cum bifate sunt și drumurile la terenurile achiziționate mai de mult pe care poate anul viitor o să ridici o casă, să ai și tu ceva al tău, sau la arhitect și constructor dacă proiectul e deja avansat.
Apoi urmează dentistul, măcar pentru un detartraj, că vă știți din copilărie, dar și pentru implanturi de care ți-e frică, dar care sunt mult mai ieftine acasă sau pentru înlocuirea unei plombe de metal, că arată urât. Doamnele merg și la cosmetică, mani-pedi, se vopsesc și se coafează, că au timp, sunt în vacanță.
Și după ce ți-ai scos toată familia la o pizza și la chinezescul din oraș, că ei nu prea ies când tu nu ești, că nu știu ce să comande, aduni și doi-trei prieteni din liceu și ieși la o băută, că aveți multe de vorbit. Aceasta e seara în care uiți de problemele din țara adoptivă și de cele de acasă, de certuri și neajunsuri și devii din nou tânăr fără griji, doar cu probleme și dorințe juvenile. Vacanța e pe sfârșite.
Prin cunoștințe mai rezolvi o intrare rapidă la un avocat sau notar să pui la punct niște acte, înnoiești permise, buletine sau pașapoarte și reîncepi să citești știrile despre anulările de curse aeriene sau cozi la vamă. Plecarea spre țara adoptivă e rapidă, fără sentimentalisme, că doar imediat veniți voi la noi sau ne vedem, cum am promis, la nunta verișoarei în octombrie, sau la botezul programat înainte de postul Crăciunului. Și apropo de Crăciun, nu știi dacă ajungi anul ăsta, dar să îți țină bucate de porc, că faci cumva să le primești.
Golul din stomac vine în seara plecării, doare după ce ai ieșit din țară și se estompează a doua zi. Că mai ai multe de făcut pe-acasă și nu mai ai decât două zile rămase din concediu.
A trecut și vara asta, la fel ca și cealaltă. La anul venim din nou și multe avem de pus la cale, doar e an electoral.
Sper să fie o toamnă însorită și o iarnă blândă.
